tag:blogger.com,1999:blog-37666314980865015722024-03-13T05:56:12.995+02:00Colivii pentru ideiUnknownnoreply@blogger.comBlogger1514125tag:blogger.com,1999:blog-3766631498086501572.post-6591197833057521302023-03-20T12:16:00.001+02:002023-03-20T12:16:45.140+02:00Liviu G. Stan despre Amintirile unui optzecist întârziat : "Omul cu amintiri nesfârşite"<p> </p><p style="text-align: justify;"><span style="color: black; font-size: 14.0pt; letter-spacing: .4pt;">Omul cu amintiri</span><span lang="RO" style="color: black; font-size: 14.0pt; letter-spacing: .4pt; mso-ansi-language: RO;"> nesfârşite<o:p></o:p></span></p>
<p style="text-align: justify;"><span style="color: black; font-size: 14.0pt; letter-spacing: .4pt;">Vocația prieteniei nu se găsește pe toate drumurile. Așa
că atunci când dai peste ea, te încearcă o senzație de exclusivitate muzeală.
Mă refer la acea aristocrație a inimii capabilă să extragă din prietenie o <i style="box-sizing: inherit;">imago mundi</i>. Acestea sunt și coordonatele
memoriale ale savurosului volum semnat de Șerban Tomșa, unul dintre prozatorii
mei români preferați, "Amintirile unui optzecist întârziat" (Ed.
Tracus Arte, 2022).<o:p></o:p></span></p>
<p style="-webkit-text-stroke-width: 0px; box-sizing: inherit; font-variant-caps: normal; font-variant-ligatures: normal; orphans: 2; text-align: justify; text-decoration-color: initial; text-decoration-style: initial; text-decoration-thickness: initial; widows: 2; word-spacing: 0px;"><span style="color: black; font-size: 14.0pt; letter-spacing: .4pt;">Jumătate caleidoscop generațional, jumătate enciclopedie de reverii
picarești, memoriile lui Tomșa atestă un veritabil cult al întâlnirilor
irepetabile. Inconfundabilul său stil altoit pe giganții realismului magic sud</span><span style="color: black; font-family: "Candara","sans-serif"; font-size: 14.0pt; letter-spacing: .4pt;"></span><span style="color: black; font-size: 14.0pt; letter-spacing: .4pt;">-</span><span style="color: black; font-family: "Candara","sans-serif"; font-size: 14.0pt; letter-spacing: .4pt;"></span><span style="color: black; font-size: 14.0pt; letter-spacing: .4pt;">american își desfășoară aici, cu naturalețea
unei invazii de iederă, un tratat de frontieră împotriva nu doar a uitării, ci
și a depresiei. Fiindcă depresia, cu suita ei de insomnii și alegorii, este
unul dintre râurile subterane care străbate literatura lui Șerban Tomșa. Dar nu
ca torent al stuporii, ci ca o substanță subtilă de conservare a amintirilor. O
depresie plină de vitalitate, o depresie luminoasă, da, luminoasă.<o:p></o:p></span></p>
<p style="-webkit-text-stroke-width: 0px; box-sizing: inherit; font-variant-caps: normal; font-variant-ligatures: normal; orphans: 2; text-align: justify; text-decoration-color: initial; text-decoration-style: initial; text-decoration-thickness: initial; widows: 2; word-spacing: 0px;"><span style="color: black; font-size: 14.0pt; letter-spacing: .4pt;">Cât privește scriitura: foarte interesant cum Șerban Tomșa reușește să
creeze un tunel transgresiv între natura sa prozastică și rigorile mnemonice
ale stilului autobiografic. Universul său biografic se developează nu după
"legile" veridicității biografiste, ci după relevanța legendară a
amintirii. La un moment dat, trecutul invocat de prozator face loc unei evidențe
de</span><span style="color: black; font-family: "Candara","sans-serif"; font-size: 14.0pt; letter-spacing: .4pt;"></span><span style="color: black; font-size: 14.0pt; letter-spacing: .4pt;">-</span><span style="color: black; font-family: "Candara","sans-serif"; font-size: 14.0pt; letter-spacing: .4pt;"></span><span style="color: black; font-size: 14.0pt; letter-spacing: .4pt;">a dreptul exuberante:
aducerea aminte ca act de supraviețuire a sufletului.<o:p></o:p></span></p>
<p style="-webkit-text-stroke-width: 0px; box-sizing: inherit; font-variant-caps: normal; font-variant-ligatures: normal; orphans: 2; text-align: justify; text-decoration-color: initial; text-decoration-style: initial; text-decoration-thickness: initial; widows: 2; word-spacing: 0px;"><span style="color: black; font-size: 14.0pt; letter-spacing: .4pt;">Asistăm, de asemenea, și la o cursă bară la bară între minifresce
generaționale din perioada "intrauterină" a optzeciștilor (anii
nebuni ai boemei în căminele Facultății de Litere, avându</span><span style="color: black; font-family: "Candara","sans-serif"; font-size: 14.0pt; letter-spacing: .4pt;"></span><span style="color: black; font-size: 14.0pt; letter-spacing: .4pt;">-</span><span style="color: black; font-family: "Candara","sans-serif"; font-size: 14.0pt; letter-spacing: .4pt;"></span><span style="color: black; font-size: 14.0pt; letter-spacing: .4pt;">i ca protagoniști pe Ion Stratan, Alexandru
Mușina sau Liviu Papadima) și exerciții vaste de tandrețe hrabaliană închinate
profesorilor care i</span><span style="color: black; font-family: "Candara","sans-serif"; font-size: 14.0pt; letter-spacing: .4pt;"></span><span style="color: black; font-size: 14.0pt; letter-spacing: .4pt;">-</span><span style="color: black; font-family: "Candara","sans-serif"; font-size: 14.0pt; letter-spacing: .4pt;"></span><span style="color: black; font-size: 14.0pt; letter-spacing: .4pt;">au populat planeta
copilăriei. Toate văzute prin ochii unui Tom Sawyer care se ține cu dinții de
rămășițele timpului pierdut.<o:p></o:p></span></p>
<p style="-webkit-text-stroke-width: 0px; box-sizing: inherit; font-variant-caps: normal; font-variant-ligatures: normal; orphans: 2; text-align: justify; text-decoration-color: initial; text-decoration-style: initial; text-decoration-thickness: initial; widows: 2; word-spacing: 0px;"><span style="color: black; font-size: 14.0pt; letter-spacing: .4pt;">Dacă ar fi să fac un top 3 al părților preferate din carte, aș începe cu
descrierile suculente, de <i style="box-sizing: inherit;">balkanarama</i>,
ale mixului de popoare din căminele Grozăveștiului. Cu o vitalitate umoristică
demnă de Jarsolav Hašek, relatările lui Șerban Tomșa zburdă printre prinți
africani, arabi bețivi, <i style="box-sizing: inherit;">redegiste</i> cu
libidoul mărit, cubanezi tocilari etc. Iată o mostră din ambient: <i style="box-sizing: inherit;">"Făcea fiecare ce îl tăia capul. Coreenii se
îndopau cu pește (mirosea la ei ca într</i></span><i><span style="color: black; font-family: "Candara","sans-serif"; font-size: 14.0pt; letter-spacing: .4pt;"></span></i><i><span style="color: black; font-size: 14.0pt; letter-spacing: .4pt;">-</span></i><i><span style="color: black; font-family: "Candara","sans-serif"; font-size: 14.0pt; letter-spacing: .4pt;"></span></i><i><span style="color: black; font-size: 14.0pt; letter-spacing: .4pt;">o pescărie), jucau fotbal, iar seara îngenuncheau la
portretul lui Kim Ir Sen, pe care îl țineau într</span></i><i><span style="color: black; font-family: "Candara","sans-serif"; font-size: 14.0pt; letter-spacing: .4pt;"></span></i><i><span style="color: black; font-size: 14.0pt; letter-spacing: .4pt;">-</span></i><i><span style="color: black; font-family: "Candara","sans-serif"; font-size: 14.0pt; letter-spacing: .4pt;"></span></i><i><span style="color: black; font-size: 14.0pt; letter-spacing: .4pt;">un colț al camerei,
deasupra unei mese acoperite cu pluș roșu și cu operele Conducătorului asiatic
(...) Thailandezii urlau și te amenințau cu moartea dacă făceai zgomot duminica
după-amiază și îi trezeai din somn (...) Sirienii se pregăteau să devină
doctori în matematici. Unul, supraponderal, Omar, venea pe la mine să îi
corectez textul redactat în românește și se plângea de petrecerile
zimbabwienilor. Ăștia chefuiau la vedere, ocupând holul lung, în ritmuri
africane. Se legănau în dansuri tribale și mâncau copane de păsări uriașe
fripte. Dacă treceai pe lângă ei, te altoiau pe cap cu oasele alea lungi."</span></i><span style="color: black; font-size: 14.0pt; letter-spacing: .4pt;"><o:p></o:p></span></p>
<p style="-webkit-text-stroke-width: 0px; box-sizing: inherit; font-variant-caps: normal; font-variant-ligatures: normal; orphans: 2; text-align: justify; text-decoration-color: initial; text-decoration-style: initial; text-decoration-thickness: initial; widows: 2; word-spacing: 0px;"><span style="color: black; font-size: 14.0pt; letter-spacing: .4pt;">Pe locul 2, peripețiile școlare, care par un duel între fabulele lui
Tolstoi și aventurismul safari al lui Creangă. Iar pe locul 3: evocările
universitare ale optzecismului.<o:p></o:p></span></p>
<p style="-webkit-text-stroke-width: 0px; box-sizing: inherit; font-variant-caps: normal; font-variant-ligatures: normal; orphans: 2; text-align: justify; text-decoration-color: initial; text-decoration-style: initial; text-decoration-thickness: initial; widows: 2; word-spacing: 0px;"><i style="box-sizing: inherit;"><span style="color: black; font-size: 14.0pt; letter-spacing: .4pt;">"Am trăit intens și am scris puțin. Am
celebrat viața ca pe o sărbătoare continuă",</span></i><span style="color: black; font-size: 14.0pt; letter-spacing: .4pt;"> spune Șerban
Tomșa. Iar această sărbătoare și</span><span style="color: black; font-family: "Candara","sans-serif"; font-size: 14.0pt; letter-spacing: .4pt;"></span><span style="color: black; font-size: 14.0pt; letter-spacing: .4pt;">-</span><span style="color: black; font-family: "Candara","sans-serif"; font-size: 14.0pt; letter-spacing: .4pt;"></span><span style="color: black; font-size: 14.0pt; letter-spacing: .4pt;">a găsit în această carte un manifest de cinci stele!<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;"><a href="https://fictiunea.ro/2023/153/art11/index.html?fbclid=IwAR0rxL_gdPyzUcxEg7a6LV-WCKnP0Oeri3XhhF939eU07ztwCnH3bPOtHIs">https://fictiunea.ro/2023/153/art11/index.html?fbclid=IwAR0rxL_gdPyzUcxEg7a6LV-WCKnP0Oeri3XhhF939eU07ztwCnH3bPOtHIs</a>
<o:p></o:p></span></p>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3766631498086501572.post-26630547230482563072023-03-17T13:14:00.000+02:002023-03-17T13:14:49.788+02:00Octavian Soviany despre Casa noastră cea de toate zilele<p> </p><p style="background: white; margin-bottom: 7.5pt; margin-left: 0in; margin-right: 0in; margin-top: 0in;"><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="color: #414142; font-size: 14.0pt;">Octavian Soviany<o:p></o:p></span></b></p>
<p style="background: white; margin-bottom: 7.5pt; margin-left: 0in; margin-right: 0in; margin-top: 0in;"><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="color: #414142; font-size: 14.0pt;"><o:p> </o:p></span></b></p>
<p style="background: white; margin-bottom: 7.5pt; margin-left: 0in; margin-right: 0in; margin-top: 0in;"><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="color: #414142; font-size: 14.0pt;">Moartea poveştilor<o:p></o:p></span></b></p>
<p style="background: white; margin-bottom: 7.5pt; margin-left: 0in; margin-right: 0in; margin-top: 0in;"><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="color: #414142; font-size: 14.0pt;"><o:p> </o:p></span></b></p>
<p style="background: white; margin-bottom: 7.5pt; margin-left: 0in; margin-right: 0in; margin-top: 0in;"><span style="color: #414142; font-size: 14.0pt;">Șerban TOMȘA, <em style="box-sizing: border-box;">Casa noastră cea de toate zilele</em>, Editura
Tracus Arte, 2019, 268 p. <o:p></o:p></span></p>
<p style="-webkit-text-stroke-width: 0px; background: white; box-sizing: border-box; font-variant-caps: normal; font-variant-ligatures: normal; margin-bottom: 7.5pt; margin-left: 0in; margin-right: 0in; margin-top: 0in; orphans: 2; text-align: start; text-decoration-color: initial; text-decoration-style: initial; text-decoration-thickness: initial; widows: 2; word-spacing: 0px;"><span style="color: #414142; font-size: 14.0pt;">Interesul de
care s-a bucurat recentul volum memorialistic <em style="box-sizing: border-box;">Amintirile
unui optzecist întîrziat</em> a atras atenția asupra unui prozator de
excepție, dar ignorat de pontifii criticii de întîmpinare. Deși romanul său <em style="box-sizing: border-box;">Ghețarul</em> a primit în 2010 Premiul
pentru proză al Asociației Scriitorilor din București, despre Șerban Tomșa s-a
scris puțin: au scris mai ales tinerii, a căror judecată este mai puțin
tributară „canoanelor“ stabilite cu decenii în urmă de autoritățile criticii de
atunci, dar autorul este încă departe de recunoașterea ce i s-ar cuveni. Aflat
la distanță (la propriu și la figurat) de cercurile bucureștene care împart
gloriile literare, Șerban Tomșa este mai cunoscut, probabil, pe rețelele de
socializare decît în pestrița și tumultuoasa lume a literaților, cu clișeele ei
estetice și cu prejudecățile ei.<o:p></o:p></span></p>
<p style="-webkit-text-stroke-width: 0px; background: white; box-sizing: border-box; font-variant-caps: normal; font-variant-ligatures: normal; margin-bottom: 7.5pt; margin-left: 0in; margin-right: 0in; margin-top: 0in; orphans: 2; text-align: start; text-decoration-color: initial; text-decoration-style: initial; text-decoration-thickness: initial; widows: 2; word-spacing: 0px;"><span style="color: #414142; font-size: 14.0pt;">După ce am scris
acum cîteva numere despre <em style="box-sizing: border-box;">Amintirile
unui optzecist întîrziat</em>, de data aceasta mă voi opri asupra celui mai
recent dintre romanele scriitorului, <em style="box-sizing: border-box;">Casa
noastră cea de toate zilele </em>(Editura Tracus Arte, 2019). Cartea este
istoria unei așezări rurale, Poienile Roșii, care, după ce a cunoscut zilele
sale de abundență și glorie (fiind situată în apropierea unei schele petroliere
dezafectate după 1990), a fost părăsită progresiv în deceniile post-decembriste
și își trăiește ultimele zile de agonie. „Cîrciuma e templul omului de toată
mîna. D-aia n-a mai rămas nici o instituție în sat, dar cîrciuma dăinuie. Au
plecat întîi tinerii. Au dispărut școala, dispensarul și primăria.
Farmacia s-a mutat în satul vecin, Poenari. […] Peste cincizeci de ani, cîmpia
asta va fi terenul de vînătoare al vreunui străin bogat.“ Satul e locuit în
principal de bătrîni (cîrciumarul Mexicanu, poștașul Alucutare, învățătorul
Vînătoru, profesorul Sîrbu, croitorul Veliman, un veteran de război poreclit
Generalul Averescu, fiecare cu poveștile lui), adolescenți (Lenin cel Mare,
Lenin cel Mic, Stalin, Petre a lu’ Picu), șomeri (Bibiloi, Cofet), cărora li se
adaugă Roza, o fostă și actuală profesionistă a amorului. Locul lor predilect
de adunare este cimitirul, unde viii, cu mințile întunecate de alcool, au aerul
unor „suflete moarte“ care nu se mai deosebesc prin nimic de morții adevărați.
Învățătorul Vînătoru își amintește: „Înfloriseră salcîmii și ne adunam în
fiecare dimineață în cimitir să vedem ce mai e de făcut. E liniște și te poți
gîndi la ale tale. Își ia fiecare mîncare dă acasă și vine să mănînce acolo în
tihnă. Punem ștergare pe jos și întindem felii de mămăligă, brînză, ceapă, ouă,
slănină, cîte un clondir cu țuică și vin. Se aud clefăiturile moi, ale gurilor
fără gingii, mestecînd încet, măsurînd timpul. Cînd unul termină, ridică ochii
și, sătul, începe să trăncăne: – Iote, bă, pe Mîrtac! Bă, Mîrtac, parcă
tu erai mort, mă ce faci p’aci? Cel strigat se preface că n-aude. Celălalt
continuă. – E Apocalipsa, bă, de s-au amestecat viii cu morții?“.<o:p></o:p></span></p>
<p style="-webkit-text-stroke-width: 0px; background: white; box-sizing: border-box; font-variant-caps: normal; font-variant-ligatures: normal; margin-bottom: 7.5pt; margin-left: 0in; margin-right: 0in; margin-top: 0in; orphans: 2; text-align: start; text-decoration-color: initial; text-decoration-style: initial; text-decoration-thickness: initial; widows: 2; word-spacing: 0px;"><span style="color: #414142; font-size: 14.0pt;">Această
comunitate are propriul ei mit de întemeiere și propriile sale legende, iar
uneori, după rețeta realismului magic, granița dintre real și fantastic e
abolită, realitatea de zi cu zi și povestea se amestecă, și nu se mai pot
distinge una de cealaltă. Bătrînul Mîrtac este urmașul unuia dintre
întemeietori, căruia îi moștenește puterile magice. „Cu multe veacuri în urmă,
locul sfințit de Moșu, vraci retras din sat, ce-și petrecea timpul adunînd
ierburi de leac, se ruga neîncetat. […] Era nu numai ciobanul obștii, nu numai
Vraciul, ci și prietenul lupilor, care-l ajutau să simtă primejdiile și să le
anunțe satului. Dacă vreun copil din sat era posedat de duhuri rele, era adus
la el. Sta la Moșu cîteva zile, singur sau cu tatăl său, și pleca vindecat.“
Prin pădurile din împrejurimi bîntuie de mai bine de un secol banditul
Cearleston sau fantoma acestuia. Despre uriașul Boris, un cărămidar care are
aproape trei metri, știe răspunsurile la toate întrebările și e mereu însoțit
de femeia lui, Frumoasa, care îi vine pînă la brîu, e greu de spus dacă există
în realitate, e o plăsmuire a imaginarului colectiv sau, pur și simplu,
produsul unei halucinații etilice. Miturile și legendele aparțin însă
iremediabil trecutului; umanitatea evocată de scriitor a devenit (cu foarte
puține excepții) una robită în totalitate instinctelor, preocupată exclusiv de
agoniseală, băutură și sex. Cei posedați de patima agoniselii (în frunte cu
Socotitoru) au devenit noii stăpîni ai satului, pe care îl exploatează la
sînge, dar vor plăti în final cu viața pentru păcatele lor, ceilalți se complac
într-o eternă stare de ebrietate, înviorată de partide de sex cînd și cu cine
se nimerește. Într-o asemenea lume, în care bărbații sînt judecați după tăria
și mărimea organului generator, un complexat sexual ca Ștefan Craiu,
moștenitorul boierului de dinainte de comunism, nu-și găsește locul și își lasă
moșia și conacul pe mîinile fratelui său, care, la rîndul lui, o va vinde
Socotitorului.<o:p></o:p></span></p>
<p style="-webkit-text-stroke-width: 0px; background: white; box-sizing: border-box; font-variant-caps: normal; font-variant-ligatures: normal; margin-bottom: 7.5pt; margin-left: 0in; margin-right: 0in; margin-top: 0in; orphans: 2; text-align: start; text-decoration-color: initial; text-decoration-style: initial; text-decoration-thickness: initial; widows: 2; word-spacing: 0px;"><span style="color: #414142; font-size: 14.0pt;">Înainte de toate
însă, umanitatea degenerată din paginile romanului și-a pierdut capacitatea de
a fabula (și aici trebuie căutată, dincolo de sarabanda personajelor pitorești,
partea cea mai originală a cărții lui Șerban Tomșa), astfel încît a devenit
incapabilă să-și spună povestea, posedă numai crîmpeie ale acesteia, care nu se
juxtapun însă perfect, apar mereu între ele fante și crăpături care fac ca
narațiunea să fie permanent parazitată și anevoie de reunit într-un întreg. Prin
urmare, Șerban Tomșa își compune cartea după principiul fragmentarismului, sub
forma unor monologuri care, atribuite diverselor personaje, oferă o pluralitate
de perspective; acestea n-au însă rolul (așa cum se întîmplă de obicei) de a
face povestea mai adevărată, ci dimpotrivă, de a o relativiza, de a o pune sub
semnul îndoielii și, în cele din urmă, de a face să se alcătuiască și să se
dezalcătuiască la nesfîrșit. Iar naratorii din <em style="box-sizing: border-box;">Casa
noastră cea de toate zilele </em>sînt alcătuiți din aceeași plămadă cu învățătorul
Fărîmă al lui Mircea Eliade (<em style="box-sizing: border-box;">Pe strada
Mîntuleasa</em>), care a pierdut memoria sacrului și nu mai poate reconstitui
decît secvențe disparate ale trecutului, cărora însă nu le mai cunoaște
semnificația.<o:p></o:p></span></p>
<p style="-webkit-text-stroke-width: 0px; background: white; box-sizing: border-box; font-variant-caps: normal; font-variant-ligatures: normal; margin-bottom: 7.5pt; margin-left: 0in; margin-right: 0in; margin-top: 0in; orphans: 2; text-align: start; text-decoration-color: initial; text-decoration-style: initial; text-decoration-thickness: initial; widows: 2; word-spacing: 0px;"><span style="color: #414142; font-size: 14.0pt;">Casa roșie, casa
neterminată despre care se vorbește în paginile romanului lui Șerban Tomșa și
în care personajele visează să se adăpostească, este cartea însăși, la care
fiecare segment narativ adaugă încă o cărămidă, dar fără a o isprăvi vreodată,
iar Lenin cel Mic (adolescentul care pare destinat să o pună pe hîrtie) e
îndoielnic că o va duce la bun sfîrșit. În acest roman, unul dintre cele mai
bune romane românești din ultimii ani, nu moare numai o lume, ci mor și
poveștile ei. Ar fi o naivitate să credem că autorul vrea să se oprească doar
la un aspect al realităților românești de după 1990: de fapt, cartea vorbește
despre condiția omului contemporan, prea ancorat în realul mărunt al vieții de
zi cu zi pentru a-și exercita capacitatea de fabulație, care, ca orice organ
neîntrebuințat, sfîrșește prin a se atrofia. Oare lumea viitorului o să fie o
lume fără povești?<o:p></o:p></span></p>
<p style="background: white; box-sizing: border-box; margin: 0in 0in 7.5pt; orphans: 2; text-align: start; text-decoration-color: initial; text-decoration-style: initial; text-decoration-thickness: initial; widows: 2;"><span style="-webkit-text-stroke-width: 0px; color: #414142; font-size: 14pt; font-variant-caps: normal; font-variant-ligatures: normal; word-spacing: 0px;"> </span><span style="background-color: transparent; font-size: 18.6667px;"><span style="color: #414142;">https://www.observatorcultural.ro/articol/moartea-povestilor/?fbclid=IwAR1mGOqeEAumCG5g8Jy-lNkuFdjZyH-_SfAwJY9YQhWv2sX1R8890f_OaqE</span></span><span style="-webkit-text-stroke-width: 0px; color: #414142; font-size: 14pt; font-variant-caps: normal; font-variant-ligatures: normal; word-spacing: 0px;"> </span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;"><o:p> </o:p></span></p>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3766631498086501572.post-12084735673928900162023-03-16T14:31:00.006+02:002023-03-16T14:31:43.079+02:00Liviu G. Stan despre Amintirile unui optzecist întârziat<p> <span style="background-color: white; color: #1e1915; font-family: "Proxima Nova", Montserrat, Arial, sans-serif; font-size: 16px;">Vocația prieteniei nu se găsește pe toate drumurile. Așa că atunci când dai peste ea, te încearcă o senzație de exclusivitate muzeală. Mă refer la acea aristocrație a inimii capabilă să extragă din prietenie o imago mundi. Acestea sunt și coordonatele memoriale ale savurosului volum semnat de Șerban Tomșa, unul dintre prozatorii mei români preferați, „Amintirile unui optzecist întârziat”.</span></p><br style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #1e1915; font-family: "Proxima Nova", Montserrat, Arial, sans-serif; font-size: 16px; margin: 0px;" /><span style="background-color: white; color: #1e1915; font-family: "Proxima Nova", Montserrat, Arial, sans-serif; font-size: 16px;">Jumătate caleidoscop generațional, jumătate enciclopedie de reverii picarești, memoriile lui Tomșa atestă un veritabil cult al întâlnirilor irepetabile.</span><br style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #1e1915; font-family: "Proxima Nova", Montserrat, Arial, sans-serif; font-size: 16px; margin: 0px;" /><br style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #1e1915; font-family: "Proxima Nova", Montserrat, Arial, sans-serif; font-size: 16px; margin: 0px;" /><span style="background-color: white; color: #1e1915; font-family: "Proxima Nova", Montserrat, Arial, sans-serif; font-size: 16px;">Cât privește, scriitura: foarte interesant cum Șerban Tomșa reușește să creeze un tunel transgresiv între natura sa prozastică și rigorile mnemonice ale stilului autobiografic. Universul său biografic se developează nu după „legile” veridicității biografiste, ci după relevanța legendară a amintirii. La un moment dat, trecutul invocat de prozator face loc unei evidențe de-a dreptul exuberante: aducerea aminte ca act de supraviețuire a sufletului.</span><div><span style="background-color: white; color: #1e1915; font-family: "Proxima Nova", Montserrat, Arial, sans-serif; font-size: 16px;"><br /></span></div><div><span style="background-color: white; color: #1e1915; font-family: "Proxima Nova", Montserrat, Arial, sans-serif; font-size: 16px;"> </span><span style="color: #1e1915; font-family: Proxima Nova, Montserrat, Arial, sans-serif;">https://www.goodreads.com/book/show/74044570-amintirile-unui-optzecist-nt-rziat#CommunityReviews </span></div>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3766631498086501572.post-27440192300494028322023-03-09T15:59:00.002+02:002023-03-09T15:59:34.954+02:00Diana Bobică (din Canada): Amintirile unui optzecist întârziat<p><br /></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: "Times New Roman", "serif"; font-size: 14pt;"> În
Amintirile unui optzecist întârziat, Șerban Tomșa încearcă, prin intermediul
memoriei, o revenire la timpul privilegiat al începuturilor, o recâștigare,
chiar dacă doar livrescă, a vârstei tuturor posibilităților, a acelui timp
care, văzut retrospectiv, oferă experiența unuia aproape mitic, purtător de
potențe și de promisiuni creatoare. Autorul însuși mărturisește, pe ultima
pagină a cărții, încercarea sa de recuperare a copilăriei și a tinereții,
conștient că, în realitate, aceasta nu este posibilă, fiind doar o utopie. Ceea
ce reușește Șerban Tomșa în volumul de față este învierea din adâncurile
memoriei și aducerea în atenția cititorilor, printr-o filtrare subiectivă, a
unei perioade importante din punct de vedere personal, anume anii de creștere,
de educație și de formare intelectuală. Explicația pentru preferința utilizării
sintagmei „optzecist întârziat” o găsim chiar în carte. Născut în 1956, coleg
de facultate și prieten cu unii dintre reprezentanții generației optzeciste,
împărtășind aceeași dragoste pentru literatură, cu poezii publicate în reviste
literare încă din perioada adolescenței, Șerban Tomșa ratează startul editorial
care l-ar fi plasat, din punct de vedere literar, în această generație. Din
cauza unui episod de boală din anul al doilea de facultate, când a stat
internat în spital o lungă perioadă, fără un diagnostic cert și ieșind doar cât
să își susțină examenele din două sesiuni consecutive, combinat cu o depresie
debutată în ultima clasă de liceu, destinul său literar este pus în așteptare,
autorul nemaigăsind resursele interioare atât de necesare scrisului. Debutul
său editorial se va petrece după două decenii, ca prozator, cu volumul
Biblioteca lui Noe (București, Editura Mondocart, 2003), urmând apoi volumele
Maimuțe în haremul nopții (București, Editura Andreas, 2006), Ghețarul
(București, Editura Cartea Românească, 2009), Călugărul negru (București,
Editura Tracus Arte, 2013), Supraveghetorul și alte povestiri (București,
Editura Tracus Arte, 2017), Casa noastră cea de toate zilele (București,
Editura Tracus Arte, 2019), Ninge la Iasnaia Poliana (Pitești, Editura Paralela
45, 2020). Textele volumului de amintiri recompun istoria personală a autorului
până la vârsta de douăzeci și cinci de ani, trecând cititorul prin perioada
copilăriei și a anilor de școală, prin stagiul militar obligatoriu și apoi prin
efervescența studenției de la Facultatea de Litere din București. Cu toate că
textele sunt scrise în intervale diferite, având drept punct de plecare
amintirea unor persoane din trecut sau revederea unor prieteni ori aflarea
veștilor triste ale sfârșitului unor oameni dragi, cartea oferă cititorului un
spațiu coerent, de unitate interioară, purtând totodată amprenta recunoștinței
față de cei care au avut o contribuție la formarea intelectuală, din poziția de
profesori ori prin puterea exemplului personal și prin căldura prieteniei:
„Important e să ne respectăm înaintașii și pe cei care ne-au îndrumat în viață:
altminteri uităm cine suntem și o luăm pe arătură. Poate de aceea lumea de azi
pare un imens spital de nebuni”. Latura senină a cărții este însoțită, ca
într-un duel de lumini și umbre, de una apăsătoare, generată de răutatea
gratuită, absurdă, a unor semeni. În textele din deschiderea cărții, Șerban
Tomșa surprinde atmosfera vieții din localitatea Sârbeni, județul Teleorman,
locul nașterii și al copilăriei, reținând figuri din realitatea imediată care,
peste ani, vor fi metamorfozate în personaje ale prozelor sale. Ceea ce
frapează aici este cruzimea unor săteni, manifestată prin bătăi, prin
schingiuirea și omorârea fără sens a animalelor, violența absurdă viciindu-i
125 pe foarte mulți. Bătăile aplicate de învățătoare elevilor îl îngrozesc pe
proaspătul școlar, care nici mai târziu, la liceu, nu va scăpa de asemenea
specimene, din păcate nu puține, adevărate derapaje ale învățământului și
pedagogiei, „cadre didactice care umblau numai cu bâta în mână” sau, în
expresia autorului folosită cu referire la bătrânul învățător al lui Marin
Preda, „urangutani didactici”, ale căror metode de „predare” erau „urletul,
ciomagul, palma și pumnul”. Dar un loc aparte în memoria afectivă a autorului
îl au figurile luminoase ale profesorilor de vocație, talentați și dăruiți
menirii lor, care știu cum să se apropie de elevi și cum să le deschidă
curiozitatea și interesul pentru învățătură. Un exemplu în acest sens este
profesoara de biologie din gimnaziu, doamna Maria Lazăr, cea care îl introduce
pe copil în lumea fascinantă a literaturii, sau domnul Octavian Muscalu,
profesorul de matematică din aceeași perioadă, cel care făcea o adevărată
poezie din materia sa. În ciuda episoadelor terorizante, memoria reține și
momente frumoase, unele chiar cu irizări magice. Una dintre cele mai tandre
imagini ale cărții este cea a copilului așteptând ascultător sub prunul din
curtea părintească, inocența sa crezând fără îndoială cuvintele mamei – „Dacă
stai cuminte acolo, Dumnezeu îți dă bunătăți, îmi spunea ea” –, convins că
dulciurile aruncate pe furiș de aceasta sunt, de fapt, răsplata copacului
dincolo de care se afla, privindu-l, Dumnezeu. Tot din întâmplările care
întrerup cursul obișnuit al zilelor este și neașteptata descoperire a poieniței
cu flori de lavandă, unde aerul capătă consistența uleiului înmiresmat, locul
ascuns printre salcâmi și corcoduși devenind spațiul recluziunii și al
lecturilor solitare sub zborul sutelor de fluturi albi sau colorați. Momentul
în care un tovarăș de joacă găsește poienița secretă este șocant: dintr-o
inexplicabilă pornire de răutate, acesta vandalizează tot luminișul, strivind
florile și omorând fluturii delicați. Episodul poate fi privit drept o
anticipare, o metaforă a alungării din paradisul personal, aceasta fiind
efectul accidentelor repetate, ce trag viața autorului din făgașul promis și o
aruncă în plin absurd: iubirea nemărturisită din liceu, cauzatoare de depresie,
boala misterioasă din timpul facultății, ratarea iubirilor din studenție și
renunțarea la scris pentru o lungă perioadă. Cea mai consistentă parte a
volumului este dedicată anilor de studenție, timpul acumulărilor intelectuale,
al prieteniilor apropiate, al camaraderiei și al farselor, timpul emulațiilor
și al admirației profesorilor erudiți. Șerban Tomșa surprinde din interior spiritul
generației optzeciste, aduce un elogiu prieteniei, rememorează nebunia frumoasă
a tinerilor de odinioară, convinși de valoarea proprie, încrezători în
promisiunile deschise de viitor și care, încă de la debut, își pun amprenta
decisiv asupra literaturii române. Reține atenția generozitatea cu care autorul
realizează, în crochiurile literare, portretele prietenilor săi, declarația de
afecțiune constantă și persistența acesteia peste vreme, deși pe unii dintre
foștii camarazi nu i-a mai văzut de foarte mulți ani, iar alții au părăsit deja
această lume. Șerban Tomșa amintește în memoriile sale doar pe acei membri ai
generației optzeciste cunoscuți până la finalizarea studiilor universitare,
considerând că „Practic, viața mea s-a încheiat la 25 de ani, în 1981, când am
absolvit facultatea”. Evocările sale sunt concise și spumoase, adevărate
declarații de prețuire față de prietenii și colegii de generație (Liviu
Papadima, Ion Stratan, Călin Andrei Mihăilescu, Romulus Bucur, George Geacăr,
Daniel Pișcu, Valentin Emil Mușat, Bogdan Ghiu și alții), precum și față de
profesorii străluciți (Nicolae Manolescu, Paul Cornea, Eugen Simion, Ioan
Alexandru). O vibrație sufletească aparte se simte în evocarea poetului Ion
Stratan, portretul său fiind conturat în mai multe texte ale volumului: „Ca om,
Nino Stratan era uluitor: inteligent, plin de umor, generos, strălucitor,
tolerant, civilizat, spectaculos. […] Stratan făcea parte dintr-o rasă umană
nobilă (pe cale de dispariție!) și era, cred, printre ultimii scriitori români
care mai știau ce înseamnă prietenia… […] A fost singurul prieten care m-a
susținut moral în anii în care eu renunțasem la scris și mi-a redat încrederea
în posibilitățile mele artistice”. Spațiul de afirmare și catalizator al
energiilor creatoare ale studenților de la Literele bucureștene a fost Cenaclul
de Luni, „templu laic al literaturi”, a cărui activitate s-a desfășurat între
anii 1977 și 1983, sub îndrumarea profesorului și criticului literar Nicolae
Manolescu, „tatăl bun al acestei generații de poeți”, ai cărui studenți „se vor
afirma, în scurt timp, ca niște lideri de facto: Stratan, Iaru, Coșovei, Radu
Călin Cristea și, un pic mai târziu, Mircea Cărtărescu”. Senzația de viață
autentică din Amintirile unui optzecist întârziat e susținută de firescul cu
care Șerban Tomșa schițează portretele celor evocați, reținând detaliul
esențial pentru profilul acestora, de suplețea cu care trece din registrul
cald, afectiv, uneori amuzant, în cel caricatural sau chiar grotesc, de
plăcerea autorului de a povesti și de umorul cu care sunt prezentate frânturile
de realitate trăită. Dar, dincolo de aerul ludic al acestor memorii, se resimt
în subsidiar tristețea și regretul generate nu neapărat de trecerea
ireversibilă a tinereții, cât mai degrabă de sentimentul vieții irosite, al
existenței marcate de absurdul întâmplărilor ce au întârziat cu două decenii
împlinirea propriului destin literar.</span></p><p class="MsoNormal"><span style="font-family: "Times New Roman", "serif"; font-size: 14pt;"> Scriptor, anul IX, nr. 99-100, martie-aprilie 3-4, 2023</span></p>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3766631498086501572.post-70746909936354989942023-02-25T22:22:00.000+02:002023-02-25T22:22:13.007+02:00Paul Cernat despre Amintirile unui optzecist întârziat<p> </p><p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Citesc, captivat, „Amintirile unui optzecist întîrziat” de
Șerban Tomșa (Ed. TracusAarte, 2022). Deși știam de pe fb. unele fragmente,
ansamblul mi se pare impresionant. Cu o simplitate eficientă, cinematografică,
și o viziune gogoliană, combinație de bonomie și umor negru, sînt evocate ca-n
joacă episoade dramatice, pitorești sau grotești (o adevărată bogăție!),
alături de portrete savuroase ale unor rude/prieteni/cunoscuți/colegi/profesori
și secvențe anecdotice irezistibile. Cîteodată rîzi de mori, alteori îți
îngheață rîsul pe buze sau te îngrozești. Nu e numai o contribuție
memorialistică prețioasă la „istoria vieții literare private”, universitare,
studențești și cenacliere din România anilor `70-`80; e și un profil fabulos al
epocii ceaușiste, surprinse sine ira et studio; o lume întreagă. Unele episoade
sînt antologice. Iată o secvență „căministă” formidabilă:<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">„Într-o zi am plecat la facultate și l-am lăsat pe Romulus
(Bucur, n.m.) adîncit în studiul unui poet american. La prînz, cînd m-am
întors, am rămas ca trăznit în pragul ușii deschise. Romulus, roșu la față, era
îmbrăcat într-un costum popular, brodat cu flori viu colorate. Scena se
petrecea în perioada în care niște mașini negre începuseră să mă urmărească
prin oraș. Am crezut că am înnebunit de-a binelea, mi-am făcut cruce și m-am
tras înapoi, cu gîndul s-o zbughesc printre blocuri și să mă așez pe o bancă,
pentru a-mi aduna mințile risipite.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">- Stai, bă, nu te speria! a strigat Romulus după mine și a ieșit
pe hol, să mă aducă înapoi. Apoi mi-a explicat ce se întîmplase. În lipsa mea,
Securitatea făcuse o razie prin cămin, strînsese studenții, îi îmbrăcase în
port popular și îi pusese să joace o horă în mijlocul bulevardului, pe unde
trebuia să se deplaseze Tovarășul, în drumul său către nu știu ce obiectiv
economic.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">- E, și cum arăta Cîrmaciul? Bine, sănătos? l-am întrebat pe
Romulus, după ce mi-am venit în fire.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">- Naiba l-a văzut? A trecut o coloană de mașini, dar era
învălmășeală și urlau unii îngrozitor, că n-am priceput nimic din toată
căcănăria aia.”<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">De neratat.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;"><o:p> </o:p></span></p>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3766631498086501572.post-48585824151076570882023-01-29T12:02:00.001+02:002023-01-29T12:02:19.678+02:00Octavian Soviany : Şerban Tomşa - memorialist. O cronică la volumul Amintirile unui optzecist întârziat<p> </p><p style="background: white; margin-bottom: 7.5pt; margin-left: 0in; margin-right: 0in; margin-top: 0in;"><span style="color: #414142; font-size: 14.0pt;">Destinul literar
al lui Șerban Tomșa (pseudonimul lui Ion Șerban) a avut o traiectorie mai puțin
obișnuită. Născut în 1956, aparținînd, așadar, din punct de vedere cronologic
grupului optzecist, a frecventat cursurile Literelor bucureștene, unde i-a avut
colegi pe liderii optzecismului, a participat la ședințele Cenaclului de Luni,
iar în perioada studenției a început să publice poezii și eseuri în diverse
reviste literare, sub pseudonimul George Vlăsceanu. Această activitate literară
ce se anunța promițătoare (autorul obținuse în 1974 Marele Premiu al
Festivalului Național de Poezie „Dimitrie Bolintineanu“) va fi însă întreruptă
brusc; o boală misterioasă îl obligă pe Șerban Tomșa să renunțe la scris. Timp
de mai bine de două decenii el va rămîne un bun profesor de limba română,
revenind în literatură abia în anul 2003, cu romanul <i>Biblioteca lui Noe</i>,
urmat apoi de <i>Maimuțe în haremul nopții</i> (2006), <i>Ghețarul</i> (2009),
care, încununat cu Premiul pentru Proză al Asociației Scriitorilor din
București, îi va aduce consacrarea deplină, <i>Călugărul Negru</i> (2013), <i>Supraveghetorul
și alte povestiri </i>(2017), <i>Casa noastră cea de toate zilele</i> (2019), <i>Ninge
la Iasnaia Poliana</i> (2020). În cărțile sale de proză de pînă acum,
Șerban Tomșa a cultivat un soi de realism magic (comentatorii au vorbit despre
anumite „ecouri marqueziene“), în dezvoltarea căruia observația realistă se
amestecă cu fantasticul, dar și cu absurdul de sorginte urmuziană.<o:p></o:p></span></p>
<p style="background: white; margin-bottom: 7.5pt; margin-left: 0in; margin-right: 0in; margin-top: 0in;"><span style="color: #414142; font-size: 14.0pt;">Cu <i>Amintirile
unui optzecist întîrziat</i>, scriitorul trece de la proza de ficțiune la
memorialistică; Șerban Tomșa își rememorează aici copilăria, adolescența și
anii de studiu, respectiv primii 25 de ani din viață. „Practic, mărturisește
el, viața mea s-a încheiat la 25 de ani, cînd am absolvit facultatea. Pe urmă,
exceptîndu-i pe scriitorii care mi-au devenit prieteni și cărțile
scrise/citite, totul s-a redus la o pușcărie făcută în slujba învățămîntului
românesc. […] Un gol imens se întinde pe durata unor zeci de ani, în care n-am
mai publicat nimic. În acest volum, am încercat să-mi recuperez copilăria și
tinerețea.“<o:p></o:p></span></p>
<p style="background: white; margin-bottom: 7.5pt; margin-left: 0in; margin-right: 0in; margin-top: 0in;"><span style="color: #414142; font-size: 14.0pt;">Copilăria
memorialistului nu are nimic idilic: se desfășoară într-un sat sărac din
Teleorman, în anii tulburi ai colectivizării, printre oameni abrutizați de
mizerie, unde scenele de violență sînt la ordinea zilei: educația se face cu
pumnii sau cu ciomagul („Învățătoarea ne bătea cu un ciomag, de nu mai puteam
deschide ușa cu mîinile umflate de atîta tăbăceală“), conflictele se sfîrșesc
violent, iar animalele sînt tratate cu o cruzime neobișnuită. În această lume
sălbatică, băiatul va descoperi de timpuriu bucuriile lecturii: prima carte
care îi place cu adevărat este <i>Aventurile lui Tom Sawyer</i> și
devine, în curînd, un cititor neobosit, de cărți, dar și de reviste literare,
pe care i le aducea tatăl său de la oraș. Memorialistul nu se referă însă decît
în treacăt la aceste lecturi, acordă prioritate experiențelor trăite sau
cunoscute numai din auzite, faptului de viață, pe care de obicei îl înfățișează
în realitatea lui nudă, fără să-l comenteze sau să-i atribuie vreo semnificație
morală, căci întîmplările evocate vorbesc prin ele însele și n-au nevoie de
comentarii. <o:p></o:p></span></p>
<p style="background: white; margin-bottom: 7.5pt; margin-left: 0in; margin-right: 0in; margin-top: 0in;"><span style="color: #414142; font-size: 14.0pt;">Adolescența
memorialistului este la fel de sumbră precum copilăria: elev al liceului din
Bolintin, tînărul inteligent, iubitor de lecturi și pasionat de literatură
încape pe mîna unor profesori incompetenți, blazați sau alcoolici, al căror
comportament vizează uneori patologicului. Ora de matematică a profesorului
poreclit nea Fane, de exemplu, „se compunea din îmbrînceli, palme, pumni și
ghionturi zdravene suportate de elev. În răstimpuri, nea Fane îi trăgea
ghionturi nefericitului, lovindu-l cu bombeurile pantofilor în tibie. Îl mai
călca pe picioare cu tocurile pantofilor și le răsucea în așa fel încît să-i
zdrobească metatarsienele“. Asemenea apariții, desprinse parcă din lumea
marionetelor umanoide ale lui Alfred Jarry, nu sînt cîtuși de puțin singulare
în „profesoriada“ lui Șerban Tomșa. Ele se plasează sub semnul absurdului,
pentru că agresivitatea lor e lipsită de motivație, vine din lumea tulbure a
instinctelor și e semnul unei „barbarii“ native, care face ca lumea
memorialistului să semene uneori cu o junglă, în care cel slab e mereu la
cheremul celui puternic. Tînărul Tomșa se va simți ceva mai în largul său în
timpul studiilor universitare.<o:p></o:p></span></p>
<p style="background: white; margin-bottom: 7.5pt; margin-left: 0in; margin-right: 0in; margin-top: 0in;"><span style="color: #414142; font-size: 14.0pt;">Acum (în ciuda
bătăilor care se mai încing uneori la sfîrșitul vreunei petreceri) eroul se
găsește într-o lume „civilizată“, printre oameni care îi împărtășesc gusturile
și preocupările, are profesori străluciți (Paul Cornea, Nicolae Manolescu,
Eugen Simion, Ioan Alexandru, Gelu Ionescu) și colegi sclipitori, dintre care
mulți (Mircea Cărtărescu, Florin Iaru, Traian T. Coșovei, Ion Stratan, Mariana
Marin, Romulus Bucur, Bogdan Ghiu) vor schimba, la începutul anilor ’80, fața
literaturii române, se bucură de cîțiva prieteni foarte apropiați, participă la
ședințele Cenaclului de Luni, unde păreau să dispară toate constrîngerile
ideologice și se inventa o nouă poezie, începe să se afirme ca poet și ca
eseist, are două iubite, de care se desparte de teamă că le-ar putea face
nefericite. Dar există și o față invizibilă a acestei lumi: libertatea de care
se bucură locuitorii ei e doar aparentă, ochiul vigilent al Securității e
prezent pretutindeni, iar autorul memoriilor se va simți în curînd amenințat:
află că e pe lista neagră a securiștilor din cauza legăturilor sale cu
studenții străini, e urmărit prin oraș de niște mașini negre și în cele din
urmă se îmbolnăvește de o maladie neobișnuită (bănuiește că a fost radiat),
trebuie să renunțe pentru moment la scris, iar după perioada luminoasă a anilor
de facultate îl așteaptă calvarul profesoratului. <o:p></o:p></span></p>
<p style="background: white; margin-bottom: 7.5pt; margin-left: 0in; margin-right: 0in; margin-top: 0in;"><span style="color: #414142; font-size: 14.0pt;">Citită într-o
altă cheie decît cea memorialistică, cartea lui Șerban Tomșa ar putea fi
romanul (cu reminiscențe kafkiene) al unei existențe plasate sub semnul
absurdului. Protagonistul său e abătut de la destinul său firesc de o
întîmplare imprevizibilă, devine victima acelui „divorț“ dintre lipsa de sens a
lucrurilor și nevoia de sens a rațiunii despre care se vorbea în <i>Mitul
lui Sisif</i>, cade, dar redescoperă finalmente (poate pe urmele lui Camus)
singura soluție cu adevărat viabilă: aceea de a-și accepta condiția de „ființă
absurdă“ și de a reveni (ca un nou Sisif) la literatură. Cu sau fără aceste
ingrediente existențialiste, <i>Amintirile unui optzecist întîrziat </i>rămîn
o bună scriere memorialistică, deoarece Șerban Tomșa e un excelent povestitor,
care știe să-și dozeze bine efectele și să capteze atenția cititorului, dar și
un admirabil portretist, capabil să redea, de obicei din cîteva linii, o
fizionomie și să treacă dezinvolt de la portretul encomiastic la
caricatură. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;"><o:p> </o:p></span><span style="color: var(--primary-text); font-family: inherit; font-size: 0.9375rem; white-space: pre-wrap;">Observator Cultural, 27-01-2023, Nr. 114 3</span></p><div style="animation-name: none !important; font-family: inherit; transition-property: none !important;"><div class="x168nmei x13lgxp2 x30kzoy x9jhf4c x6ikm8r x10wlt62" data-visualcompletion="ignore-dynamic" style="animation-name: none !important; border-radius: 0px 0px 8px 8px; font-family: inherit; overflow: hidden; transition-property: none !important;"><div style="animation-name: none !important; font-family: inherit; transition-property: none !important;"><div style="animation-name: none !important; font-family: inherit; transition-property: none !important;"><div style="animation-name: none !important; font-family: inherit; transition-property: none !important;"><div class="x1n2onr6" style="animation-name: none !important; font-family: inherit; position: relative; transition-property: none !important;"><div class="x6s0dn4 xi81zsa x78zum5 x6prxxf x13a6bvl xvq8zen xdj266r xktsk01 xat24cr x1d52u69 x889kno x4uap5 x1a8lsjc xkhd6sd xdppsyt" style="align-items: center; animation-name: none !important; border-bottom: 1px solid var(--divider); color: var(--secondary-text); display: flex; font-family: inherit; font-size: 0.9375rem; justify-content: flex-end; line-height: 1.3333; margin: 0px 16px; padding: 10px 0px; transition-property: none !important;"><div class="x6s0dn4 x78zum5 x1iyjqo2 x6ikm8r x10wlt62" style="align-items: center; animation-name: none !important; background-color: white; color: #65676b; display: flex; flex-grow: 1; font-family: "Segoe UI Historic", "Segoe UI", Helvetica, Arial, sans-serif; overflow: hidden; transition-property: none !important;"><div class="" style="animation-name: none !important; font-family: inherit; transition-property: none !important;"><span class="x4k7w5x x1h91t0o x1h9r5lt xv2umb2 x1beo9mf xaigb6o x12ejxvf x3igimt xarpa2k xedcshv x1lytzrv x1t2pt76 x7ja8zs x1qrby5j x1jfb8zj" style="align-items: inherit; align-self: inherit; animation-name: none !important; display: inherit; flex-direction: inherit; flex: inherit; font-family: inherit; height: inherit; max-height: inherit; max-width: inherit; min-height: inherit; min-width: inherit; place-content: inherit; transition-property: none !important; width: inherit;"><div class="x1i10hfl xjbqb8w x6umtig x1b1mbwd xaqea5y xav7gou x9f619 x1ypdohk xe8uvvx xdj266r x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r xexx8yu x4uap5 x18d9i69 xkhd6sd x16tdsg8 x1hl2dhg xggy1nq x1o1ewxj x3x9cwd x1e5q0jg x13rtm0m x1n2onr6 x87ps6o x1lku1pv x1a2a7pz x1heor9g xnl1qt8 x6ikm8r x10wlt62 x1vjfegm x1lliihq" role="button" style="-webkit-tap-highlight-color: transparent; animation-name: none !important; background-color: transparent; border-color: initial; border-radius: inherit; border-style: initial; border-width: 0px; box-sizing: border-box; color: inherit; cursor: pointer; font-family: inherit; list-style: none; margin: 0px; max-height: 1.3333em; outline: none; overflow: hidden; padding: 0px; position: relative; text-align: inherit; touch-action: manipulation; transition-property: none !important; user-select: none; z-index: 1;" tabindex="0"><div class="x9f619 x1ja2u2z xzpqnlu x1hyvwdk xjm9jq1 x6ikm8r x10wlt62 x10l6tqk x1i1rx1s" style="animation-name: none !important; box-sizing: border-box; clip-path: inset(50%); clip: rect(0px, 0px, 0px, 0px); font-family: inherit; height: 1px; overflow: hidden; position: absolute; transition-property: none !important; width: 1px; z-index: 0;">Toate re</div></div></span></div></div><div class="x9f619 x1n2onr6 x1ja2u2z x78zum5 x2lah0s x1qughib x1qjc9v5 xozqiw3 x1q0g3np xykv574 xbmpl8g x4cne27 xifccgj" style="align-items: stretch; animation-name: none !important; background-color: white; box-sizing: border-box; color: #65676b; display: flex; flex-flow: row nowrap; flex-shrink: 0; font-family: "Segoe UI Historic", "Segoe UI", Helvetica, Arial, sans-serif; justify-content: space-between; margin: -6px; position: relative; transition-property: none !important; z-index: 0;"></div></div></div></div></div></div></div></div>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;"><o:p> </o:p></span></p>Unknownnoreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3766631498086501572.post-35921470555646919152023-01-19T15:50:00.001+02:002023-01-19T15:52:31.534+02:00Horia Gârbea. Un "artist al foamei". O cronică la volumul Amintirile unui optzecist întârziat<p> </p><p class="MsoNoSpacing"><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-ansi-language: RO;">Horia Gârbea<o:p></o:p></span></b></p>
<p class="MsoNoSpacing"><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-ansi-language: RO;"><o:p> </o:p></span></b></p>
<p class="MsoNoSpacing"><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-tab-count: 4;"> </span>Un
„artist al foamei”<o:p></o:p></span></b></p>
<p class="MsoNoSpacing"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-ansi-language: RO;"><o:p> </o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-ansi-language: RO;"><o:p> </o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-tab-count: 1;"> </span>Numele
lui Șerban Tomșa a devenit unul bine cunoscut după anul 2009, odată cu
publicarea romanului <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Ghețarul</i>, pentru
care a primit premiul Asociației Scriitorilor București. Consacrarea a venit
relativ tîrziu,după vîrsta de 50 de ani, deși scriitorul a fost un optzecist în
modul cel mai strict, absolvent al al Filologiei bucureștene și membru al
Cenaclului de Luni, coleg de an sau în promoții apropiate cu Ion Stratan,
Alexandru Mușina, Bogdan Ghiu, Romulus Bucur, Doru Mareș, Daniel Pișcu și alții
care s-au afirmat la începutul anilor 80. A debutat cu poezie, dar sănătatea
fragilă l-a ținut un timp departe de literatură. Și împrejurarea de a fi mai
departe de epicentrul literar constituit de Capitală, ca profesor într-o comună
din nordul județului Teleorman, l-a făcut să rămînă un timp în rezervă. Și să
se definească drept „<a name="_GoBack"></a>artist al foamei”.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-indent: 35.4pt;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-ansi-language: RO;">Localitatea sa nu e mai departe de o oră de București, dar pare pierdută
într-un străfund anistoric. Amintirile din tinerețe și adolescență ale
scriitorului mărturisesc despre un timp în care meleagurile acelea echivalau cu
Pampasul sau Vestul Sălbatic. Oamenii descriși, unii dintre ei intelectuali sau
cu pretenții de inși „cu carte” sînt niște sălbatici, capabili de orice cruzime
și abjecție, fără a avea conștiința anomaliei lor. Liceul, adevărat cimitir al
tinereții, viitorul prozator l-a făcut la Bolintin, „un sat mai mare, plin de
noroaie”. În cămin nu se putea locui. Profesorul de matematică își bate elevii
și îi invită cu formula „La tablă, criminalilor!” Cel de filosofie îi arată
elevului fotoliul în care meditează la „operele lui” și îi prezintă mîndru
numitele opere. Acestea încep invariabil cu „Stimați colegi și îndoliată
văduvă”, fiind exclusiv discursuri funebre. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-indent: 35.4pt;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-ansi-language: RO;">Odată absolvit liceul și trecută admiterea la Filologie, autorul <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Călugărului negru</i> este luat la oaste
împreună cu alți filologi și artiști, între care Liviu Papadima și Tompa Gábor.
Viața cazonă, cu episoade din Spitalul Militar cu tot, este un fel de iad
vesel, superiorii și medicii sînt niște fiare. Pacientul, ca și soldatul în
unitate, este tratat „ca o sălbăticiune”.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-indent: 35.4pt;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-ansi-language: RO;">Șerban Tomșa are un dar special de a observa în special scenele absurde, de
a memora, de la ceilalți, scenele grotești,cu umor negru, și replicile tîmpite.
Harul său de povestitor este inegalabil. Este foarte greu de înțeles, de
explicat și mai ales de reconstituit mecanismul de funcționare al acestui
talent. Povestitorul pur și simplu „duce cu vorba” cititorul. Tot ce relatează
este foarte simplu, perfect articulat și de un haz nelimitat.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-indent: 35.4pt;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-ansi-language: RO;">Nu putem fi siguri că faptele povestite de Șerban Tomșa s-au întîmplat
chiar așa, parțial sau deloc așa cum apar în paginile sale. Desigur, lucrul
acesta nu are importanță. Ceea ce contează este reconstituirea aerului general
al epocii, indiferent că protagoniștii s-au afirmat ulterior în literatură sau,
ca profesori, au rămas în memoria generațiilor de studenți. Eu înclin să cred
că tot ce povestește autorul s-a petrecut întocmai, dar n-ar avea nicio
importanță fără înzestrarea specială a naratorului. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-indent: 35.4pt;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-ansi-language: RO;">Amintirile de la Cenaclul de Luni sînt foarte vii. Și în ele, Șerban Tomșa
pune talentul lui de portretist, dar mai ales cel epic. Oamenii sînt surprinși
în acțiune, în faptele lor și în dialoguri. Autorul reușește crochiuri
excelente prin surprinderea (ne)mișcărilor sau a atitudinilor și atunci cînd,
destul de rar, face cîte-o caracterizare directă. El surprinde „inteligența
luminoasă” a lui Nicolae Manolescu, neclintirea<span style="mso-spacerun: yes;">
</span>de „figurină de abanos” ca „veritabil mandarin” a lui Mihai Șora,
spectacolul vorbirii lui Nino Stratan, „strălucitor, incredibil”, capul de „zeu
grec” al lui Bogdan Ghiu și personalitatea de „Don Juan furtunos” a lui Doru
Mareș.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-indent: 35.4pt;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-ansi-language: RO;">Amintirile lui Șerban Tomșa din acest volum se opresc, spre regretul cititorilor
săi, odată cu terminarea facultății. Prozatorul, atunci poet, n-a apucat să
debuteze la Cenaclul de Luni. Boala misterioasă care i s-a declanșat după ce,
la facultate, a participat la deszăpezirea clădirii, l-a făcut să absenteze din
literatură pînă în 2003, de fapt pînă în 2009, la apariția <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Ghețarului</i>, cu ajutorul Mădălinei Ghiu. Din fericire, așa cum știm
de pe blogul său, apoi din postările pe <i style="mso-bidi-font-style: normal;">facebook</i>,
serialul continuă și așteptăm o nouă carte a acestui virtuoz al povestirii.
Cred sincer că el este născut pentru a povesti realitatea și nu pentru a
construi ficțiuni.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-indent: 35.4pt;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-ansi-language: RO;"><o:p> </o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-ansi-language: RO;"><b>Șerban Tomșa</b> <b><i><span style="mso-bidi-font-style: normal;">Amintirile
unui nouăzecist întîrziat</span>, </i>Editura Tracus Arte 2022, 234 pag.<o:p></o:p></b></span></p><p class="MsoNoSpacing"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></p><p class="MsoNoSpacing"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-ansi-language: RO;"><b>România literară nr. 3, 20 ianuarie 2023</b></span></p>
<p class="MsoNoSpacing"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-ansi-language: RO;"><o:p><b> </b></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3766631498086501572.post-89071749613944178592023-01-15T14:19:00.003+02:002023-01-15T14:19:51.161+02:00O femeie şi trei romane. Scrisoare domnului Anton Holban<p> Stimate domnule Anton Holban,</p><div class="MsoNormal">Istoria literară v-a rezervat un loc de onoare, pe lista celor mai moderni romancieri români. Eraţi un om instruit, profesor de franceză, specialist în Marcel Proust şi un prozator care se ţinea la curent cu cele mai noi tehnici narative etalate în Occident. Aveaţi o carieră frumoasă în faţă, viitorul vă surâdea şi o cunoscuseţi pe Lydia Manolovici. Era frumoasă şi bogată. În timpul rămas între două reprize de shopping, ea răsfoia o carte sau dormea. Era una dintre acele femei care nu spun nici da, nici nu. Cu alte cuvinte, inaccesibilă pentru timizi, dar o pradă uşoară pentru capsomani. <st1:place w:st="on">Lydia</st1:place> avea însă o cumplită însuşire : făcea colecţie de bărbaţi, de preferinţă intelectuali, pe care îi plăcea să-i umilească. Experienţa ne învaţă că nu există dragoste la a doua vedere. Este sau nu este. Şi mai trebuie să nu uităm un lucru : dacă i-ai permis unei femei să te folosească drept scuipătoare, ea va face acest lucru toată viaţa. Mă întreb ce simţeaţi când ea se afişa cu bărbaţi chiar pe terasa aflată vizavi de garsoniera în care locuiaţi. O făcea, desigur, intenţionat.</div><div class="MsoNormal">Primul scriitor care a cunoscut-o pe <st1:country-region w:st="on">Lydia</st1:country-region> a fost Octav Şuluţiu. Era sărac şi urât, dar tânăra răsfăţată voia să ştie "cum sărută un scriitor". Şuluţiu era nebun după ea. Scria în jurnal, îi făcea declaraţii înflăcărate. I-a dedicat şi romanul "Ambigen". Pe urmă, <st1:place w:st="on">Lydia</st1:place> v-a întâlnit pe dumneavoastră şi, pentru Şuluţiu, au început chinurile geloziei. Aţi rupt prietenia, rivalitatea atinsese cote periculoase, dar drama era trăită mai mult de Şuluţiu. Scria continuu despre ceea ce-l frământa, mărturisea că vă detestă, apoi vă găsea scuze şi tot aşa. Niciunul dintre dumneavoastră nu ştia că, în tot acest timp, fermecătoarea evreică se culca fără prea multe mofturi cu Zaharia Stancu, ţăran viguros, distins, şchiop, dar, se pare, foarte viril. Dumneavoastră aţi scris, pentru ea, romanul "Jocurile Daniei", din care aţi publicat fragmente ce au inflamat şi mai tare lucrurile. Aţi pus paie pe foc. De altminteri, suspiciunea şi gelozia sunt stările pe care le evocaţi magistral<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>şi dumneavoastră. Doi oameni chinuiţi scriu două romane despre o femeie capricioasă. Urâtă afacere ! L-am auzit, cu ani în urmă, pe un celebru critic literar spunând că trebuie să fii tâmpit ca să te sinucizi din cauza unei femei. Uneori cinismul este în floare. În studenţie aveam un amic pe care iubita sa, o serafică studentă la medicină, îl părăsise. Cu toate astea, el se obişnuise să îi ducă dimineaţa la <st1:place w:st="on">uşă</st1:place> un trandafir şi un rondel scris pe o foaie de pergament. De fiecare dată auzea din interior nişte suspine şi gemete suspecte. După două săptămâni presărate cu trandafiri şi poeme, tânărul meu prieten s-a oprit să asculte cu mai multă atenţie zgomotele care veneau din apartamentul tinerei. Cum încă nu-i înapoiase medicinistei cheia, a descuiat <st1:place w:st="on">uşa</st1:place> şi a pătruns în dormitor. Bănuia că ea este bolnavă, suferă de dragul lui şi altele de acest fel. Nu vă mai spun însă ce a văzut că făcea ea cu un negru viguros - foarte viril şi ăsta ! - , în patul înconjurat de florile lui şi de foile de pergament acoperite cu versuri. Sentimentele şi arta sa îi slujeau africanului ca afrodisiac ! Ei, bine, Lydia Manolovici a găsit, la rândul său, pe cineva mai cinic decât ea. Zaharia Stancu s-a insinuat în casa prosperei familiii de evrei, a făcut amor pe săturate cu fata, a înregistrat amănunte compromiţătoare, a scris un roman, "Oameni cu joben", - al treilea ! - în care a trecut toate detaliile şi a încercat să-l şantajeze pe tatăl muzei. Cum bătrânul n-a cedat la şantaj, Stancu a publicat romanul ! Lydia a avut, în cele din urmă, ce a meritat. Tatăl său a măritat-o cu un englez bogat, după cum intuiseţi dumneavoastră cu mult înainte. "De ce se supără Şuluţiu, aţi fi spus de faţă cu câţiva prieteni, când este evident că tatăl său nu o va da după niciunul dintre noi, fiindcă suntem amândoi săraci ? "</div><div class="MsoNormal">Şi a venit momentul când aţi murit absurd, la nici 35 de ani, în urma unei operaţii. V-aţi născut în februarie şi aţi pierit în ianuarie. (Profesorul universitar Mihai Zamfir v-a dedicat, de data aceasta dumneavoastră, romanul "Poveste de iarnă" .) Şuluţiu nu a venit la înmormântare, regretându-şi după aceea resentimentul, iar Lydia, aflând tristul eveniment, a râs şi a pus muzică. Poate vă amintiţi că şi Veronica Micle, aflată în compania unor tineri ofiţeri, informată fiind că Eminescu decedase la spitalul de nebuni, a râs în hohote.</div><div class="MsoNormal">Când aţi trecut la cele veşnice, s-a întâmplat un fapt straniu. În vreme ce dumneavoastră vă dădeaţi sufletul la Bucureşti, bunica dumneavoastră, care îşi aştepta şi ea sfârşitul, la Fălticeni, în Moldova, le-a povestit celor din casă că v-a văzut cum staţi în pragul uşii, ca şi cum aţi fi regretat ceva, şi cum v-aţi îndepărtat cu tristeţe. Şi asta exact în momentul morţii !</div><div class="MsoNormal">A venit, în final, la înmormântare, momentul acela grotesc, burlesc, nici nu ştiu cum să-l calific, când prozatorul H. Bonciu, ţinând să vorbească la ceremonia de adio, şi-a început astfel cuvântarea funebră, cu ochii aţintiţi la sicriu şi spre consternarea tuturor celor prezenţi : "Dragul meu bidon de plastic ! " Cred că a fost prima dată când aţi râs zdravăn, din toată inima. Dar n-aţi făcut-o în lumea noastră trecătoare, cu răsărituri de soare superbe şi femei frumoase şi insensibile.</div><div><br /></div>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3766631498086501572.post-26588686524467606472023-01-12T12:22:00.006+02:002023-01-12T17:17:38.636+02:00Manuel Angelescu. O carte privită din lumea cifrelor<p> <b><span style="font-size: 16pt; line-height: 22.8267px;">Manuel Angelescu</span></b></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;"><b><span style="font-size: 16pt; line-height: 22.8267px;">Momente de incantare ale unui cititor de rand.<a name="_GoBack"></a><o:p></o:p></span></b></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;"><b><span style="font-size: 16pt; line-height: 22.8267px;">O carte privita din lumea cifrelor<o:p></o:p></span></b></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;"><b><span style="font-size: 16pt; line-height: 22.8267px;"> </span></b></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-size: 14pt; line-height: 19.9733px;"> Nu am cultul si nici cultura cititului sistematic, sunt doar un fost profesor de matematica, acum pensionar entuziasmat inca de lumea abstracta a rationamentului logic. Cu ocazia unei activitati didactice, gazduita cu ani in urma de liceul unde predam, l-am cunoscut pe viitorul meu prieten – profesorul de limba si literatura romana, care in calitate de autor folosea numele Şerban Tomşa. De curand, i-am citit cartea <i>Amintirile unui optzecist întârziat</i>. Si cum spuneam, nu sunt pasionat de literatura si vin dintr-o directie opusa fenomenului artistic, complet nelegitimat pentru aprecieri de valoare. Am simtit, totusi, nevoia sa-mi exprim, in nume personal, incantarea cu care am parcurs fiecare pagina a cartii. O fac pentru ca, banuiesc eu, orice autor este interesat sa afle daca opera sa rezoneaza si cu categoria mai putin reprezentativa, dar poate mai numeroasa, a cititorilor amatori sau ocazionali. Eu sunt unul dintre acestia, care in afara profesiei sale face alegeri dupa gustul personal, neorientat de cunoasterea si indrumarea unor principii competente.</span></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-size: 14pt;"> Am inceput sa rasfoiesc cartea pentru o prima impresie, fara sa stiu daca voi ajunge pana la capat. Aveam, ca punct de plecare, mai vechea prietenie fata de autor si admiratia cu care îi urmaream articolele publicate pe blog. Am fost repede prins in pictura si vraja descrierilor si a momentelor povestite. Citeam pagina dupa pagina, intr-o transa pe care o traiam cand eram cufundat in rezolvarea unei probleme ingenioase sau in armonia si frumusetea unui rationament matematic. Eram surpins in serie de expresivitatea si de puterea evocatoare a cuvintelor puse la locurile potrivite, care transformau fiecare amintire intr-o lume a exclamatiilor, care te prindea in actiunea ei si te lua cu ea pe neobservate. Ma opream din citit, reluam unele propozitii si reflectam in sinea mea: iata ce-nseamna maiestrie si sensibilitate! Cum o fi reusit prietenul meu sa puna atata viata si culoare in lucruri pe langa care cei mai multi dintre noi trecem pierduti in banalitate?</span></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-size: 14pt; line-height: 19.9733px;"> Ca sa spun de la inceput, in carte nu este vorba despre copilaria si tineretea unui privilegiat al destinului care reconstituie, pentru cititori, minunile unei vieti generoase, care i-a implinit toate visele si i-a oferit toate placerile unui paradis pamantesc. Daca s-ar fi intamplat asa, ar fi fost usor sa ne impresioneze cu lucruri la care noi n-am avut niciodata acces. N-ar fi fost nevoie de cine stie ce talent care sa ne cucereasca prin calitatea si insolitul descrierilor, sedusi oricum de stralucirea lucrurilor la care nu putem ajunge decat cu imaginatia. Ar fi putut conta pe curiozitatea (si probabil invidia) noastra de a afla cate ceva despre lumea paralela a oamenilor fericiti.<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-size: 14pt; line-height: 19.9733px;"> Lumea pe care autorul o reconstituie este o lumea predestinata la polul de jos al realitatii, cu bucurii putine si cu o perspectiva cenusie, descurajanta. Insa viziunea romantica, originalitatea si expresivitatea descrierilor, cu care autorul surpinde fiecare moment, ne captiveaza si ne uimesc la foc continuu. Chiar si cele mai primitive obiceiuri si figuri omenesti, cele mai scabroase atitudini si agresivitati verbale, imbraca forme comice irezistibile si dimensiuni psihologice surprinzatoare si relevante. Autorul ar fi putut sa lase in urma o lume frusta, monotona si neinteresanta, in care tanarul inteligent, absolvent de facultate, sa se declare multumit cu o viata cat de cat confortabila, de cadru didactic in satul copilariei. Insa harul evocator, nelinistile filozofice si spiritul impregnat de umanitate al viitorului scriitor au transfigurat-o, i-au descoperit sensuri, semnificatii si straluciri magice. Proverbul arab care spune ca frumusetea este in ochii privitorului si-a gasit, in aceasta reconstituire, cea mai plauzibila confirmare.<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-size: 14pt; line-height: 19.9733px;"> Inca de mic, autorul a fost un visator al binelui si frumosului. Casuta stramta si austera, micul prun crescut intr-o curte arida, marginita de garduri improvizate din maracini si buruieni inalte profilau, in proportii magnifice, lumea mirifica a unui suflet de copil in cautarea fericirii. Asprimea si vulgaritatea mediului, imprimate adanc in obiceiurile si comportarea tovarasilor de joaca si de scoala, nu i-au alterat lumea interioara. Indecentele, violentele si obscenitatile verbale pe care copiii le mosteneau de la parintii si fratii lor mai mari isi vor gasi, mai tarziu, locul intr-o viziune noua, reconfigurata printr-un patrunzator simt al umorului si o calda toleranta umana. Cu o imaginatie debordanta a imbracat intr-o lumina originala si empatica toate personajele si intamplarile care i-au populat amintirile.<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-size: 14pt; line-height: 19.9733px;"> Anii de liceu, petrecuti la o gazda marcata si ea de saracia atotcuprinzatoare a unei localitati de provincie, i-au adus multe lipsuri si putine satisfactii scolare. Putini profesori i-au servit ca modele, putine prietenii au fost luminoase si putine au fost momentele care i-au daruit amintiri frumoase. Si totusi, autorul reuseste sa ne uimeasca si sa ne cucereasca cu reconstituiri in care toate ciudateniile, capriciile si viciile personajelor sunt sublimate printr-un umor irezistibil. Talentul de povestitor si ingaduinta intelegatoare fata de slabiciunile omenesti transforma toate faptele si intamplarile intr-o poveste captivanta, pe care o parcurgi cu </span><span style="font-size: 14pt;">nerabdare si exclamatii. Vizitat de romantismul specific varstei, timpul liceului a fost pentru autor si timpul marilor iubiri neiubite, al plasmuirilor ingeresti niciodata realizate.</span></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-size: 14pt;"> Stagiul militar, cu termen redus, si-a pastrat si el un loc memorabil printre amintirile autorului. Nu a fost deloc o perioada ocolita de greutati, stupiditati omenesti si probleme de sanatate, transfigurate cu acelasi umor si detasare superioara. Nebuniile si figurile grotesti, de care armata nu a dus niciodata lipsa, pun inca odata in evidenta calitatile de fin observator si iscusit povestitor ale autorului si amplifica placerea lecturii.</span></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-size: 14pt; line-height: 19.9733px;"> Anii studentiei au fost, insa, anii definitorii pentru personalitatea viitorului scriitor. Viata de student caminist si-a luat si ea tributul de privatiuni si lungi probleme de sanatate, insa verva colegilor si mediul intelectual in care intrase erau stimulative si compensatorii. Ii oferea ceea ce isi dorise cel mai mult un tanar cufundat in mirajul lecturilor si pasiunea scrisului. Tot atunci s-au legat multe prietenii, unele pentru tot restul vietii. In galeria acestor amintiri fabuloase s-au perindat portretele fizice, intelectuale si psihologice ale celor mai reprezentativi profesori si ale unor studenti – viitori mari scriitori. Pe langa acestia, o intreaga diversitate de figuri bahice si personaje bizare au colorat atmosfera si au facut farmecul povestirilor.Toti si-au gasit locul potrivit in tabloul celor mai dragi si mai consistenti ani din viata autorului. Cele mai revelatoare pasiuni si victorii creative si cele mai profunde impresii i-au fost daruite de ceea ce a ramas, in istoria unei mari generatii de viitori scriitori, sub numele <i>Cenaclul de Luni</i>. Sunt zugravite, rand pe rand, vocatia si personalitatea celor mai proeminente figuri si sunt surprinse momente si ipostaze memorabile. Multe nume deja recunoscute sau pe cale sa se impuna in literatura contemporana aveau sa lase urme si influente profunde in viata cenaclului si, mai tarziu, in afirmarea unei literaturi fundamentata pe principii valorice.<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-size: 14pt; line-height: 19.9733px;"> Intr-o lume zgomotoasa, divizata si egoista, comicul de situatie surprins in cele mai inspirate cuvinte si hazul de necaz sunt mijloacele artistice prin care scriitorul Şerban Tomşa ne lasa, cu o maiestrie neintrecuta, un mod prin care </span><span style="font-size: 14pt;">binele, frumosul si umanitatea din noi mai pot sa triumfe.</span></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-size: 14pt; line-height: 19.9733px;"> Si-a retrait, cu intensitate si daruire totala, copilaria si tineretea, sinuozitatile destinului si visele spulberate. I-au ramas toate dragi, asa cum au fost ele, pentru ca toti traim o singura data in desfasurarea lumii si universului. Pentru identitatea autorului, aceste amintiri au insemnat, asa cum marturisea candva si scriitorul Camil Petrescu, "mai mult decat razboaiele pentru cucerirea Chinei, decat sirurile de dinastii egiptene, decat ciocnirile de astri in necuprins."<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;"><span style="font-size: 14pt; line-height: 19.9733px;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14pt; mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-tab-count: 8;"><span style="font-size: 14pt; text-align: left;"> </span> </span><o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><br /></p><p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14pt;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14pt;"> </span></p>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3766631498086501572.post-82413224820611891532023-01-02T19:50:00.003+02:002023-01-12T12:29:37.619+02:00Manuel Angelescu. O carte care are ceva de spus<p> </p><p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14pt;">O carte care are
ceva de spus<o:p></o:p></span></b></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14pt;"><o:p> </o:p></span></b></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14pt;"><span style="mso-tab-count: 1;"> </span>De la prietenul meu, Manuel Angelescu,
am primit cateva impresii si informatii prin care incearca sa arate ca
literatura si pasiunea scrisului razbat uneori si prin structurile de beton al
matematicii.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14pt;"><span style="mso-tab-count: 1;"> </span>"In cartea <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Povestea vietii mele. Oameni. Locuri. Amintiri</i>., Manole Neagu, un
remarcabil profesor de matematica, dedicat educatiei si invatamatului, isi
reviziteaza, cu tandrete si nostalgie, firul vietii personale si istoria
tumultuoasa a comunitatii in care a vazut lumina zilei. Ca un glas care a
strigat candva in multe inimi si destine, </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14pt; mso-ansi-language: RO;">autorul deschide </span><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14pt; mso-bidi-font-weight: bold;">un spatiu de rezonanta si de ecouri, in care evenimentele si emotiile
profunde ale unor vremuri framantate si-au gasit cuvintele potrivite. Prin
complexitatea si acuratetea reconstituirilor, retraim odata cu el, cronica
emotionanta si cutremuratoare a unei lumi care a rasarit, a apus si s-a stins
ireversibil in sufletul sau, ca o vibratie unica in anotimpurile vietii, care
trec si nu se mai intorc niciodata.Viata autorului, in care au rezonat profund
cuvintele mantuitorului Isus, poate fi pilda si pentru tinerii de astazi:<span style="mso-bidi-font-style: italic;"> "In lume veti avea necazuri, dar
indrazniti, eu am biruit lumea. ”Urmandu-si vocea interioara cu tenacitate si
pasiune, profesorul Manole Neagu a scris mai multe carti de matematica si a
urcat pana sus in ierarhia didactica: director al celui mai bun liceu din
judet, inspector de matematica si inspector general al Inspectoratului Scolar
al Judetului Teleorman. </span></span><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14pt;"><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14pt; mso-bidi-font-style: italic; mso-bidi-font-weight: bold;">In torentul de tehnologie
si alienare spirituala care matura lumea de azi, cartea <i>Povestea vietii mele</i>,
scrisa la sfarsitul unei lungi cariere didactice, este </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14pt; mso-ansi-language: RO;">ca o reintoarcere la origini: imparte cu noi sacralitatea vietii si bucuria
fiintarii, ne misca sufletul si ne lasa cu sentimentul regasirii unei cetatenii
pierdute.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14pt; mso-ansi-language: RO;">Inca din prima pagina a cartii,
autorul priveste in urma cu nostalgie: </span><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14pt;">"Multe s-au schimbat cu trecerea
anilor, au trecut multe anotimpuri şi a crescut multă iarbă peste cărările fără
întoarcere ale acestor amintiri, peste tradiţia si obiceiurile care au cedat
locul modernitaţii. Toate sunt aceleaşi, şi totuşi, altele."<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14pt;">Mesajul
acestui arc peste timp ne duce cu gandul la vechea cugetarea a lui Vergiliu,
"Fugit irreparabile tempus", si ne strabate sufletul ca un ecou la
cuvintele psalmistului David: "</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14pt; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-font-weight: bold;">Toate se vor invechi ca o haina, dar tu, Doamne, ramai in veci!"</span><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14pt; mso-bidi-font-weight: bold;"><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14pt; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-font-weight: bold;">Prefata
adaugata aici ne aduce mai aproape de continutul cartii si de personalitatea
autorului."</span><a name="_GoBack"></a><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14pt; mso-bidi-font-weight: bold;"><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14pt;"><o:p> </o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14pt;">Colindă prin noi
amintirile vieții<o:p></o:p></span></b></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14pt;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>În destinul unor comunități sau oameni
viața înscrie uneori fapte și întâmplări fabuloase, pe care timpul implacabil
le duce cu el în cronica nescrisă și uitată a universului infinit. Puține au
șansa consemnării lor în analele istoriei omenești și privilegiul de a fi
cunoscute. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14pt;">Cartea
de față este povestea reală a unor oameni de acțiune și caracter, în care
Dumnezeu a pus îndrăzneală și har și i‑a făcut învingători peste încercările
aspre ale vremii și destinului lor. Urmărindu‑le povestea vieții, cu toate
întâmplările ei, ne‑am putea gândi la Maica Tereza – „îngerul pământean al
dezmoșteniților” –, care se pare că ar fi spus în momentele grele: "Ştiu
că Dumnezeu nu-mi dă mai mult decât pot duce. Uneori, însa,
mi-aș dori ca El să nu aibă atâta încredere în mine."<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14pt;">Cu
dragoste și dăruire nemăsurate, un profesor cu faimă al județului Teleorman
reconstituie firul vieții sale până la vârsta pensionării și readuce la viață,
prin amintiri emoționante, satul copilăriei și lumea lui tradițională. Cu
devotament și răbdare rar întâlnite, a adunat informațiile prăfuite de vreme și
le‑a însuflețit prin mărturii și relatări care, privite de la înălțimea
confortului și disponibilităților timpului nostru, par desprinse dintr‑o altă
dimensiune a timpului, dintr‑o lume care și‑a trăit până la limita
imposibilului puținele ei bucurii și prea multele austerități și necazuri care
au bântuit‑o. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14pt;">Acești
anonimi fără piedestal, pe care autorul cărții i‑a zugrăvit empatic în
amintirile sale, le‑au lăsat urmașilor pilde de viață și un loc mai bun decât a
fost pe vremea lor. Fără titluri și etalări, ei au străbătut evenimente și
încercări pentru care ar merita medalii și recunoaștere. Cei mai mulți dintre
ei au fost oameni simpli, bătuți de vânt și de ploaie, care nu s‑au realizat
prin școli sau prin funcții de răspundere în societate. Cu demnitatea și
tenacitatea lor uimitoare, acești anonimi au fost picăturile de apă care au
format marea; generația lor a pregătit locul pentru lumea de astăzi, a
Internetului și a telefoanelor celulare. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14pt;">Între
lumea legendară de ieri și lumea spectaculoasă de astăzi, viața autorului și‑a
urmat cursul destinului propriu și a adunat în apele lui evenimente și
întâmplări revelatorii și captivante ca filele unei povești, spre care ne
trimite chiar titlul cărții. În tumultul comunității natale, purtată de
valurile istoriei, viața autorului a fost o emotionantă vibrație în orchestra
lui Tot Ceea ce a Fost, în care au rămas, pentru tot restul vieții, ecouri
adânci care i‑au răscolit sufletul. Urmând reconstituirea evenimentelor,
frapantă prin acuratețea detaliilor și chimia emoțională a faptelor, viața
povestitorului se identifică cu ansamblul locurilor și oamenilor într‑o
simfonie empatică, în care se reflectă întregul. Printr-o profundă rezonanță
sentimentală, vocea sa poartă mesajul celor de ieri, pentru cei de astăzi și
pentru cei de mâine.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14pt;">Manole
Neagu, profesorul pasionat de matematică, își retrăiște tabloul vieții cu o
sensibilitate plină de duioșie și nostalgie, cu umor și cu o rară
obiectivitate. Deși a lăsat in urmă o activitate profesională proeminentă, a
scris cărți și a urcat repede treptele învățământului, ca director al celui mai
bine cotat liceu al județului, ca inspector școlar de specialitate și ca
inspector general al Inspectoratului Școlar al Județului Teleorman, povestea
vieții personale nu este, de fapt, povestea unui om care spune „Uitați‑vă la
mine!” Este cronica unor momente de viață, oameni și obiceiuri peste care a
trecut o istorie aspră și au lăsat în urma lor motive de admirație și uimire.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14pt;">Într‑o
ordine existențială care pune în scenă lucrurile la timpul și la locul lor,
amintirile încep cu primii ani ai copilăriei, pe vremea când se murea de foame
și oamenii împinși de nevoi străbăteau pe jos sau, în cel mai bun caz, cu
bicicletele sau căruțele, drumul lung de peste 100 de km, de la satul natal
până la capitala țării. Autorul însuși, detinat să urmeze treptele superioare
ale studiului si responsabilităților sociale, și-a petrecut copilaria și prima
tinerețe participând la toate muncile câmpului. A cunoscut, în modul cel mai
direct, toate greutățile si austeritățile oamenilor simpli, dar și
încântătoarele lor tradiții și obiceiuri.<span style="mso-spacerun: yes;">
</span><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14pt;">Șirul
întâmplărilor de tot felul, aventura supraviețuirii în urma războiului, a
colectivizării și a dictaturii comuniste, își continuă cursul până în zilele
noastre. Printr‑o privire retrospectivă, autorul cărții numește această
frământată pagină de istorie povestea unei vieți care are ceva de spus. O viață
în care a sădit demnitatea și abnegația personală, i‑a trăit micile bucurii, i‑a
primit cu modestie și echilibru succesele, i‑a dăruit eforturile și contribuția
sa. A iubit oamenii și a încercat să‑i înțeleagă, așa a reușit să și‑i
reamintească cu toleranță și compasiune umană și pe cei care n‑au făcut fapte
de laudă, și pe cei care l‑au dezamăgit. A fost fidel îndemnului de credință pe
care l‑a mărturisit și l‑a urmat de‑a lungul vieții, „privind înapoi cu iertare
și înainte cu speranță”.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14pt;">S‑a
apropiat de oamenii capabili și le‑a urmat exemplul bun, a lucrat neobosit la
propria evoluție și a avut puterea să‑i asculte și să învețe și de la cei care
l‑au criticat sau au avut alte păreri. Treptele ierarhice pe care le‑a realizat
profesional nu i‑au alterat omenia și modul de a privi lumea și viața. Așa l‑am
cunoscut în calitatea mea de profesor cu aceeași specialitate didactică.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14pt;">Nu
întâlnim prea des astfel de oameni, mai ales în lumea de astăzi, în care
tehnologia și dorința de a avea mai mult au învins de departe moralitatea.
Experimentând tot mai puțin viața prin sensibilitate și iubire, plătim tributul
marșului spectaculos al civilizației noastre, pe care filosofii și psihologii
au numit‑o „epoca anxietății”.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Mult
intelect, dar prea puțin suflet își găsesc locul în lumea noastră digitală.
Iată de ce, o carte care împarte cu noi sacralitatea și bucuria ființării ne
întoarce la condiția noastră umană. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14pt;">Sper
că cititorul va fi repede cucerit de mesajul și personajele cărții. Pentru
tinerii zilelor noastre, în care știința și tehnologia au schimbat fața lumii și
modul de viață, reconstituirea pe care autorul o face în paginile acestei cărți
poate fi tulburătoare și incredibilă, le poate schimba</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14pt; mso-ansi-language: RO;">perspectiva existențială și le poate provoca multe reconsiderări. Suntem
picături ale unui întreg dinamic în care, mai mult sau mai puțin conștient,
atingem neîncetat viețile celor din jurul nostru. Prin acuratețea și harul cu
care și-a evocat amintirile, omul care a iubit cu fidelitate școala și viața
aduce mai multă lumină și mai mult spirit în epopeea sacră a existenței umane.
Deschide o ușă în inimile cititorilor, ne pune pe gânduri și ne întoarce la
esența noastră divină. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14pt; mso-ansi-language: RO;">Am mai văzut monografii și am
mai citit amintiri din istoria unor localități sau oameni, dar nu am fost atât
de impresionat de fidelitatea „microscopică” a descrierilor și a faptelor
prezentate. M‑am întrebat și continui încă să mă întreb, cum a reușit autorul
să surprindă și să adune un univers atât de complex al unor momente și
precipitări existențiale, peste care s‑au așternut umbrele implacabile ale
timpului. Zeci și sute de nume și fapte și‑au ocupat locul lor, mai mărunt sau
mai reliefat în tumultul evenimentelor, au întregit, în timp și spațiu, tabloul
unei generații care își câștigă, astfel, dreptul la recunoaștere și
recunoștință. Această carte este, mai mult decât orice, vocea reverberantă si
revelatoare a unor vremuri apuse, spre care autorul privește cu nostalgie, așa
cum privim anotimpurile care trec și nu se mai întorc niciodată la fel. În
paginile ei sunt readuse la viață lucruri pe care nu le-am spus destul și nu
le-am mulțumit îndeajuns. În albia timpului, alte zile, alte culori și alte ape
vor curge peste amintirile noastre, dar povestirile dascălului Manole Neagu își
vor găsi singure locul lor în sufletul nostru. Și în cele din urmă, nu vor mai
fi cuvinte, doar a</span><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14pt;">d</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14pt; mso-ansi-language: RO;">â</span><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14pt;">ncimi
ale cutremur</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14pt; mso-ansi-language: RO;">ă</span><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14pt;">rii
</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14pt; mso-ansi-language: RO;">ș</span><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14pt;">i
uimirii. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14pt; mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-tab-count: 8;"> </span></span><span style="font-family: "Times New Roman", "serif"; font-size: 14pt;">Manuel Angelescu, coleg de varsta si de profesie cu autorul</span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14pt; mso-ansi-language: RO;"> </span></p>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3766631498086501572.post-7056836208167941692022-12-13T10:04:00.003+02:002022-12-13T15:53:08.110+02:00Amintiri de optzecist. O recenzie de Dumitru Augustin Doman la volumul Amintirile unui optzecist întârziat<p> </p><p class="MsoNormal"><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 16pt;">Dumitru Augustin
Doman<o:p></o:p></span></b></p>
<p class="MsoNormal"><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 16pt;"><o:p> </o:p></span></b></p>
<p class="MsoNormal"><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 16pt;">Amintiri de
optzecist<o:p></o:p></span></b></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14pt;"><o:p> </o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14pt;">Șerban Tomșa este un prozator remarcabil al generaţiei ‘80. Pe cât
de discret retras în satul lui din Teleorman, pe atât de bun romancier este.
Recent, și-a publicat nu o carte de proză, ci memoriile: Amintirile unui
optzecist întârziat (Tracus Arte, 2022). Dar, de fapt, e vorba tot de o carte
de proză, pentru că volumul e structurat ca o suită cronologică de povestiri <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>scurte și bine rotunjite. Cartea pornește ca
una clasică de memorii, cu nașterea, copilăria, școala din sat și liceul la
Bolintin, apoi facultatea de filologie de la București. Și aici se oprește.
Restul vieţii, de vreo patru decenii de profesorat de limba română, e atinsă
doar tangenţial. O paranteză privind titlul cărţii. „Optzecist întârziat” este
un fel de pleonasm. Și asta pentru că generaţia ‘80, cea mai activă generaţie
literară de astăzi, s-a închegat cu greu în totalitatea ei în vreo 10-15 ani,
în anii de după revoluţie, optzeciștii fiind împrăștiaţi prin ţară în diferite
profesii, cu cărţile la sertar, unii urmăriţi de securitate, majoritatea cu
destine ingrate, foarte mulţi trecând la cele veșnice în fragedă tinereţe...
Astfel că nici Șerban Tomșa, profesor izolat într-un sat din Teleorman, nu
putea face excepţie de la un destin apropiat de cel al celor mai mulţi
congeneri. Este adevărat că destinul lui este încă o dată atipic. El a fost coleg
cu primii membri ai generaţiei, a frecventat Cenaclul de Luni, păstorit de
Nicolae Manolescu, și prieten cu Ion Stratan, Alexandru Mușina, Romulus Bucur,
Sorin și Marin Preda, nepoţii marelui scriitor, Traian T. Coșovei, Mircea
Cărtărescu etc., dar a debutat abia peste vreo 25 de ani. Portretele acestora
sunt făcute cu empatie, dar și cu obiectivitate, rămânând ca pagini de istorie
literară. La fel de savuroase sunt paginile despre profesorii de la Filologia
bucureșteană, cu ticurile lor, cu modul <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>lor de a fi. Iată un fragment despre Al. Piru:
„În malaxorul lui Piru, care avea o dicţie apăsată, sacadată, intrau de-a valma
poeţi, prozatori și unii colegi ai săi. „Ce mare brânză e Baltagul? Sadoveanu
s-a plimbat pe la munte, a auzit niște întâmplări și a scris un roman în două
săptămâni. Doi ciobani îl omoară pe al treilea, să-i ia oile, iar Manolescu
scoate din asta niște grozăvenii la care Paleologu îi răspunde cu niște chestii
și mai grozave...” Amintirile... lui Șerban Tomșa sunt savuroase, au o
importantă dimensiune anecdotică, dar au și meritul de a lăsa pentru istoria
literaturii române portrete de scriitori optzeciști și de profesori, care la
rândul lor erau scriitori, cunoscuţi în mod direct de autor: Ioan Alexandru,
Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Paul Cornea, Ion Rotaru etc. În concluzie,
avem de-a face cu o carte importantă, ca document de martor, dar și plăcută la
lectură.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14pt;"><o:p> </o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14pt;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><b style="mso-bidi-font-weight: normal;">Ziarul
Argeşul nr. 9077, marţi-joi, 13-15 decembrie 2022<o:p></o:p></b></span></p>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3766631498086501572.post-74204826462705420252022-11-24T07:44:00.000+02:002022-11-24T07:44:04.590+02:00O vizită la 1925. O parodie după I. L. Caragiale<p> </p><p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">O VIZITĂ LA 1925<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><o:p> </o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><o:p> </o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Puterile
Centrale au câștigat Primul Război Mondial. Nici vorbă de România Mare! Mica
Românie a fost ocupată și transformată într-o colonie germană a Marelui Imperiu
Germano-Austriac. Membrii familiei Protopopescu, aidoma familiilor din
mahalalele capitalei, sunt supuși unui program de reeducare cu caracter
militar, menit să ridice nivelul general de civilizație. <o:p></o:p></span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><o:p> </o:p></span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><i style="mso-bidi-font-style: normal;">În
amintirea lui Nenea Iancu</i></span><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><o:p></o:p></span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>M-am dus de Sf. Ion să fac o vizită familiei
Mari şi Spiridon Protopopescu, cu ocazia onomasticii fiului lor mai mic, Ionel,
un băieţel de vreo cinci-şase anişori, blond şi veşnic încruntat. Se ştie că
după terminarea războiului, România a devenit o bravă colonie germană, unde se
pune în practică un riguros program de reeducare. În România, toate familiile
de la periferia capitalei au fost militarizate şi regimul este foarte aspru,
fiindcă gradul de instrucţie e acolo foarte redus. Nemţii au constatat că
numeroase familii româneşti nu ştiu să respecte reguli minime de civilizaţie:
să nu fure, să nu distrugă, să nu arunce gunoaie pe stradă. Fiecare persoană
are o funcţie militară şi unii au căpătat chiar grade. În orice caz, oricine
are superiori şi subordonaţi. Cei mai mici în grad sunt copiii care îndeplinesc
şi cele mai neplăcute munci: curăţarea toaletelor, frecarea şi ceruirea
parchetului, lustruirea cizmelor cazone. Auzisem că pe lonel l-au rebotezat
Johan, după cum am aflat de la dl Protopopescu.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─ Neamuri proaste! ar fi
decretat Dieter, unul dintre cei doi <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Unterofizieri</i>
repartizaţi să mustruluiască şapte ani familia Protopopescu.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Celălalt instructor este un tip
bălai, tăcut şi voinic. <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Se numeşte Hans,
după cum mi-a zis dl Protopopescu într-o clipă de răgaz.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Programul zilnic este respectat
cu stricteţe. Familia e trezită la patru dimineaţa, execută programul de
înviorare în jurul casei, fie vară, fie iarnă, apoi se trece la curăţenie
generală în casă, urmează un duş cu apă rece, micul dejun, programul de
instrucţie, orele de muncă sau de şcoală. I-am prins tocmai când făceau
instrucţie, cu toate că este sărbătoare. Îmbrăcaţi în uniforme militare din
război, găurite şi cârpite, dl Protopopescu jr., mam’mare, doamna Mari
Protopopescu, doamna Miţa Ionescu, mătuşa venită în vizită, şi micul Ionel
mărşăluiau cadenţat, în pas de defilare, cu nişte puşti de lemn puse pe umeri,
pe platforma de beton din curtea casei, amenajată anume în acest scop. Vremea
era neobişnuit de frumoasă pentru această perioadă a anului, nu căzuse un fulg
de zăpadă şi familia Protopopescu asuda din belşug, în timp ce un neamţ ţinea
ritmul : “Eins-zwei, eins-zwei, eins-zwei, eins-zwei!”<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Ca să fiu sincer, nu m-aşteptam
ca amicii mei să facă instrucţie şi în zi de sărbătoare. M-a luat în primire,
de cum am intrat, unul dintre instructori, despre care am aflat mai târziu că
se numea Dieter :<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─ Tumneata, porcule, de ce-ai
târziat la program?<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─ Păi, să vedeţi… eu…musafir…<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─ Gura! a urlat <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Unteroffizierul</i>. Marş în camera te gardă
şi echipează la tumneata! Sticla tă-o-ncoa!<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Şi mi-a luat sticla de coniac
franţuzesc, pe care i-o adusesem dlui Protopopescu. Am intrat repede în
vestibul şi am văzut că era amenajat în stil cazon. Birou, rastel pentru arme,
dulap pentru uniforme şi bocanci, iar pe perete o hartă a Marelui Imperiu
Germano-Austriac, înfiinţat după vicoria germanilor şi a austro-ungurilor în
război. Dincolo de o uşă, am auzit nişte glasuri:<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─ Hei, care eşti? Care eşti
acolo? Ajută-ne!<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Am deschis binişor uşa debaralei
şi am văzut două feţe dincolo de nişte gratii încuiate cu un lacăt. Erau dl
Protopopescu senior şi Miklos, ungurul angajat de nemţi ca bucătar.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─ Ce e cu dumneavoastră aici? am
întrebat.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─ Taci şi dă la noi câte un gât
de şnaps! Suntem pedepsiţi pe-o lună. Şnapsul e pe masa din bucătărie.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">N-am apucat să caut şnapsul, că
în vestibul a intrat unul dintre nemţi.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─ Ce-am spus io la tumneata?<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─ Să mă echipez de urgenţă.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─ Şi ce făceai?<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─ Căutam echipamentul.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─ Căutai tuozeci te beţe la
tălpi! Şi ălora, pe care foiai să-i ajuţi, le foi ta patruzeci.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─ Băga-mi-aş... , nu s-a putut
stăpâni bătrânul Protopopescu.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─ Cincizeci te lovituri, să te
înfeţi minte să nu mai forbeşti ca porcu’! Iar tumneata fă bine şi teschite uşa
tulapului cu uniforme.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">În două minute, eram în ţinută
de militar, cu pantaloni şi tunică prea mari pentru mine şi cu o bonetă care
îmi cădea până la mustaţă. Neamţul mi-a dat alta, dar asta abia se ţinea pe
vârful capului. Într-un moment de neatenţie a cerberului, mi-am ascuns cu
dibăcie portofelul în buzunarul tunicii, însă neamţul nu m-a lăsat să iau şi
umbrela, pentru a o folosi în loc de puşcă. Mi-a dat o armă cioplită în lemn de
stejar, grea de parcă era de plumb. Am trecut la instrucţie când ajunseseră la
partea cea mai grea: flotări şi genuflexiuni. Mam’mare era la înălţime şi se
mişca chiar mai vioi decât ceilalţi.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─ De când face instrucţie, a
căpătat o sănătate de fier. Umblă, urlă, aleargă şi dă ordine prin casă de
parcă ar fi <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Oberst</i>. Zici că e neamţ
deghizat în babă! I-au crescut şi mustăţi, după cum vezi, mi-a mormăit în
ureche, cu ciudă, dl Protopopescu.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Instrucţia ar fi continuat, dar
după o repriză de rostogoliri pe saltele şi o alta de salturi înainte, doamna
Mari Protopopescu a căzut ca lată şi nemţii au ordonat <i style="mso-bidi-font-style: normal;">auf der Stelle</i>.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─ Dacă doarme cu ei… Pe mine
m-ar fi biciuit cu vâna de bou, dar pe ea… au condus-o pe canapea. Acu e cu
Hans.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─ Cum doarme cu ei? Nu e soţia
dumitale?<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─ E, dar sunt parte supusă şi
trebuie să îndur. Mari doarme o noapte cu unul, o noapte cu celălalt. Au rupt
două paturi până acu’. Io n-am mai prins-o de…<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─ Ce forbeaţ acolo? ne întrebă
Dieter şi ne arse peste fese cu vâna de bou.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─ Vorbeam despre măreţia
Imperiului şi…<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─ Ta, ta. Foarte bine! Forbiţi!<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Stătea, putoarea, să ne asculte.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─ E cel mai minunat imperiu care
s-a văzut pe pământ, a glăsuit tare dl Protopopescu, frecându-şi şezutul, cu o
mutră acră.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─ Aşa este. Măreţia Împăratului
este…<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Neamţul s-a îndepărtat şi ne-a
dat <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Pause </i>până la cafeaua de la ora
cinci. Cu ţigara în gură, mam’ mare a trecut la sala de forţă, iar eu şi dl
Protopopescu, frânţi de mijloc, ne-am furişat în magazia din fundul curţii,
devenită biroul secret al gazdei. După ce a încuiat uşa şi a tras storurile, a
aprins o lampă mică de birou şi a scos, de sub nişte cărţi, un clondir cu
pălincă. Am tras câte o duşcă şi dl Protopopescu a oftat:<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─ Dacă ar fi învins ruşii şi
americanii numai vodcă, whiskey şi icre negre am fi avut în faţă. Dar aşa…<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─ Şi dormi aici?<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─ Păi, cum? Nu ţi-am spus că ăia
dorm, pe rând, cu Mari? Unul dintre ei a ocupat sufrageria, Ionel, pardon,
Johan, are odaia lui, ăi bătrâni dorm la baie, numai eu am rămas pe drumuri.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─ Şi ce-ai de gând să faci?<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─ Ce-ai vrea să fac? Ăştia m-ar
împuşca şi dacă ar afla că am niţică băutură ascunsă aici. Să fug? Unde? Ţara
geme de nemţi, austrieci şi unguri. Nu mai pot bieţii oameni de atâta educaţie.
Iar p-ăştia îi dor şalele de cât ne educă. Sunt nemiloşi. Pe ăl bătrân şi pe
Miklos i-au bătut la tălpi şi le-au dat câte o lună de carceră, fiindcă
nătărăii au scăpat la butoiul cu coniac al nemţilor. Au tras pe furtun până au
adormit amândoi lângă poloboc, unde i-a găsit Dieter. Şi ce i-a mai bătut!
Mamăăăă! I-a topit! Urla moşul ca din gură de şarpe. Dacă află ăştia că
socru-meu a fost <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Kapitan</i> în război,
îi vor face felul. Au bătut-o şi pe mam‘mare când a fost cu excursia la Sinaia.
Cică a stat pe un geamantan străin şi şi-a aprins ţigara imediat după ce s-a
închinat. Ba chiar că l-a acoperit pe Ionel… pardon, Johan… când copilul a tras
de manivela care a oprit trenul. Pe Johan au vrut să-l trimită într-un lagăr de
reeducare pentru copii, pentru că e un drac şi jumătate. A trebuit să
intervenină Miţa, printr-un <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Oberst</i>,
la <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Allgemeine Armee de la Hauptquartier</i>.
S-au mai muiat şi ei când şi-au dat seama că Ionel… ăăăă… Johan seamănă binişor
cu Dieter. Ce-am mai păţit!<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Mai luă o gură şi îmi întinse şi
mie sticla. O umbră trecu prin dreptul storurilor. Speriat, dl Protopopescu
ridică un colţ al perdelei şi şopti:<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─ E Johan. Se duce să tragă o
ţigară în curtea vecină, unde e o casă nelocuită.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─ Dar tobele şi trâmbiţa de unde
se aud?<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─ E mam’mare. În timpul ei liber
încalecă pe calul pe care se juca Johan, bate toba şi suflă în trâmbiţă. Face
instrucţie suplimentară, zice ea. Toţi suntem <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Kadett</i>, numai ea are şanse de avansare. Are pe dracu în ea femeia
asta! O să ne vină de hac tuturor! Cred chiar că va ajunge să-i comande şi pe
nemţi şi să te ţii atunci! O să fie mai rău! Mi-e că hoaşca o să mă toarne că
am intervenit ca băiatul cel mare, Goe, să ia bacalauriatu’. Mă vor împuşca
ăştia. Şi m-ar găuri din orice, numai să rămână ei cu Mari! Îţi spun un lucru,
dar ţine minte că numai cu tine am discutat chestia asta! Mă gândesc să fug.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─ Ceee? Să fugi? Unde?<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─ Să fug din ţară! S-o uşchesc.
În Rusia, în Cuba, oriunde e mai bine, unde poate să stea omul într-o cârciumă,
să se îmbete cu vodcă sau cu rom, nu cu pişălăul ăla de bere a lor, să umble
după femei, să nu facă instrucţie toată ziua ca proştii. Sssssssst!<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Uşa scârţâi uşor şi dl
Protopopescu sări până-n tavan, de frică, sticla îi scăpă şi se vărsă aproape
jumătate din pălincă, până să apuc eu s-o ridic. Pe uşă intră, plângând, madam
Mari.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─ Închide repede uşa, şopti dl
Protopopescu. Ce s-a-ntâmplat, draga mea? Te-au abuzat din nou amândoi
hăndrălăii?<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─ Nu, nu, se lamentă madam Mari.
E mult mai rău!<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─ Dumnezeule te-au sodomizat
ăştia! Dacă mă vor lua şi pe mine la...<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─ Nu, dragă! Termină cu
prostiile! Li s-a pus pata pe soru-mea, Miţa. Le place de ea mai mult decât de
mine. Închipuieşte-ţi! E mai tânără şi...<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─ Cum să se întâmple una ca
asta? se revoltă dl Protopopescu. Dar până la urmă e bine. Rămâi cu mine şi îi
lăsăm în plata Domnului.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─ Nu. Miţa va rămâne la noi şi
fiecare neamţ va dormi cu una dintre noi în pat. Ne vor schimba la fiecare două
zile.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─ Nenorociţii! De ce n-o-ncearcă
şi pe mam’mare? Iartă-mă, n-am vrut să zic asta… Să vezi că nemernicii mă vor
executa, fiindcă nu vor mai avea loc de mine. Vor aduce tot mai multe femei.
Sau îmi vor da să-i citesc pe filozofii ăia nebuni ai lor sau îmi vor pune
muzică urlătoare. Trebuie să fug.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─ Ce-ai zis? Să fugi? se sperie
madam Protopopescu. Dacă aud ăştia, te omoară pe loc, pentru nesupunere.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Şi a ieşit, dornică să
recupereze terenul pierdut în faţa Miţei.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─Mă împuşcă şi dacă află tata
mare. Ăla te toarnă şi pentru un gât de şnaps…Da, da, o să facă un bordel
condus de soacră-mea şi asta va cere un pistol de cel mai mare calibru şi mă va
împuşca ea, cu mâna ei. Nu mai am viaţă pe aici. Era gata să mă bage într-un
lagăr de beţivi când am fost surprins într-o cârciumă, band, în timp ce trebuia
să fiu la serviciu. Dacă nu intervenea Miţa printr-un amic al ei… Câştigasem la
lotărie lozurili ălea mari, dar mi-au luat ăştia beletele. Au încasat banii şi
au ieşit cu Mari în oraş, la Iunion. Când s-au întos cu chef, au rupt al doilea
pat cu soţioara mea. Tot atunci i-au prins pe ăi doi la butoaie.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─ Te supraveghează şi la
canţilerie?<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─ E armată curată şi acolo. Toţi
şefii mei sunt nemţi. Director e Adolf. Ţine ăsta nişte şedinţe şi urlă la noi,
cu ochii cât cepele, până face spume la gură. N-avem voie să întârziem nicio
secundă. Noroc că azi e sâmbătă. Ne miroase unul la uşă, să vadă dacă n-am băut
seara ţuică. Au tăbărât pe noi, bieţii sărmani din mahala, şi nu ne mai
slăbesc!<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─ Schimbă-ţi serviciul,
domiciliul şi toate celelalte. Fă ca mine. În centru e mai bine. N-avem decât
un <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Major</i> în zonă şi un <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Oberst</i> la centru. Avem voie în cafenele,
să ne umflăm cu bere şi cârnaţi, să tachinăm femei, să mergem la concerte, să
ascultăm Wagner, să citim ziarele, să participăm la cursuri despre Nietzsche,
să facem ce ne taie capul…<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─ N-ai auzit că acu’ s-a dat o
lege, că zece ani nu-ţi poţi schimba nici domiciliul, nici locul de muncă? Şi
n-am nici bani să-mi cumpăr altă casă. Şi ştii ceva? Nu e mare procopseală să
te umfli cu pişălău, să rămâi surd la concertele cu muzică de Wagner sau să ţi
se bage pe gât atâta filozofie, cu Niţă ăla sau cum îi ziseşi.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─ Nietzsche.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─ Mă rog…Nică. Treaba e cum să
plec eu fără Mari? Mor fără ea, sufleţelul meu! Şi mi-e că-l arestează şi pe
Goe, băiatul ăl mare, care termină şcoala de ofiţeri de marină, şi nu va mai
ajunge băiatul căpitan de vas. Şi…<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─ Să fugă şi el!<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─ Egzact! S-o şteargă în Orient,
dar numai după ce-o avea nava lui. Aşa ar trebui! Ce viitor are aici? Şi Mari
va începe să toarne la Johani şi Friţi şi Hermanni până s-o albi mahalaua.
Madam Georgescu e însărcinată a doua oară cu nişte nemţălăi. Are trei în casă.
Şi ăia n-o slăbesc nicio clipă. Sunt mai întărâtaţi decât ăştia. Iar pe
bărbatu-său vor să-l ducă la balamuc. Şi tot e bine, că nu-l…. Cică vor să ne
îmbunătăţească rasa. Să-mi dai şi mie noua ta adresă.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Cuprins de o inspiraţiune
subită, m-am făcut că n-auz. Am bănuielile mele. Dl Protopopescu a pus mâna pe
sticlă şi a luat două guri bune.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─ Vai de capul tău, am zis. Şi
pălinca de unde-o ai?<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─ Are ungurul nişte prieteni la
aprovizionare, de la care mai ia câte ceva. Să nu uit să-i las şi lui.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Înghiţi iar, uitând să-mi mai
dea şi mie şi scoase, dintr-o hârtie de ziar, nişte iarbă frumos mirositoare pe
care începu s-o mestece.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─ Ai înnebunit? Rumegi iarbă?<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─ Nu e iarbă, e pătrunjel. Taie
mirosul de alcool şi îţi face răsuflarea proaspătă. E un truc învăţat de la
ungur. Băi, şi ce avem în pivniţă! Butoaie cu coniac, vinuri alese, lichioruri.
Da’ poţi să te apropii?<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─ Şi acu’ ce urmează?<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─ Păi, crez c-o să mă spânzur.
Ce altceva să fac? Ăştia nu ştiu de glumă şi habar n-au să râdă. Îmi vine să
plâng când îi aud, la masă, făcând pe galanţii şi lansând, cică , vorbe de
spirit. Ei mănâncă separat, cu Mari, şi crez că că acu o s-o bage şi pe Miţa în
gaşca lor. Iar noi, ăilalţi, mâncăm cu bucătarul şi cu servitoarea. Şi n-am un
ban al meu, că îmi iau şi salariul şi-mi dau acolea câţiva leuţi de nu-mi ajung
nici... Vai de sufletu’ şi de ficaţii mei!<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Dl Protopopescu a început să
plângă şi să mă îmbrăţişeze, ţinându-mă strâns.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─ Stai, frate, că nu eşti
femeie! am zis. Eu te întrebasem ce urmează în programul zilnic?<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─ Aaaa, tot un chin. Pe noi ne
bagă la instrucţie, la un loc cu musafirii, sub comanda ăleia bătrâna, iar ei
se retrag cu Mari la un joc de cărţi, la... Acu o s-o bage şi pe Miţa... Pe
tine o să te pună să dai o declaraţie şi să completezi un formular: nume,
prenume, data şi locul naşterii, unde locuieşti – apropo, nu mi-ai dat
adresa!-, unde lucrezi, dacă eşti căsătorit, ce venituri şi bunuri ai, dacă
deţii arme, alimente, câte femei ai în casă...<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─ Alimente...femei...Am impresia
că ai dat peste nişte bolnavi mintal. Şi nemâncaţi pe deasupra.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─ A, ăştia ţin o evidenţă
strictă. Tot ce e în plus merge către capitala imperiului. Sau către burţile
lor... Iar eu nu mai am nimic...nimic... Vai de sufletul şi de...<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Şi iar a început să plângă şi să
mă îmbrăţişeze. M-am îndepărtat puţin şi m-am uitat pe după colţul perdelei. Nu
se vedea decât mam’ mare care, profitând de faptul că vremea era caldă, se
aşezase pe treptele casei şi trăgea dintr-o ţigară groasă, făcând inele de fum
în aer şi având alături o cană din care ieşeau aburi. În vremea asta, dl
Protopopescu îşi făcea de lucru cu sticla şi băga ceva în buzunar.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─ Pe Miţa au văzut-o prima dată
azi?<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─ Nooo, că nu fac ei lucrurile
la întâmplare. Pe Miţa pusese laba un <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Oberst</i>.
Da’ ăsta a crăpat de trai bun şi ei i-au trimis vorbă, crez, să vina fata în
vizită la noi.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─ Şi eu pe unde scap? am
întrebat.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─ Sari binişor pe fereastră,
sari şi gardul vecinilor, ieşi pe poarta lor, intri într-o fundătură, faci la
dreapta şi dai în bulivar.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─ Şi dacă mă prind ăştia?<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─ Te împuşcă, fireşte, că ai
nesocotit ordinul de a urma tot programul de instrucţie. Diseară, să ştii, ne
pun nişte poze pe perete, să ne distreze. E sărbătoare, de!<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─ Lasă asta. Nu vrei să fugi cu
mine?<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─ Păi, e cel mai sigur lucru că
ne vor împuşca în stradă, în văzul tuturor, după ce vor face un careu mare, cu
toţi mahalagiii. Şi să vezi ce vor râde ăia! Se vor prăpădi. Au mai fost
cazuri. Condamnaţii cereau îndurare şi plângeau, iar oamenii râdeau. Ăia
plângeau şi noi râdeam! Păi, cum să ceri îndurare dac-ai fost dovedit ca
dizertor? Pân-acu au fost igzecutaţi cinci dizertori şi a fost de fiecare dată
câte o petrecere de-a duduit mahalaua. Ne-au dat program de voie, supliment la
masă şi nişte deserturi să-ţi lingi degetele. Ne-au pus şi grătare cu mititei
şi, drept să-ţi spun, atunci m-a uns pe suflet berea lor. Hai, du-te!<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">M-a îmbrâncit şi a început să
râdă ca un nebun şi iar m-a îmbrăţişat. Apoi mi-a mai dat o îmbrânceală bună.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">─ Fugi, m-a îndemnat el. Să vezi
ce-o să mai petrecem! Şi ce-o să râdem! Hi,hi, hi, hi, hi, hi!<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Înnebunise, fără îndoială. Am
sărit repede pe fereastră, am trecut de gard ca un atlet încercat, am străbătut
o curte, am dat în fundătură, am dat să fac la dreapta, dar acolo era capătul
fundăturii şi aş fi picat chiar în plasa nemţilor – ah, domnule Protopescu! -,
m-am reorientat repede, am cotit la stânga, am sărit un şanţ, am alergat două
sute de metri şi iată-mă-n bulivar! Am răsuflat uşurat, cu toate că nu mai
aveam boneta. Să zic că o ţinusem cu mâna o vreme? Nu sunt sigur, da’ când am
trecut de ultima casă a fundăturii, a strigat unul, dintr-o curte, după mine :
„H’ăla n-o fi dizertor?” Aşa că iuţisem fuga, în fluierăturile mahalagiilor.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">M-am furişat pe străzi
lăturalnice, pe după colţuri şi uşi de prăvălii, iar când am ajuns acasă, m-am
speriat, vâzându-mă în oglindă fără pălărie, palton, cămaşă, cravată, pantaloni
ş.c.l.. Uniforma era găurită în dreptul pieptului şi peticită grosolan. Precis
că ăla care-o purtase nu sfârşise bine. Iar portofelul ascuns cu grijă-ntr-un
buzunar al tunicii dispăruse.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Acum am înţeles de ce îl apucau
pe dl Protopopescu crizele de plâns şi mă lua în braţe şi mă strângea şi mă
pipăia. Bine că n-am avut şi actele la mine!<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="color: #050505; font-family: "inherit","serif"; font-size: 11.5pt; mso-bidi-font-family: "Segoe UI"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">1 ianuarie 2018<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3766631498086501572.post-60935933257764778762022-11-09T16:17:00.014+02:002022-11-23T23:27:10.575+02:00Jenică Marinescu şi Theodor Hristea<p> Sunt atâtea întâmplări şi personaje pe care nu le-am băgat în memorii!</p>Cine nu l-a cunoscut pe Jenică ( Eugen) Marinescu n-a ştiut ce-a pierdut. Era scund şi mereu vesel şi cu o ţigară în mână. Aveam un seminar cu el, la literatura veche. Nu ştia carte deloc (scrisese o broşură despre poetul-soldat Ion Şiugariu), dar era pitoresc şi făcea parte din C.C. al UTC. A fost model pentru un personaj dintr-un roman al lui Gabriel Gafiţa (cred că în Lumină pentru cei singuri). Personajul se numește...Jenică Mateescu. Se căsătorise cu o studentă a sa, dar avea legături şi cu altele. Aşa apare şi în roman, când îşi face mendrele cu o invitată, chiar în ziua nunţii. Studenţii îl întrebau:<br />- Dom' profesor, e adevărat ce scrie în roman?<br />Şiret, Jenică răspundea cu diplomaţie:<br />- Dragă, realitatea e una şi ficţiunea e alta. Un romancier are dreptul să scrie ce vrea.<br />Aş exagera dacă aş spune că seminarul se ţinea marţea, la ora 10, în sala 204. Dar el, Jenică, venea în fiecare luni la facultate şi se ducea la avizier să vadă unde şi când va ţine seminarul! Lectorul avea o poezie pe care o spunea tuturor generaţiilor: "Să nu-mi spuneţi mie că Marea Neagră e albastră! La orice o să ziceţi, o să vă întreb ca al lu' Parizianu: pe ce te bazezi?" Prin 1978, Jenică m-a luat într-o grupă de studenţi şi ne-a dus la Târgu Mureş, la biblioteca Teleki, să inventariem nişte incunabule. Grupa era alcătuită din multe fete şi trei băieţi: Marin Neagu, Dulache şi eu. <div>Am pierdut trenul potrivit şi am luat unul de noapte. Jenică şi-a luat bilet la vagonul de dormit.</div><div>- Bă, se lamenta el, vă daţi seama? Am pierdut 40 de beri.</div><div>- Îl şi văd înconjurat de 40 de halbe, zicea o fată.</div><div>Târgu Mureş era un oraş frumos şi, pe vremea aceea, foarte curat. În căminele noastre îţi era frică să pui mâna pe clanţa uşii, dar în Târgu Mureş, la căminul mediciniştilor, mirosea a parfum şi la budă. Două săptămâni am stat trei inşi într-un dormitor mare şi nu l-am văzut pe Jenică citind nimic. Pleca împreună cu Dulache şi veneau pe seară, afumaţi bine. Am mers şi eu o dată cu ei şi m-am speriat când am văzut că Jenică se da la trecătoare, privindu-le cu subînţeles şi cântând:<div>- Siiiiimpatică tu mi-ai fost...<br />După-amiaza rămâneam singur în dormitor şi citeam. În orice caz, nu parcurgeam cursuri universitare. În răstimpuri auzeam cum cineva lovea cu pietricele în geamurile deschise. Erau fetele care voiau să se plimbe. Seara, Jenică chiar îmi zicea:<br />- Şerbane, m-au întrebat fetele de tine. Le-am spus că nu ştiu unde eşti, nu le-am zis că citeşti, să te fac, dracului, de râs!<br />Într-o zi, Jenică a organizat o excursie la Cluj. Tot drumul, la dus şi la întoarcere, a cântat cu Dulache şi cu fetele. Am coborât în dreptul primăriei şi Jenică a stabilit o oră la care să ne reunim. Oraşul era şi mai frumos decât Târgu Mureş, dar nu chiar atât de curat. Pe lângă Bucureşti însă, era o adevărată farmacie. M-am dus direct la grădina botanică şi mi-am consumat acolo timpul. La autobuz se adunase toată lumea, dar nici urmă de Jenică. A apărut într-un târziu, legănându-se uşor şi cu o scobitoare în dinţi.<br />- Bă, am nimerit la o şedinţă a ăstora şi le-am spus că vin direct de la Bucureşti, de la CC. După şedinţă am tras un chef pe cinste!<br />Când voiam să trec dintr-o aripă în alta a facultăţii şi îl vedeam pe Jenică în hol, un pic pişcat, urcam din nou şi treceam dincolo pe la etajul al treilea. Când ne vedea, Jenică ne striga mie şi lui Marin:<br />- Bă, ţăranilor mijlocaşi, veniţi la mine, că vă fac oameni! Vă dau de lucru la revista mea (Universitatea comunistă - n.m.).<br />Theodor Hristea era mai mult avocat decât profesor. Era îmbrăcat impecabil, se mişca prin Odobescu elegant şi dezinvolt şi îi critica pe toţi lingviştii. Avea prestanţă şi era coerent în exprimare. Ştia nişte noţiuni lexicale pe care le băga în diferite articole, până ieşea o carte. Ne spunea că-şi face siesta în timp ce se plimba. A rămas de pomină poanta pe care a făcut-o Stratan la un curs: Hristea a spus:<br />- Ia vezi cine face gălăgie pe hol?<br />Stratan a răspuns prompt:<br />- Nişte borfeme.<br />Voia tot timpul să arate că e activ şi are un stil de viaţă sănătos. Nu bea, nu fuma, era atent la ce mânca. De aceea am fost foarte surprins când l-am văzut, prin 1993, la facultate. Mă dusesem să-mi iau un îndrumător pentru lucrarea de gradul l ( Îl voiam pe Paul Cornea, iar doamna Murgilă mi l-a băgat pe gât pe Eugen Simion, după care nu mă omoram, dar am luat 10, fără probleme.) și secretara, doamna Murgilă, m-a invitat la o cafea. ( Fără voia mea m-am făcut foarte cunoscut prin toate mediile prin care am trecut.) Doamna mi l-a prezentat şi pe Ion Coja, pe care îl apreciam, dar voi povesti acest episod cu alt prilej. La un moment dat, pe uşă a intrat Theodor Hristea, îmbătrânit urât şi smochinit la faţă: o surpriză totală pentru mine. Supărat, le-a întrebat pe secretare de ce n-au făcut nu ştiu ce.<br />- Noi nu facem muncă voluntară pentru oricine, a spus doamna Murgilă.<br />- Păi, eu sunt oricine?<br />- Cam aşa ceva.<br />Ce au în comun Jenică şi Hristea? Un singur lucru: erau vecini. Hristea locuia deasupra lui Jenică. Acesta îşi cam făcea de cap cu studentele. O dată a fost surprins de soţie care a dat-o afară pe juna vinovată aşa cum era, în costumul Evei. Fata stătea în uşă, încercând să-şi acopere goliciunea cu palmele, Un bărbat cobora scările şi a văzut-o. Era Theodor Hristea, care a privit-o cu oroare şi şi-a întors capul. Mai târziu a lăsat-o repetentă.<br />- Să vezi ce belea am avut cu nebunul ăsta când a aflat cum se numeşte câinele meu, mi s-a spovedit Jenică, plin de năduf. Îl primisem într-o zi în care era ziua Sfântului Hristea şi l-am botezat Hristea. Să vezi ce mi-a făcut ăsta, când a aflat! A zis că am botezat câinele după numele lui şi am râs de el!<div>P. S. În romanul lui Gabriel Gafiţa mai apar: prozatorul european (Marin Preda), criticul Manuel Nicodim (Eugen Simion) şi poetul Mitrofan Pavonovici (Adrian Păunescu).</div></div></div>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3766631498086501572.post-21423992348209430322022-10-13T09:42:00.001+03:002022-10-13T09:42:07.154+03:00Recenzie la o carte nescrisă<p> <span style="font-size: 13.5pt;">Dacă aş scrie o carte, aceasta nu ar relata în niciun caz o
poveste de dragoste. Ar fi o varianta a unei cărţi la care mă gândesc de multă
vreme, dar pe care n-am scris-o şi n-o voi scrie niciodată .Ar fi aceeaşi
poveste, cu aceleaşi personaje.Aş schimba cumva ordinea episoadelor. Pe unele
le-aş modifica. În fond, toate cărţile pe care le voi scrie vor fi tot atâtea
variante ale cărţii mele încă nescrise. Povestea ei s-ar preta la atâtea
inversări de situaţii, încât, practic, aş putea scrie o infinitate de cărţi.
Numai viaţa să-mi ajungă. În altă ordine de idei, fiecare episod suportând
nenumărate modificări, aş ajunge la o altă mulţime de cărţi, cu acelaşi
personaj . Poate că povestea ar fi alta. Cu siguranţă că întâmplările vor fi de
nerecunoscut. Vor fi caligrafiate alte cuvinte. Şi aici îmi dau seama de un
lucru : nici cuvintele, nici întâmplările, nici personajele nu formează o
carte. Cartea mea ar da naştere unei biblioteci rebele şi perpetuu generatoare
de alte cărţi. Orice bibliotecă iese dintr-o carte scrisă nicicând.</span></p>
<p style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in;"><span style="color: black; font-size: 13.5pt;">Acestea fiind zise, voi face aici câteva observaţii critice la
acest roman nescris. Ea conţine multe pagini ce ţin de psihologia cea mai
subtilă. I-aş reproşa, totuşi, autorului o mizantropie abia ascunsă. Desigur,
ştiu şi eu că toate cimitirile sunt pline de optimişti. În literatură, mai
ales, optimismul nu este deloc binevenit. Dar parcă mai multă generozitate, mai
multă lumină n-ar strica viziunii de ansamblu a cărţii care rămâne memorabilă
sub aspect stilistic. Aceste lucruri sunt însă prea generale şi nu ating nici
substanţa reală a operei respective , nici valoarea ei indiscutabilă. Cartea se
numeşte”Lectură neterminată” şi este, ea însăşi, neterminată. Este o carte
despre o altă carte pe care eroul principal o citeşte ani şi ani, la rând. Nu
este nimic autobiografic aici. Pe scurt, este povestea unui om care îşi
întâlneşte destinul, dar nu are puterea de a comunica şi celorlalţi revelaţiile
sale. Personajul principal este un sportiv notoriu, obligat să se retragă din
activitatea competiţională, în urma unui accident stupid. Până atunci nu se
pregătise decât exclusiv în vederea performanţelor pe care dorea să le obţină.
Nu ştia să facă nimic altceva : nici să iubească, nici să se bucure, nici să iasă
în lume.După accident nici nu putea, de altminteri, să facă aceste lucruri.Va
fi, pentru un timp, complet imobilizat.<o:p></o:p></span></p>
<p style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in;"><span style="color: black; font-size: 13.5pt;">Nu are nici prieteni. Cu alte cuvinte, e un individ complet
izolat. Personal, mi se pare că situaţia sa este puţin forţată, neverosimilă şi
neconvingătoare, sub raport artistic. În plus, nefiind un tip reflexiv şi având
o memorie scurtă, nu poate trăi nici din amintiri. Iarăşi autorul forţează
situaţia. Dacă lucurile par oarecum fireşti din punctul de vedere al vieţii,
ele rămân mai puţin motivate din punct de vedere literar. Retras în vechea casă
părintească, personajul ocupă fosta cameră a fratelui său ( profesor într-o
localitate îndepărtată ), unde îi cade în mână, întâmplător, o carte pe care
începe să o citească. Citeşte foarte încet. Treptat capătă obiceiul de a se
juca îndelung cu unele cuvinte. În jurul fiecărui cuvânt începe să construiască
propozitii, fraze şi apoi romane întregi, fără să-i treacă prin cap să le
scrie. I-ar veni, de altfel, şi foarte greu. În fiecare cuvânt, el vede unul
sau mai multe obiecte. Cuvântul câmpie” l-a reţinut, de exemplu, câteva luni. A
văzut, ca în vis, lanuri de cereale, cuiburi de prepeliţe, iepuri
înspăimântaţi, căprioare blânde, mistreţi lacomi, potârnichi, porumbei
sălbatici, copaci solitari şi iele dansând noaptea, în jurul unei fântân “Apă”
i-a readus în minte tote râurile cunoscute, cu meandrele, ţărmurile şi
limpezimea lor. Şi mări, şi oceane, şi adâncuri neexplorate.“Mărul” i-a adus în
cameră miresmele tuturor livezilor din lume, peisaje colinare, compoturi şi
salate de fructe. Întârzie mai mult timp asupra cuvintelor “labirint”, “deşert”
şi “munte” şi se împotmoli definitiv la cuvântul “om”. Încercă efortul
neobişnuit de a se gândi la toţi oamenii care trăiesc pe planeta noastră. Cu
toate gândurile preocupările, problemele şi obsesiile lor. Cu toate chipurile,
expresiile, bucuriile, tristeţile, urâţenia, fericirea, frumuseţea şi
nefericirea celor câteva miliarde de fiinţe omeneşti care se mişcă, se hrănesc,
fac amor, intră în conflicte absurde şi inutile, mor, dorm sau se joacă. Fostul
sportiv începe să se oprească din ce în ce mai mult asupra fiecărei litere.
Găseşte şi câteva numere. 2 era gâtul unei lebede sau al unui gâscan, nu se
hotărâse în această privinţă, 3 era o dublă seceră comunistă, 1 părea suliţa
lui Genghis-Han, iar 9 semăna în chip bizar cu “Domnişoara Pogany” a lui
Brâncuşi. Ciudat, dar nu îi este teamă că nu va termina niciodată cartea. În
liceu, un prieten îi spusese că niciun om nu moare fără să citească măcar o
singură carte. Personajul nostru a încărunţit, dar nu a ajuns nici la jumătatea
cărţii. E fericit că mai are atâtea de citit. Mai mult, începe să amâne
lectura. Profitând de faptul că poate acum să meargă, începe să cutreiere
coclaurile din împrejurimile micului cătun. Într-o zi întâlneşte o fată pe care
nu avea s-o mai revadă şi pe care o caută febril prin paginile cărţii, sărind
capitole întregi şi revenind asupra altora deja parcurse. Ştie că nu va muri
niciodată, pentru că nu va termina de citit cartea. Şi, totuşi, se întâmplă ca
într-o bună zi să îi cadă în cap lustra şi să moară după două ore de agonie. Nu
reuşise să-şi păcălească destinul. Mai obscur rămâne epilogul cărţii, în care
acelaşi personaj, vorbind în numele său, povesteşte ceva despre destin care ar
semăna, în opinia sa, cu o femeie care îi scrie povestea vieţii. O femeie
capricioasă. O femeie care nu-l iubeşte. Reiese că el chiar a întâlnit-o sau o
va întâlni pe această doamnă care i-a spus sau îi va spune lucruri capitale
despre existenţa sa. De aici încolo romanul nu mai dă de înţeles nimic.
Personajul rămâne mut.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3766631498086501572.post-2676925596921866802022-10-07T15:54:00.001+03:002022-10-07T15:54:20.702+03:00Marin Preda. Repere biobliografice de Stan V. Cristea, la o nouă ediţie<p> <span style="background-color: white; color: #1d2129; font-size: 14pt;">A apărut ediția a doua a monumentalei
lucrări </span><b style="color: #1d2129; font-size: 14pt;">Marin Preda. Repere biobibliografice</b><span style="background-color: white; color: #1d2129; font-size: 14pt;"> de Stan V.
Cristea (Editura Aius, Craiova, 2017). E impresionantă: 791 de pagini, 11255 de
referințe. Și mă izbește un lucru : în linii mari, Marin Preda a fost un
scriitor și un om norocos. A fost mereu în lumina reflectoarelor, elogiat,
invidiat, iubit, editat, citit, recompensat cu bani mulți, funcții și case
boierești. Care au fost atuurile sale? 1. Talentul literar indiscutabil. 2. Un
instinct de supraviețuitor și o diplomație țărănească eficientă, de câștigător.
Scriitorii mai vârstnici nu l-au ajutat. Sadoveanu, care l-a încurajat doar pe
Labiș, ar fi spus că teleormăneanul a sălbăticit limba. Arghezi cred că nici nu
știa cine era Preda. L-au sprijinit însă enorm Paul Georgescu și Ovid S.
Crohmălniceanu, prin sfaturi pline de înțelepciune. Mă gândesc la câteva
lucruri. Instinctul artistic este esențial în realizarea unei opere. Pe vremea
lui Preda era important și în afirmarea unui autor. Preda avea studii de
învățător, dar clasicii de azi sunt tobă de carte și doctori în diferite
domenii. Poate greșesc, însă respectul exagerat pentru creațiile unor scriitori
se datorează acum mai puțin valorii literare și mai mult nivelului intelectual
al autorilor. Sunt scriitori care se lasă purtați de talent, ca de curentul
unei ape mari. Dacă au și cultură, rezultatele sunt mărețe. La alții talentul
și inteligența merg în același ritm și rezultă cărți de același calibru. În
fine, există scriitori mai mult inteligenți decât talentați și atunci intrăm
într-un straniu impas. Dacă ei reușesc să-și transforme istețimea în
inteligență artistică, obțin rezultate notabile și, cum au relații bine plasate
și se descurcă minunat în plan social, ajung în manuale și devin oamenii
momentului. Dar nu e sigur că volumele acestora din urmă vor rezista în timp.
În fine, voi scrie mai pe larg despre carțile lui Stan V. Cristea, care a adus
idei și informații noi, fundamentale, în toate volumele pe care i le-a dedicat
conjudețeanului său. Fiindcă acesta este ultima fațetă a norocului lui Preda :
a beneficiat de devotamentul unui eminent și neobosit specialist care i-a
consemnat fiecare cuvânt scris/rostit, fiecare rând caligrafiat despre el.
Apropo, Eugen Simion este lider absolut al referințelor despre Preda, citat de
peste o mie de ori!</span></p><p class="MsoNormal"><span style="color: #1d2129; font-family: ""serif"","serif"; font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">
<span style="background: white;">Iată o mostră care probează intuiția artistică
al lui Preda, care l-a cam părăsit în unele cărți, cum ar fi <b>Marele
singuratic</b> : ”<i>Opera de artă e seducție, și când conține în ea
elemente prea vizibile ale unei morale oricât de fascinante, această seducție
se micșorează. Scriitorii obsedați de mari aspirații morale sacrifică o parte
din seducția naturală a artei, pândind însă tot timpul să nu ucidă în el pe
artist, fără de care nici moralistul n-ar mai avea nicio putere de convingere.</i>” </span></span><span style="background: white; color: #1d2129; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Nicăieri n-am găsit o
explicație mai plauzibilă pentru faptul că îi prefer pe Cehov și pe Gogol lui
Lev Tolstoi.</span><span style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 13.5pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><br />
</span><span style="background: white; color: #1d2129; font-family: ""serif"","serif"; font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Și încă un citat reprodus de autorul opului: „<i>Cărțile care
sunt bune de la cap la coadă continuă să ni se pară niște miracole tot atât de
mari ca și lumea însăși. Pentru că, într-adevăr, autorii unor astfel de cărți
dețin secretul de surprinde și de a eterniza un moment din viața unui om, a
unei familii, a unei categorii sociale. E un secret și toate marile cărți sunt
misterioase</i>.”</span><span style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 13.5pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><br />
</span><span style="background: white; color: #1d2129; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Impunătoarele,
exhaustivele lucrări ale lui Stan V. Cristea despre Marin Preda sunt
indispensabile pentru viitoarele studii despre marele prozator.</span><span style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 13.5pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><o:p></o:p></span></p>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3766631498086501572.post-63174436363620227242022-10-07T15:46:00.005+03:002022-10-07T15:55:51.146+03:00Marin Preda sau bucuria de a scrie<p><br /></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: "Times New Roman", "serif"; font-size: 14pt;"><span style="color: #1d2129;"><span style="background-color: white;"><b> </b></span></span>Când reuşea să scrie, Marin Preda era fericit. Când nu, era
morocănos, inabordabil. Este evident că există la el o bucurie specifică,
procurată de actul de a scrie. Uneori o face greoi, butucănos - din topor, cum
zicea Constanţa Buzea -, împiedicat, dar e mereu savuros, interesant. Cititorul
nu-şi mai pune problema că romancierul scrie dialectal, ca, în alte registre,
Creangă ori Caragiale. Citim cu plăcere textele lui Preda, chiar atunci când
naratorul se apucă să facă gazetărie peste capul personajelor - </span><b style="font-family: "Times New Roman", "serif"; font-size: 14pt;">Delirul</b><span style="font-family: "Times New Roman", "serif"; font-size: 14pt;"> -,
construcţia este inabilă - </span><b style="font-family: "Times New Roman", "serif"; font-size: 14pt;">Marele singuratic</b><span style="font-family: "Times New Roman", "serif"; font-size: 14pt;"> -, sau tipul de
proză practicat nu este potrivit cu mediul social evocat, cum se întâmplă
în </span><b style="font-family: "Times New Roman", "serif"; font-size: 14pt;">Intrusul</b><span style="font-family: "Times New Roman", "serif"; font-size: 14pt;">, dar mai ales în </span><b style="font-family: "Times New Roman", "serif"; font-size: 14pt;">Risipitorii</b><span style="font-family: "Times New Roman", "serif"; font-size: 14pt;">. Ca şi
Caragiale, Preda scrie pentru a fi citit de oameni care consideră literatura o
formă de viaţă, nu un meşteşug ce ţinteşte aprecierea specialiştilor. E
un anticalofil convins, dar cu un stil inconfundabil. Nu fantezia epică e
partitura sa, ci faptele care revelă </span><i style="font-family: "Times New Roman", "serif"; font-size: 14pt;">adevărul</i><span style="font-family: "Times New Roman", "serif"; font-size: 14pt;">. Capodopere
absolute rămân, pentru mine, </span><b style="font-family: "Times New Roman", "serif"; font-size: 14pt;">Moromeţii I</b><span style="font-family: "Times New Roman", "serif"; font-size: 14pt;"> şi câteva povestiri
din </span><b style="font-family: "Times New Roman", "serif"; font-size: 14pt;">Întâlnirea din Pământuri.</b><span style="font-family: "Times New Roman", "serif"; font-size: 14pt;"> Cărţi bune sau foarte bune îmi
par </span><b style="font-family: "Times New Roman", "serif"; font-size: 14pt;">Imposibila întoarcere</b><span style="font-family: "Times New Roman", "serif"; font-size: 14pt;">, </span><b style="font-family: "Times New Roman", "serif"; font-size: 14pt;">Viaţa ca o pradă</b><span style="font-family: "Times New Roman", "serif"; font-size: 14pt;"> şi </span><b style="font-family: "Times New Roman", "serif"; font-size: 14pt;">Cel
mai iubit dintre pământeni.</b></p><p class="MsoNormal"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14pt;">
Printre volumele care stau permanent pe biroul meu
se află <b>Imposibila întoarcere</b>. Preda nu este un cap teoretic.
Totuşi, răspunsurile pe care el le dă unor întrebări sunt, dincolo de
stângăcia-i seducătoare, cu efecte transfiguratoare, de o expresivitate unică.
El găseşte cele mai potrivite construcţii, punând, în variate împrejurări,
degetul pe rană. Instinctul îi spune că, pentru a rezolva corect o problemă,
trebuie să o definim cum trebuie. Iar el reuşeşte să facă asta în mod
memorabil : <b>imposibila întoarcere, spiritul primar agresiv, obsedantul
deceniu, compromisul cu ideile.</b><br />
Dar altceva voiam să arăt. Preda are o ingenuitate
specifică în a aborda situaţiile epice. Protagonistul său este, ca şi autorul,
"năuc", fără o aderenţă vizibilă la realitate. Personajul şi naratorul
- uneori cei doi se confundă - trăiesc o permanentă uimire în faţa miracolului
reprezentat de viaţă ori de literatură. Omul Preda se minuna că femeile au
cercei şi pantofi cu tocuri înalte, lui Ştefan Paul, din <b>Delirul,</b> i
se pare neverosimil ca o fată să poarte chiloţi.<br />
La un singur prozator român mai întâlnim o asemenea
candoare, dar acela este total diferit, ca imaginar epic, de teleormănean. E
vorba de Mircea Eliade. Şi autorul <b>Nopţii de sânziene</b> scrie cu
delicii, explorând enigmele existenţei, în compania personajelor sale. Dar în
timp ce Preda este prins iremediabil de vocile unei realităţi tiranice, Eliade
vede <i>semne</i> misterioase şi inventează alte lumi, călăuzindu-ne,
pe nesimţite, într-acolo.</span><span style="background: white; color: #1d2129; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14pt;">P.S. Fac o precizare pentru cei care urmăresc ce scriu. Aici pun foarte rar texte. M-am mutat pe Facebook, unde postez zilnic.</span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="background: white; color: #1d2129; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><o:p> </o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14pt;"><o:p> </o:p></span></p>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3766631498086501572.post-83614902275367773842022-09-12T17:24:00.003+03:002022-09-12T17:24:38.393+03:00Examene<p> <span style="font-family: "Times New Roman", "serif"; font-size: 12pt;">La probele orale intram printre primii şi luam nota
maximă. A venit însă examenul de folclor, cu Pavel Ruxăndoiu. Acesta ne-a
chemat în sală în ordine alfabetică. M-am dus la şapte şi jumătate dimineaţa,
pus la costum şi la cravată, dar am intrat la cinci după-amiaza, transpirat şi
cu hainele mototolite pe mine. De atunci am adoptat altă tactică. Cu o seară
înainte examen mă duceam la un film uşor şi mă relaxam. O singură dată am luat
plasă. Rula Pisicile aristocrate şi un copil mi-a urlat tot timpul în urechi.
Întors la cămin, înghiţeam două somnifere şi mă culcam. A doua zi mă sculam pe
la zece şi jumătate, mă bărbieream, făceam un duş şi plecam la facultate. Mai
găseam la uşă trei-patru inşi care se codeau să intre. Mă băgam în faţă şi
răspundeam cu aplomb. Profesorul de economie politică mi-a făcut figura. Aveam
în faţă un student care răspundea şi în spate doi care erau ultimii. Băiatul
din faţa mea nu ştia nimic. Profesorul m-a pus pe mine să răspund. Ştiam
subiectele la perfecţie. M-a interrupt şi i-a chestionat pe ultimii doi. Nu ştiau
nimic.</span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">─ Se verifică teoria mea, a spus dascălul. Cei care
nu sunt pregătiţi intră ultimii.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">A mai făcut un tur cu noi şi a obţinut aceleaşi
rezultate.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">─ Nu ştiu ce să fac, a zis Apostol. Să vă las pe
toţi?<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">─ Dom’ profesor, am sărit eu în sus. Am răspuns
perfect.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">S-a plimbat o vreme ca un urs în cuşcă, apoi a zis:<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">─ Am găsit soluţia. Vă dau la toţi 9 şi cu asta
basta!<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Colegii au sărit în sus de bucurie.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">─ Hai să ne îmbătăm, a zis unul. Facem cinste, că
meriţi.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">N-am spus nimic şi m-am dus la cămin.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Anul următor ne-a examinat acelaşi profesor, la
socialism ştiinţific. M-am prezentat primul, îmbrăcat la patru ace. Am tras
biletul şi am răspuns impecabil.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">─ Se verifică teoria mea, a spus magistrul. Cine
ştie intră primul. Zece, mulţumesc!<o:p></o:p></span></p>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3766631498086501572.post-12391441884981047362022-09-11T14:21:00.008+03:002022-09-12T15:32:29.815+03:00Cărţile care m-au impresionat cel mai mult<p> <span color="var(--primary-text)" style="font-family: inherit; font-size: 0.9375rem; white-space: pre-wrap;">Cărţile care m-au impresionat cel mai mult:</span></p><div style="animation-name: none; font-family: inherit; transition-property: none;"><div dir="auto" style="animation-name: none; font-family: inherit; transition-property: none;"><div class="d2hqwtrz r227ecj6 gt60zsk1 o9wcebwi" data-ad-comet-preview="message" data-ad-preview="message" id="jsc_c_159" style="animation-name: none; font-family: inherit; padding: 4px 16px; transition-property: none;"><div class="alzwoclg cqf1kptm siwo0mpr gu5uzgus" style="animation-name: none; display: flex; flex-direction: column; font-family: inherit; margin-bottom: -5px; margin-top: -5px; transition-property: none;"><div class="jroqu855 nthtkgg5" style="animation-name: none; font-family: inherit; margin-bottom: 5px; margin-top: 5px; transition-property: none;"><span class="gvxzyvdx aeinzg81 t7p7dqev gh25dzvf exr7barw b6ax4al1 gem102v4 ncib64c9 mrvwc6qr sx8pxkcf f597kf1v cpcgwwas m2nijcs8 hxfwr5lz k1z55t6l oog5qr5w tes86rjd pbevjfx6 ztn2w49o" color="var(--primary-text)" dir="auto" style="animation-name: none; display: block; font-family: inherit; font-size: 0.9375rem; line-height: 1.3333; max-width: 100%; min-width: 0px; overflow-wrap: break-word; transition-property: none; word-break: break-word;"><div class="m8h3af8h l7ghb35v kjdc1dyq kmwttqpk gh25dzvf n3t5jt4f" style="animation-name: none; font-family: inherit; margin: 0px; overflow-wrap: break-word; transition-property: none; white-space: pre-wrap;"><div dir="auto" style="animation-name: none; font-family: inherit; transition-property: none;">1.Orbirea de Elias Canetti; Fraţii Karamazov şi Crimă şi pedeapsă de Dostoievski; Procesul şi Castelul de Kafka; Ulise de Joyce;</div><div dir="auto" style="animation-name: none; font-family: inherit; transition-property: none;">2. Maestrul și Margareta de M. Bulgakov; Demonii de Dostoievski;</div><div dir="auto" style="animation-name: none; font-family: inherit; transition-property: none;">3. Rodul pământului de Knut Hamsun; Trilogia lui Faulkner;</div><div dir="auto" style="animation-name: none; font-family: inherit; transition-property: none;">4. Sub vulcan de Malcolm Lowry;</div><div dir="auto" style="animation-name: none; font-family: inherit; transition-property: none;">5. <span style="animation-name: none; font-family: inherit; transition-property: none;"><a style="animation-name: none; color: #385898; cursor: pointer; font-family: inherit; transition-property: none;" tabindex="-1"></a></span>Suflete moarte de Gogol;</div><div dir="auto" style="animation-name: none; font-family: inherit; transition-property: none;">6. Conjurația imbecililor de John Kennedy Toole; Iosif şi fraţii săi de Thomas Mann;</div><div dir="auto" style="animation-name: none; font-family: inherit; transition-property: none;">7. Ora de germană de Siegfried Lenz;</div><div dir="auto" style="animation-name: none; font-family: inherit; transition-property: none;">8. Deșertul tătarilor de Dino Buzzati; Stepa de Cehov;</div><div dir="auto" style="animation-name: none; font-family: inherit; transition-property: none;">9. Zgomotul și furia de Faulkner; La răsărit de Eden de John Steinbeck;</div><div dir="auto" style="animation-name: none; font-family: inherit; transition-property: none;">10.Relatare despre regele David de Stefan Heym; Un veac de singurătate de Gabriel Garcia Marquez.</div><div dir="auto" style="animation-name: none; font-family: inherit; transition-property: none;">Ar fi interesantă o listă cu o sută de poziţii. Acolo ar avea loc şi câţiva scriitori români.</div></div></span></div></div></div></div></div><div style="animation-name: none; font-family: inherit; transition-property: none;"><div class="hf30pyar lq84ybu9 ta68dy8c kpwa50dg lk0hwhjd cmg2g80i" data-visualcompletion="ignore-dynamic" style="animation-name: none; border-radius: 0px 0px 8px 8px; font-family: inherit; overflow: hidden; transition-property: none;"><div style="animation-name: none; font-family: inherit; transition-property: none;"><div style="animation-name: none; font-family: inherit; transition-property: none;"><div style="animation-name: none; font-family: inherit; transition-property: none;"><div class="om3e55n1" style="animation-name: none; font-family: inherit; position: relative; transition-property: none;"><div class="i85zmo3j rtxb060y alzwoclg k1z55t6l siu44isn oog5qr5w m8h3af8h rj0o91l8 kjdc1dyq p9ctufpz pvreidsc oxkhqvkx n68fow1o nch0832m mfycix9x" style="align-items: center; animation-name: none; border-bottom: 1px solid var(--divider); color: var(--secondary-text); display: flex; font-family: inherit; font-size: 0.9375rem; justify-content: flex-end; line-height: 1.3333; margin: 0px 16px; padding: 10px 0px; transition-property: none;"><div class="i85zmo3j alzwoclg cgu29s5g lq84ybu9 hf30pyar" style="align-items: center; animation-name: none; background-color: white; color: #65676b; display: flex; flex-grow: 1; font-family: "Segoe UI Historic", "Segoe UI", Helvetica, Arial, sans-serif; overflow: hidden; transition-property: none;"><span aria-label="Vezi cine a reacţionat la asta" class="g4tp4svg" role="toolbar" style="animation-name: none; font-family: inherit; transition-property: none; z-index: 0;"><span class="i85zmo3j alzwoclg lcfup58g" id="jsc_c_15c" style="align-items: center; animation-name: none; display: flex; font-family: inherit; padding-left: 4px; transition-property: none;"><span class="rwcj441r l81i4mgl b0f3p4px bshgfmwz bfr0abcb bl7c5lgs mqfnz3g2 fo6lbr4k s9ok87oh s9ljgwtm lxqftegz bf1zulr9 gvytbark hh61tlkm ntrxh2kl jjmr0tki rkk71h3c rng1terr om3e55n1 otncrh77 j7qd3pol" style="animation-name: none; border-bottom-color: var(--card-background); border-left-color: var(--card-background); border-radius: 11px; border-right-color: var(--card-background); border-style: solid; border-top-color: var(--card-background); border-width: 2px; font-family: inherit; height: 18px; margin-left: -4px; position: relative; transition-property: none; width: 18px; z-index: 2;"><span class="ecpixwza mhjnt7z4 rvfj1fl6 f7gifjwl aglvbi8b rkk71h3c otncrh77" style="animation-name: none; border-radius: 9px; display: inline-block; font-family: inherit; height: 18px; transition-property: none; width: 18px;"><span class="f7rl1if4 adechonz f6oz4yja dahkl6ri axrg9lpx rufpak1n qtovjlwq qbmienfq rfyhaz4c rdmi1yqr ohrdq8us nswx41af fawcizw8 l1aqi3e3 sdu1flz4" style="align-items: inherit; align-self: inherit; animation-name: none; display: inherit; flex-direction: inherit; flex: inherit; font-family: inherit; height: inherit; max-height: inherit; max-width: inherit; min-height: inherit; min-width: inherit; place-content: inherit; transition-property: none; width: inherit;"><div aria-label="Îmi place: 13 persoane" class="qi72231t o9w3sbdw nu7423ey tav9wjvu flwp5yud tghlliq5 gkg15gwv s9ok87oh s9ljgwtm lxqftegz bf1zulr9 frfouenu bonavkto djs4p424 r7bn319e bdao358l fsf7x5fv tgm57n0e jez8cy9q s5oniofx m8h3af8h l7ghb35v kjdc1dyq kmwttqpk dnr7xe2t aeinzg81 srn514ro oxkhqvkx rl78xhln nch0832m om3e55n1 cr00lzj9 rn8ck1ys s3jn8y49 g4tp4svg o9erhkwx dzqi5evh hupbnkgi hvb2xoa8 fxk3tzhb jl2a5g8c f14ij5to l3ldwz01 icdlwmnq" role="button" style="-webkit-tap-highlight-color: transparent; align-items: stretch; animation-name: none; background-color: transparent; border-bottom-color: var(--always-dark-overlay); border-left-color: var(--always-dark-overlay); border-radius: inherit; border-right-color: var(--always-dark-overlay); border-style: solid; border-top-color: var(--always-dark-overlay); border-width: 0px; box-sizing: border-box; cursor: pointer; display: inline-flex; flex-basis: auto; flex-direction: row; flex-shrink: 0; font-family: inherit; list-style: none; margin: 0px; min-height: 0px; min-width: 0px; outline: none; padding: 0px; position: relative; text-align: inherit; touch-action: manipulation; transition-property: none; user-select: none; z-index: 0;" tabindex="0"><img class="gewbibgg" height="18" role="presentation" src="data:image/svg+xml,%3csvg xmlns='http://www.w3.org/2000/svg' xmlns:xlink='http://www.w3.org/1999/xlink' viewBox='0 0 16 16'%3e%3cdefs%3e%3clinearGradient id='a' x1='50%25' x2='50%25' y1='0%25' y2='100%25'%3e%3cstop offset='0%25' stop-color='%2318AFFF'/%3e%3cstop offset='100%25' stop-color='%230062DF'/%3e%3c/linearGradient%3e%3cfilter id='c' width='118.8%25' height='118.8%25' x='-9.4%25' y='-9.4%25' filterUnits='objectBoundingBox'%3e%3cfeGaussianBlur in='SourceAlpha' result='shadowBlurInner1' stdDeviation='1'/%3e%3cfeOffset dy='-1' in='shadowBlurInner1' result='shadowOffsetInner1'/%3e%3cfeComposite in='shadowOffsetInner1' in2='SourceAlpha' k2='-1' k3='1' operator='arithmetic' result='shadowInnerInner1'/%3e%3cfeColorMatrix in='shadowInnerInner1' values='0 0 0 0 0 0 0 0 0 0.299356041 0 0 0 0 0.681187726 0 0 0 0.3495684 0'/%3e%3c/filter%3e%3cpath id='b' d='M8 0a8 8 0 00-8 8 8 8 0 1016 0 8 8 0 00-8-8z'/%3e%3c/defs%3e%3cg fill='none'%3e%3cuse fill='url(%23a)' xlink:href='%23b'/%3e%3cuse fill='black' filter='url(%23c)' xlink:href='%23b'/%3e%3cpath fill='white' d='M12.162 7.338c.176.123.338.245.338.674 0 .43-.229.604-.474.725a.73.73 0 01.089.546c-.077.344-.392.611-.672.69.121.194.159.385.015.62-.185.295-.346.407-1.058.407H7.5c-.988 0-1.5-.546-1.5-1V7.665c0-1.23 1.467-2.275 1.467-3.13L7.361 3.47c-.005-.065.008-.224.058-.27.08-.079.301-.2.635-.2.218 0 .363.041.534.123.581.277.732.978.732 1.542 0 .271-.414 1.083-.47 1.364 0 0 .867-.192 1.879-.199 1.061-.006 1.749.19 1.749.842 0 .261-.219.523-.316.666zM3.6 7h.8a.6.6 0 01.6.6v3.8a.6.6 0 01-.6.6h-.8a.6.6 0 01-.6-.6V7.6a.6.6 0 01.6-.6z'/%3e%3c/g%3e%3c/svg%3e" style="animation-name: none; border: 0px; transition-property: none; vertical-align: top;" width="18" /></div></span></span></span></span></span><div style="animation-name: none; font-family: inherit; transition-property: none;"><span class="f7rl1if4 adechonz f6oz4yja dahkl6ri axrg9lpx rufpak1n qtovjlwq qbmienfq rfyhaz4c rdmi1yqr ohrdq8us nswx41af fawcizw8 l1aqi3e3 sdu1flz4" style="align-items: inherit; align-self: inherit; animation-name: none; display: inherit; flex-direction: inherit; flex: inherit; font-family: inherit; height: inherit; max-height: inherit; max-width: inherit; min-height: inherit; min-width: inherit; place-content: inherit; transition-property: none; width: inherit;"><div class="qi72231t nu7423ey n3hqoq4p r86q59rh b3qcqh3k fq87ekyn bdao358l fsf7x5fv s5oniofx m8h3af8h l7ghb35v kjdc1dyq kmwttqpk srn514ro oxkhqvkx rl78xhln nch0832m cr00lzj9 rn8ck1ys s3jn8y49 o9erhkwx dzqi5evh hupbnkgi hvb2xoa8 om3e55n1 f14ij5to l3ldwz01 icdlwmnq jxuftiz4 lpp9fc1v lq84ybu9 hf30pyar b0ur3jhr b6ax4al1" role="button" style="-webkit-tap-highlight-color: transparent; animation-name: none; background-color: transparent; border-color: initial; border-radius: inherit; border-style: initial; border-width: 0px; box-sizing: border-box; color: inherit; cursor: pointer; font-family: inherit; list-style: none; margin: 0px; max-height: 1.3333em; outline: none; overflow: hidden; padding: 0px; position: relative; text-align: inherit; touch-action: manipulation; transition-property: none; user-select: none; z-index: 1;" tabindex="0"><span aria-hidden="true" class="o3hwc0lp lq84ybu9 hf30pyar oshhggmv lwqmdtw6" style="animation-name: none; float: left; font-family: inherit; overflow: hidden; text-overflow: ellipsis; transition-property: none; width: 100px;"><span style="animation-name: none; font-family: inherit; transition-property: none;"><span class="cxfqmxzd nnzkd6d7" style="animation-name: none; font-family: inherit; padding-left: 6px; transition-property: none;">13</span></span></span><span class="cxfqmxzd k0kqjr44 o3hwc0lp nws3uo2z" style="animation-name: none; background-color: var(--card-background); float: left; font-family: inherit; margin-left: -100px; transition-property: none;"><span style="animation-name: none; font-family: inherit; transition-property: none;"><span class="nnzkd6d7" style="animation-name: none; font-family: inherit; padding-left: 6px; transition-property: none;">13</span></span></span><div><span style="animation-name: none; font-family: inherit; transition-property: none;"><span class="nnzkd6d7" style="animation-name: none; font-family: inherit; padding-left: 6px; transition-property: none;"><br /></span></span></div></div></span></div></div><div class="c7y9u1f0 jez8cy9q ct9r6imi" style="animation-name: none; background-color: white; color: #65676b; flex-grow: 0; flex-shrink: 0; font-family: "Segoe UI Historic", "Segoe UI", Helvetica, Arial, sans-serif; transition-property: none; width: 7px;"></div></div></div></div></div></div></div></div>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3766631498086501572.post-52589625775999410172022-09-09T17:09:00.003+03:002022-09-09T17:37:39.103+03:00Străzi care duc direct în mit<p> E suficient ca o stradă să fie menționată într-o capodoperă ca să devină mitologie. La fel se întâmplă cu cârciumile, cartierele, cătunele sau mahalalele prin care viețuiesc diferite personaje imaginate de scriitori celebri sau unde au trăit, ani buni, personalități însemnate ale culturii noastre.