tag:blogger.com,1999:blog-3766631498086501572.post5519974506480548082..comments2023-10-18T17:01:50.693+03:00Comments on Colivii pentru idei: Sărbătorile pierduteUnknownnoreply@blogger.comBlogger6125tag:blogger.com,1999:blog-3766631498086501572.post-63906368263192763552016-01-05T01:48:53.401+02:002016-01-05T01:48:53.401+02:00Dragă Nicule,
:) Am înțeles perfect mesajul tău.Dragă Nicule,<br />:) Am înțeles perfect mesajul tău.Şerban Tomşahttps://www.blogger.com/profile/05403570576101472739noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-3766631498086501572.post-65504490978957882312016-01-04T22:54:07.270+02:002016-01-04T22:54:07.270+02:00Şerban (...!), dragule, stările şi sentimentele pe...Şerban (...!), dragule, stările şi sentimentele pe care le exprimi în text, am spus dintru început, le „recunosc”, asumîndu-mi-le ca fiind şi ale mele. Prin urmare, mica mea analiză poartă sau am vrut a se înţelege că poartă (şi) amprenta introspecţiei. Bătrîneţea la care făceam referire este, desigur, numai un răsfăţ stilistic, pus în raport cu evocarea vîrstei fără griji şi responsabilităţi existenţiale a copilăriei. O asemenea „bătrîneţe” are prea puţin de-a face cu bătrîneţea biologică – de care, îmi place să cred, la anii pe care îi avem (căci amîndoi sîntem de-o vîrstă!) încă sîntem mulţumitor de departe. Fireşte că şi celor maturi ne plac zăpezile, dar cînd, dincolo de bucuria colindelor, a zurgălăilor şi a caltaboşului, ne gîndim la cîte probleme ne aduc... Scuze dacă am părut lipsit de eleganţă.Nicolae Nicuhttps://www.blogger.com/profile/12365022384160706967noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-3766631498086501572.post-20922263229667435912016-01-04T19:02:52.437+02:002016-01-04T19:02:52.437+02:00Dragă Nicule,
Bine ai revenit!
Ca de obicei, anali...Dragă Nicule,<br />Bine ai revenit!<br />Ca de obicei, analizele tale sunt demne de un ziarist foarte bun.<br />E un semn de bătrânețe să nu-ți mai placă zăpezile. În ultimii ani rânisem sute de metri cubi de zăpadă, după fiecare viscol, să pot ieși din curte. E cam mult pentru vârsta mea, nu?<br />Totuși, azi, după ce am rânit două ore la omăt, am resimțit ceva din vechea bucurie. Am observat că nici pisicile și câinii nu sufereau de frig, ba chiar se zbenguiau fericiți. Zăpada are ceva magic.Şerban Tomşahttps://www.blogger.com/profile/05403570576101472739noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-3766631498086501572.post-53821178330595968022016-01-04T01:07:08.981+02:002016-01-04T01:07:08.981+02:00Bun găsit tuturor, în noul an, cu cele mai bune gî...Bun găsit tuturor, în noul an, cu cele mai bune gînduri pentru gazdă şi apropiaţii săi! <br />Recunosc în mărturisirile de-aci expresia unor sentimente deloc singulare, izvorîte din trăirea de grijă şi frămîntarea de gînd purtate cu sine de responsabilitatea existenţială pe care i-o atribuie omului vîrsta, maturitatea, înţelepciunea, într-un cuvînt, viaţa. Le văd, de aceea, ca fiind semne ale îmbătrînirii, ale acelei îmbătrîniri incipiente şi imperceptibile, care ni se alătură fiecăruia încă pe măsura ieşirii din copilărie şi pierderii ingenuităţii iniţiale. Tristeţea încercată pentru sacrificarea atîtor „făpturi” în ritualul sărbătorilor de iarnă şi al altor îndeletniciri ancestrale de sezon este trăirea într-un mod personal a percepţiei individuale asupra ostilităţii decepţionante la adresa vieţii, chiar depresive adesea, ce caracterizează anotimpul frigului şi-al „beznei cosmice”. Este condiţia în care devine posibilă uneori tocmai pierderea motivaţiei consacrate a sărbătorilor şi îndeletnicirilor ce însoţesc paradoxal acest anotimp, a sentimentelor legate de acestea, precum şi detestarea motivelor aferente de bucurie, toate fiind receptate acum ca manifestări primitive şi ofensatorii ale unei glaciaţiuni socio-cosmice deprimante: „Am pierdut încîntarea provocată de ninsori, am pierdut sentimentul sărbătorilor strălucitoare. Detest zăpezile şi aş căuta ţinuturi mai calde!”. Cu toţi avem, uneori sau mai adesea, nostalgia zăpezilor de altădată...<br /><br />P.S. – Dvs., domnule Tomşa, observaţi pe bună dreptate promovarea insistentă prin televiziune a violenţei. Chestiune veche, dar mereu actuală, desigur! Eu subliniez că violenţa brută şi, în general, agresiunea prin televiziune îmbracă forme multiple de manifestare, unele insidioase, perfide, altele pur şi simplu disimulate. Lasă că, spre exemplu, programele tv de Revelion au fost mai peste tot şi în cea mai mare parte a lor o etalare stridentă a amatorismului şi non-valorii. Dar, iată, pe principalele posturi comerciale s-a promovat cu persistenţă şi ostentaţie, într-un soi de solidaritate complice, şi o altă formă de agresiune. Agresiunea culturii periferice, promiscue. O agresiune şi, deopotrivă, o sfidare la adresa decenţei şi bunului gust, la ideea creaţiei valorice autentice, la adresa mesajului şi imaginii artistice româneşti.<br />Nicolae Nicuhttps://www.blogger.com/profile/12365022384160706967noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-3766631498086501572.post-39964293870210730022016-01-03T15:06:53.711+02:002016-01-03T15:06:53.711+02:00Ștefan S.,
Nu e cazul să faceți pe modestul. :)
Ma...Ștefan S.,<br />Nu e cazul să faceți pe modestul. :)<br />Marea tristețe e că că suntem doar niște leșuri care se hrănesc din alte leșuri. Și suntem fericiți pentru asta!<br />La mulți ani!Şerban Tomşahttps://www.blogger.com/profile/05403570576101472739noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-3766631498086501572.post-73037767813577482162016-01-03T14:22:07.925+02:002016-01-03T14:22:07.925+02:00Mă regăsesc aproape total în rândurile dvs, domnul...Mă regăsesc aproape total în rândurile dvs, domnule Șerban Tomșa.<br />Parcă le-aș fi scris eu, dacă aș fi avut har scriitoricesc.<br />Multă sănătate și fericire în 2016!<br />Gânduri frumoase, putere de muncă și spor în toate!<br />La mulți ani!ștefan s.https://www.blogger.com/profile/02907527679896177360noreply@blogger.com