joi, 8 februarie 2018

Toate cărţile s-au scris, nicio carte nu s-a scris. Răspuns la o anchetă literară

Ce carte care încă nu s-a scris ați dori să citiți? În ce gen și specie s-ar încadra, cum ar arăta, cine ați vrea s-o scrie?”

    Un cititor împătimit ar putea avea impresia că marile cărţi ale umanităţii au fost deja scrise. Cine l-ar putea egala pe Edgar Allan Poe?  Ar mai putea cineva să ne dea texte comparabile cu ale marilor poeţi francezi sau cu ale prozatorilor ruşi? E posibil să mai apară romane de nivelul unor titluri ca Război şi pace, Fraţii Karamazov, Crimă şi pedeapsă, Iosif şi Fraţii săi, La răsărit de Eden, Maestrul şi Margareta şi atâtea altele?  Prizonieri ai acestei impresii, unii scriitori au inventat postmodernismul: e interesant să spui lucruri noi, împrumutând clişeele altora. Temele însă au rămas mereu inepuizabile, iar operele amintite sunt provocări permanente pentru scriitorii care trăiesc azi, ca şi pentru cei care vor veni.
   Poezia e mereu proaspătă, incitantă, uimitoare, când e scrisă cu talent.  Să o iau sistematic.  Aş citi:
─ orice volum de poezie autentică;
─ romane poliţiste în care naratorul este şi autorul crimelor, cum se întâmplă în Călugărul Negru al subsemnatului;
─ o epopee sau un roman despre a doua şi ultima Apocalipsă a ţărănimii;
─ nişte Suflete moarte româneşti;
─ povestiri cu mult umor, care nu mizează doar pe limbaj dialectal şi pe argou;
─ romane despre condiţia tristă a intelectualului de azi;
─ romane ale unor autori lipsiţi de complexul... grosimii, cum a fost Friedrich Dürrenmatt , cu a sa Pană de automobil;
─ un echivalent românesc ale celor Douăsprezece scaune de Ilf şi Petrov.
Nu am preferinţe în legătură cu autorii posibilelor cărţi menţionate mai sus.
Să ne oprim o clipă şi să intrăm în detalii.  Nu v-ar plăcea să aflaţi peripeţiile unui Cicikov român, care îi vizitează, pe rând, pe milionarii de azi şi încearcă să facă afaceri cu ei? Nu v-ar interesa să aflaţi cum se ascund urmele unor infracţiuni, prefăcându-ne că le dăm în vileag? N-aţi citi cu sufletul la gură cum nişte tembeli umblă după o comoară ascunsă într-o canapea?
Dar toată afacerea depinde de timpul pe care îl avem la dispoziţie. Şi acesta e din ce în ce mai puţin.


Niciun comentariu: