tag:blogger.com,1999:blog-3766631498086501572.post659654931040626325..comments2023-10-18T17:01:50.693+03:00Comments on Colivii pentru idei: O linguriţă de dulceaţă până la prima eră glaciarăUnknownnoreply@blogger.comBlogger4125tag:blogger.com,1999:blog-3766631498086501572.post-81700421788978202772012-08-01T01:05:28.151+03:002012-08-01T01:05:28.151+03:00Silvia,
mulţumesc.
Deşi spun mereu că totul este p...Silvia,<br />mulţumesc.<br />Deşi spun mereu că totul este posibil, nu putem redeveni niciodată ce-am fost. Timpul e stăpânul nostru cinic. E trist, dar adevărat.Şerban Tomşahttps://www.blogger.com/profile/05403570576101472739noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-3766631498086501572.post-48389112048555247922012-07-31T15:04:12.966+03:002012-07-31T15:04:12.966+03:00Frumoasă metaforă cuprinzînd o viaţă. Mă recunosc ...Frumoasă metaforă cuprinzînd o viaţă. Mă recunosc puţin în ea, fiindcă am avut şi eu o tentativă de reîntoarcere în timp, aproape identică, dar mi-am dat seama că e imposibil. Poate doar cu mintea, cu inima...silviahttps://www.blogger.com/profile/16062158585880824981noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-3766631498086501572.post-8498266707018295642012-07-31T12:31:35.700+03:002012-07-31T12:31:35.700+03:00Ryanna,
:)
Da, sunt atât de tânăr, încât nici acum...Ryanna,<br />:)<br />Da, sunt atât de tânăr, încât nici acum nu mi-au venit minţile la cap şi mă comport ca un copil de grădiniţă. :)Şerban Tomşahttps://www.blogger.com/profile/05403570576101472739noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-3766631498086501572.post-16893070465897075032012-07-31T08:46:05.162+03:002012-07-31T08:46:05.162+03:00din păcate timpul nu stă în loc..şi,ce-i mai rău e...din păcate timpul nu stă în loc..şi,ce-i mai rău este că abia spre finalul vieţii ne dăm seama de acest lucru...<br />din fericire dulceaţa există permanent în multe cămări nu mai amintesc şi de rafturile magazinelor…din păcate nu are acelaş gust ca cea din copilărie sau tinereţe servită în anumite împrejurări,la bunici care nu mai sunt, la părinţi care ori bătrâneţea i-a acoperit de viscolul nemilos al” iernii”,ori au plecat şi ei către cele veşnice,sau împreună cu prieteni al căror entuziasm a apus de mult,sau dintre care mulţi nu mai sunt..<br />mi-am spus dintotdeauna şi o repet..planeta asta iubeşte doar copii şi tinerii..după un anume prag al vârstei aerul erei glaciale se simte bine…doar că, îndărătnici, ne mai punem încă o “haină “şi încă una şi ţinem speranţa lângă şi cu noi,ptr.ce?..nimeni nu ştie.<br />Nostalgică şi melancolică, această postare a ta,cred că este o mică autobiografie a scriitorului Serban Tomsa…din fericire Şerban Tomşa mai are multe de spus şi este încă tânăr:)Ryanna Pophttps://www.blogger.com/profile/06915696358001324092noreply@blogger.com