</p>Calea Victoriei, Sărindar ( Mateiu ! ), Bulevardul Elisabeta, Căderea Bastiliei ( Horia Gârbea ! ), Mântuleasa ( Eliade ! )Piața Amzei ( Nichita ! ), Piața Bobocica ( Aldulescu ! ), Mogoșoaia, Dristor ( Constantin Țoiu cu <em>Galeria</em> sa ! ), Cișmigiu, Capșa, Copou, mahalaua Țicăului ( Creangă, Mihai Ursachi ! ), Bariera Vergului, Dionisie Lupu ( Marin Preda ! ), Str. Plantelor ( unde a murit Eminescu ! ), Hanul cu Tei ( I. Peltz ! ), cimitirul Bellu și câte și mai câte. Trecând prin locurile cu pricina, intri efectiv în universul unor ficțiuni sau te intersectezi cu existențele unor mari oameni.<br />M-am gândit de multe ori că m-aș simți cel mai bine în Iași, oraș pe care nu l-am văzut niciodată, dar l-am visat de nenumărate ori. Poate în Copou ori în vreo <em>bojdeucă celestă</em> din Țicău.<br />O întâmplare reală, pe care am mai povestit-o.<br />Într-o zi, acum aproximativ o sută de ani, un român s-a rătăcit pe străzile Berlinului. Vrând să iasă din încurcătură, el a încercat să ceară sfatul unui trecător. A ochit, în acest scop, un bărbat care arăta a berlinez get-beget : față rumenă, mustață zbârlită, costum impecabil, pălărie pusă pe-o sprânceană.<br />- Herr, bitte schon, i s-a adresat compatriotul nostru străinului și i-a solicitat, bolborosind, informații în legătură cu locul pe care îl căuta.<br />Neamțul l-a privit cu atenție ( avea o privire vie, inteligentă ) și a început să-i explice românului, într-o germană impecabilă, cum poate să ajungă la destinație. După privirea holbată a bucureșteanului, localnicul și-a dat seama că omul n-a înțeles lămuririle sale și a repetat spusele de câteva ori. Fără succes. Valahul nu pricepea nimic. Atunci binevoitorul și-a pierdut răbdarea și a zis în românește :<br />- Al dracu', prost mai ești, mă !<br />Berlinezul era Caragiale.<br />M-am întrebat deseori pe ce stradă s-au întâlnit cei doi.<br />Personajul meu de suflet Ignatius J. Reilly ( din Conjurația imbecililor de J. Kennedy Toole ) locuiește în New Orleans, pe Constantinopole Street, într-o casă minusculă.<br /><br /><br />P.S. Într-un comentariu, Horia Gârbea mă completează :<br />„<em>Str. Plantelor - Eliade, Mogoșoaia - Princepele lui E. Barbu (ca și Grivița, Filantropia în Groapa), Antim, Arionoaiei (!), Vaselor - G. Călinescu, Hanul cu Tei - I. Peltz, Caimata - I.L.C., apoi Eliade, C.A. (cheia!) Rosetti - M. Preda, Foișorul la I.L.C. (Lefter Popescu)...</em> ”<br />Spațiile din literatura universală sunt fascinante. Lăsându-le la o parte pe cele imaginare - Yoknopatawpha, Macondo, Kakania, Deșertul Tătarilor -, mă gândeam la Strada Sadovaia ( Dostoievski, Bulgakov ! ), Arbatul, Nevski Prospekt, Berlin Alexanderplatz ( Doblin ! ). Eroii lui Hemingway au pășit, ca și autorul lor, pe mai toate străzile importante din Europa. Dar Montmartre, Montparnasse, Iasnaia Poliana, Mirgorod ?<br />Una dintre cărţile marelui critic literar şi prozator Valeriu Cristea este intitulată <strong>Spaţiul în literatură</strong>. Am citit-o şi am recitit-o. Din păcate, ca şi alte volume importante, a rămas în posesia unui prieten care a şters-o pe meleaguri mai prielnice culturii. E vina mea : simt nevoia să împart cu alţii bucuria lecturii unor opere care mă seduc. Acum caut, prin anticariate, <strong>Spaţiul în literatură</strong>.Unknownnoreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3766631498086501572.post-8260800443619447512022-08-26T15:42:00.003+03:002022-08-26T15:42:30.914+03:00Axel Munthe despre câini<p> Este cert că medicul și scriitorul suedez Axel Munthe avea însușiri ieșite cu totul din comun. Mă impresionează nivelul lui de înțelegere a lumii, capitol la care îi depășea pe contemporanii săi. Autorul <b>Cărții de la San Michele</b> a scris pagini indimenticabile despre câini. Iată câteva rânduri : <i>”Inteligența câinilor este proverbială, dar există o mare diferență de grad, vizibilă deja la cățeluși imediat ce aceștia au deschis ochii. Există chiar și câini proști, deși procentajul e mult mai mic decât la oameni. În ansamblu, este ușor să înțelegi câinii și să înveți să le citești gândurile. Câinele nu se poate preface, nu poate înșela, nu poate minți, deoarece nu poate să vorbească. Câinele este un sfânt. Este sincer și cinstit prin fire. Dacă, în cazuri excepționale, apar la un câine unele semne ale defectelor ereditare ușor de identificat ale strămoșilor, care trebuie să se bizuie pe viclenie în lupta lor pentru existență, aceste semne vor dispărea când experiența animalului îl va fi învățat să conteze pe înțelegeri drepte și cinstite din partea noastră. [... ]Un câine recunoaște bucuros superioritatea stăpânului său asupra sa, îi acceptă judecata ca decisivă, dar, contrar credinței multor iubitori de câini, el nu se consideră pe sine drept sclav. Supunerea lui este voită și așteaptă să îi fie respectate micile sale drepturi. Se uită la stăpânul său ca la un rege, aproape ca la un zeu, se așteaptă ca zeul să fie sever, dacă e necesar, dar se așteaptă să fie și drept. Știe că zeul său îi poate citi gândurile și știe că nu e bine să încerce să și le ascundă. Poate câinele să citească gândurile zeului său? Mai mult ca sigur că da.[...]...telepatia între câine și om a fost dovedită în repetate rânduri. Câinele poate citi gândurile stăpânului său, îi poate înțelege stările sufletești variate și poate anticipa deciziile lui. Știe din instinct când nu este dorit, stă foarte liniștit ore întregi, când regele său este ocupat cu treaba, așa cum sunt adesea regii, sau cel puțin s-ar cuveni să fie. Dar când regele lui e trist și îngrijorat, știe că a sosit vremea lui - se strecoară pe lângă acesta și își așază capul pe genunchii lui. ” Nu fi îngrijorat! Nu are importanță dacă toți te-au abandonat, eu sunt aici, ca să-ți înlocuiesc toți prietenii și să lupt împotriva tuturor dușmanilor tăi! Hai să mergem să facem o plimbare și să uităm toate astea!”</i></p> În mediul în care am trăit, câinii au un destin tragic. Dacă fac cea mai mică greșeală, sunt omorâți cu bestialitate. Dacă se îmbolnăvesc ori se înmulțesc necontrolat, sunt duși departe și abandonați. Când sunt otrăviți, rar li se dă atenție. Prinși pe proprietăți, sunt împușcați fără milă. Rabdă de foame în mod crâncen. Când eram elev, mulți colegi spuneau că nu-și hrănesc câinii. Mai cu seamă un prost se lăuda cu lucrul ăsta. Avea o cățelușă și spunea mereu, nepăsător, despre bietul animal : ” <i>Găsește ea un os și se satură</i>!” Nu sunt pasionat de câini, așa cum cred unii, însă suferința imensă care îi împovărează mă afectează și pe mine. Din empatie, din compasiune, încerc să le ușurez viața, după puterile mele. Trăiesc adevărate șocuri când văd, pe câmpiile pustii, câini ai nimănui, agonizând de foame. Mă simt responsabil față de durerea lor și mă frământ că, în cele mai multe cazuri, nu-i pot ajuta. Îi percep ca pe niște copii abandonați de părinți. Trebuie să spun că m observat un lucru emoționant. Câinii își presimt soarta. Am avut mulți câini cu privirea tristă și aceștia au sfârșit rău, în accidente sau uciși de nătărăi. N-au trăit mai mult de doi ani. Câinii cu priviri vesele au dus-o mult și bine.<br />Comportamentul câinilor mă marchează puternic și socotesc rasa canină, vă rog să mă iertați, superioară celor mai multor oameni.Unknownnoreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3766631498086501572.post-52028902176347568452022-08-16T21:09:00.000+03:002022-08-16T21:09:02.723+03:00”Inima-i un vânător singuratic” de Carson McCullers<p> Carson McCullers, <b>Inima-i un vânător singuratic</b>, Ed. Leda, 2005. Cu mulți ani în urmă am citit <b>Ceasornic fără minutare</b> și mi-au plăcut stilul și personajele autoarei. Parcurs recent, volumul <b>Balada tristei cafenele</b> m-a impresionat puternic. Același lucru s-a întâmplat cu <b>Inima-i un vânător singuratic</b>. : deseori, în cazul scriitorilor mari, suntem bulversați de ceea ce ni se relatează și nu ne mai punem problema originalității. Problematica umană ne copleșește, iar esteticul trece în plan secund. Este situația prozatorilor ruși. Care cititor își mai pune problema tehnicii narative în <b>Demonii</b> sau în <b>Suflete moarte</b>? Prin contrast, la Faulkner, de pildă, te împiedici de schelele pe care s-a așezat romancierul pentru a-și ridica edificiul. ( Interesant este că rușii contemporani sunt plini de artificii încântătoare, care te acaparează la fel de mult ca și impecabila lor scriitură : Andrei Bitov, Evgheni Vodolazkin.) Carson McCullers povestește cursiv întâmplări care au în centru ființe care nu pot comunica normal cu ceilalți, fiind izolate în propria lume interioară. Sunt inadaptați, traumatizați, deformați fizic și afectiv, singuratici, supradotați intelectual, marginalizați. Personajele americancei sunt altfel decât ceilalți membri ai societății și nu găsesc mai pe nimeni care să le înțeleagă. Carson McCullers este o prozatoare a excepțiilor pe care le integrează unui curs firesc de viață, dar care sfârșesc într-o tragedie. Prozatoarea se instalează în inima dramei și a excepționalului, dezvăluind gândurile solitarilor vieții. Anormalul și patologicul este umanizat și devine un mod natural de existență. În același Sud obsedant, doi surzi, evreul John Singer și grecul Spiros Antonapoulos, locuiesc împreună și duc o viață potrivită la cheie, precum un ceas, cu tabieturi și automatisme. Dimineața se prezintă fiecare la lucru. Înainte de despărțire, Singer pune mâna pe umărul lui Antonapoulos și îl privește în ochi. Evreul lucrează la un bijutier, grecul muncește în cofetăria unui compatriot. Seara, după ce se întorc acasă și iau masa ( pregătită de Antonapoulos, care pare și ușor retardat), Singer îi povestește prietenului său întâmplările de peste zi. Uneori cei doi joacă șah, după ce Singer îl ademenește la joc pe Antonapoulos cu o sticlă de băutură bună, iar evreul mută pentru amândoi și îl lasă pe grec să câștige. O dată pe săptămână, Singer împrumută o carte de la bibliotecă și supraponderalul său amic își face o poză la atelierul fotografic. Vinerea se duc la film. Viața lor liniștită e întreruptă brutal de îmbolnăvirea grecului. Apoi acesta începe să aibă un comportament deviant. E nervos, irascibil violent și începe să fure obiecte din restaurante și din magazine. În cele din urmă, patronul său, care îi este văr, îl trimite pe Antonapoulos la un ospiciu aflat la două sute de mile depărtare. Din acest moment, totul se schimbă pentru John Singer. Închiriază altă cameră și ia masa într-o cafenea al cărei patron, Biff Brannon, este el însuși un singuratic, un neînțeles. Treptat, Singer devine confidentul celor care nu-și găsesc locul într-o societate ostilă : un agitator alcoolic, un medic de culoare înstrăinat de familie și o fetiță ieșită din toate tiparele vârstei sale. Mai ales acest ultim personaj este o reușită a cărții. Fata trăiește într-o familie săracă, cu o casă care funcționează ca pensiune pentru alți oropsiți ai soartei. Ziua are grijă de frații ei mai mici. noaptea se plimbă pe străzi și descoperă că există o casă în care se aude un aparat de radio. Se duce des acolo și stă lângă fereastră, ascultând muzică clasică. Ulterior, când Singer își va cumpăra și el un aparat, va merge în camera acestuia și se va delecta cu muzică chiar când chiriașul nu este acasă. Mick este o fată prea înaltă pentru vârsta ei. Când are răgaz, pictează și compune ea melodii scurte. Are visuri mari și se simte încurajată de privirea inteligentă a lui Singer, care le acordă tuturor cea mai mare atenție. Evreul inspiră încredere și siguranță.( Din scrisorile pe care nu le va expedia niciodată lui Antonapoulos, reiese că nu înțelege nimic din dramele cunoscuților săi, dar le acordă permanent atenție.) Doctorul Copeland vrea să schimbe mentalitatea oamenilor de culoare, dar este părăsit de propria familie. Bolnav de plămâni, el continuă să-și îngrijească bolnavii și să facă planuri revoluționare. E bătut, umilit, rănit grav. Jack e marxist și pretinde că știe secretul societății : cu cât muncesc mai mult cei săraci, cu atât bogații devin mai bogați, iar pauperii, mai lipsiți de mijloace economice. Se îmbată des și încearcă să-și popularizeze ideile, dar este luat în râs de ceilalți. Se bate orbește, cu cine nimerește. Ca și medicul, el pare a găsi o oază de înțelegere în camera surdului pe care, ca și ceilalți, îl vizitează des. Singer se duce periodic la prietenul aflat la ospiciu și îi face cadouri costisitoare. La a doua vizită, îl găsește pe Antonapoulos la infirmerie, bolnav de nefrită. Ultima dată când ajunge la tristul așezământ, află că Antonapoulos murise. Totul se prăbușește în John Singer. La întoarcere, își lasă bagajele pe peronul gării, merge în camera sa și își trage un glonț în piept. Ceilalți rămân neajutorați. Cafeneaua lui Biff Brannon continuă să meargă în pierdere, rebelul Jack o șterge către alte meleaguri ( dar își promite sieși că nu va părăsi Sudul infernal), doctorul Copeland e dus cu căruța la ferma de legume a familiei sale, iar Mick se angajează vânzătoare la un magazin. Renunță la visurile sale și, din inocenta care era, se transformă ușor în femeie, căpătând tușe de vulgaritate.</p>Graham Greene a scris cândva niște cuvinte demne de a fi reținute : ”<span style="background-color: white; font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><i>Domnișoara McCullers și, poate, domnul Faulkner sunt singurii scriitori, după moartea lui D.H. Lawrence, cu o sensibilitate poetică autentică. O prefer pe domnișoara McCullers domnului Faulkner</i>,<i> pentru că scrie mai clar; o prefer lui D. H. Lawrence, pentru ca nu are niciun mesaj.</i>“</span><br /><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><span style="background-color: white;"> Carson McCullers realizează <i>personaje rotunde</i>, în termenii lui E. M. Forster. Prin comparație, în opera lui Hemingway, dacă facem abstracție de scriitura desăvârșită, umanitatea este apă de ploaie. Cel din urmă are personaje bidimensionale. Cu un stil adecvat poți scrie povestiri antologice, dar nu poți fi un romancier de calibru. Judecând cu inima, o pun pe Carson McCullers alături de William Faulkner,</span></span><span style="background-color: white; font-family: "times" , "times new roman" , serif;"> </span><span style="background-color: white; font-family: "times" , "times new roman" , serif;">John Steinbeck și Francis Scott Fitzgerald</span><span style="background-color: white; font-family: "times" , "times new roman" , serif;">, cei mai mari scriitori americani, în opinia mea. </span><br /><span style="background-color: white; font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><br /></span><span style="background-color: white; font-family: "times" , "times new roman" , serif;">P.S. Uimitor este că prozatoarea americană a publicat <b>Inima-i un vânător singuratic</b> când avea doar 23 de ani.</span>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3766631498086501572.post-61888456236808808422022-08-15T21:05:00.002+03:002022-08-15T21:05:57.496+03:00O cronică de Dumitru Augustin Doman la romanul Gheţarul<p> <b style="background-color: white; color: #1d2129; font-size: 14pt;">Dumitru Augustin Doman</b></p><div style="-webkit-text-stroke-width: 0px; background: white; margin-bottom: 5.35pt; margin-left: 0in; margin-right: 0in; margin-top: 5.35pt; margin: 5.35pt 0in;"><span style="color: #1d2129; font-size: 14pt;"><b>Un roman care șterge hotarele dintre real și magic, dintre real și absurd</b><o:p></o:p></span></div><div style="-webkit-text-stroke-width: 0px; background: white; margin-bottom: 5.35pt; margin-left: 0in; margin-right: 0in; margin-top: 5.35pt; margin: 5.35pt 0in;"><span style="color: #1d2129; font-size: 14pt;">Primind de la Șerban Tomșa romanul Ghețarul ( Cartea Românească, 2009 ), cu o dedicație măgulitor-batjocoritoare [...], am fost tentat să-l exilez (romanul, desigur ) într-un dulap din redacție, în „sarcofagul” unde îndeobște trimit cărțile de necitit ale nenumăraților veleitari români contempăorani. Mi-am găsit însă răgaz să-l răsfoiesc, am văzut între timp o cronică despre roman scrisă de Radu Aldulescu și mi-am zis că dacă un romancier mare ca Aldulescu scrie elogios despre un prozator, e groasă ! Când am văzut și o prezentare de Al. Cistelecan, critic parcimonios cu texte despre prozatori, m-am răzgândit brusc și am purces la o lectură atentă și îndelungată și bine am făcut. Altfel, nici nu știam ce pierdeam.<o:p></o:p></span></div><div style="-webkit-text-stroke-width: 0px; background: white; margin-bottom: 5.35pt; margin-left: 0in; margin-right: 0in; margin-top: 5.35pt; margin: 5.35pt 0in;"><span style="color: #1d2129; font-size: 14pt;">Cadrul romanului este reprezentat de un oraș imaginar, insolit, în care s-au retras niște „ratați” ai României reale, reprezentanți ai mai multor categorii sociale, profesionale, psihologice, loc izolat, rupt de lume, în care cei de mai sus -ca-ntr-o nesfârșită ședință de terapie colectivă - povestesc, povestesc, povestesc, într-un amestec aiuritor de real și fantastic. Gazda lor este un anume Geronimo care s-ar fi dorit un fel de „Dumnezeu și stăpân” al lor, dar care de fapt e unul la mâna a doua, „Dumnezeul” adevărat rămânând necunoscut, Geronimo fiind angajat „prin corespondență și prin intermediari ” să-i primească și să-i întrețină, el știindu-le totuși trecutul : „ Niște mici dosare uitate de proprietar mi-au permis să vă studiez viețile... Evident, evident, a fost un abuz din partea mea, aveți motive întemeiate să protestați, vă rog să mă iertați pentru bădărănia mea, dar ia gândiți-vă la cine a inițiat și a finanțat cercetările...Cine i-a permis lui să întocmească acele dosare, cu ăla cum rămâne ?Aud ? Nu este el un criminal care și-a băgat nasul în viețile dumneavoastră ? Dosarele alea mi-au arătat că toți cei prezenți în acest hotel sunteți sau ați fost oameni de talent, cu mari posibilități, dar dintr-un motiv sau altul, v-ați poticnit, v-ați împotmolit, n-ați putut trece peste anumite obstacole, ați rămas în pană, niște ratați, niște mediocri, nu vă supărați, reformulez, niște neîmpliniți, ca și mine, ratatul dumneavoastră de serviciu care a visat că poate schimba destinul altora...”<o:p></o:p></span></div><div style="-webkit-text-stroke-width: 0px; background: white; margin-bottom: 5.35pt; margin-left: 0in; margin-right: 0in; margin-top: 5.35pt; margin: 5.35pt 0in;"><span style="color: #1d2129; font-size: 14pt;">Odată fixat cadrul și stabiliți protagoniștii, romancierul se dezlănțuie. Șerban Tomșa are viziune, are imaginație, nimic nu-i e străin din realismul magic, din alunecarea în fantastic, din Mateiu Caragiale, din Fănuș Neagu și Ștefan Bănulescu, din Gabriel Garcia Marquez și Mircea Eliade, deși nu e copiator, nici epigon, nici măcar mimetic, poate doar livresc.<o:p></o:p></span></div><div style="-webkit-text-stroke-width: 0px; background: white; margin-bottom: 5.35pt; margin-left: 0in; margin-right: 0in; margin-top: 5.35pt; margin: 5.35pt 0in;"><span style="color: #1d2129; font-size: 14pt;">Personajele din așezământ fac parte din diferite epoci istorice (Evul Mediu, România modernă, comunism, perioada de tranziție ) și poartă nume insolite sau celebre, dar având identități diferite de cele ale personajelor istorice : Socrate, care e un bucătar bețiv, Sacrificiucalului, Haisănebatem, Zerocincizeci, Puterea Locală, Napoleon, scriitorul Tom Kastelka ( în multe privințe, un alter ego al autorului ), Ștefan cel Mare, colonelul, doctorul...<o:p></o:p></span></div><div style="-webkit-text-stroke-width: 0px; background: white; margin-bottom: 5.35pt; margin-left: 0in; margin-right: 0in; margin-top: 5.35pt; margin: 5.35pt 0in;"><span style="color: #1d2129; font-size: 14pt;">Așadar, acțiunea se petrece în „orașul acela de munte, cu nume de femeie nordică, Christiana ”, iar personajele trăiesc „în iluzie”. Romanul - livres și senzațional, livresc și savuros - este o mare și gravă trăncăneală, din care trăncăneală se reface ca-ntr-o uriașă oglindă deformatoare istoria poporului român. Ca orice roman adevărat, Ghețarul este legitimat de personaje puternice, apăsat conturate : v. bătrânul cinic, dostoievskian, care a trăit o viață din șantaje ordinare, dar și personaje reale, nenumite, cum e - la pagina 261 - Marin Preda sau - la pagina 200 - Radu Aldulescu, ca și scriitorul Tom Kastelka, prototip al creatorului „ficționar” („mereu paralel cu lumea reală”), cel ce are „rădăcini doar în cărțile pe care le citește” și cel care rătăcește „deopotrivă printr-un cătun cu mari bulevarde iluminate feeric și printr-un mare oraș care are câmpii și păduri interioare...”)<o:p></o:p></span></div><div style="-webkit-text-stroke-width: 0px; background: white; margin-bottom: 5.35pt; margin-left: 0in; margin-right: 0in; margin-top: 5.35pt; margin: 5.35pt 0in;"><span style="color: #1d2129; font-size: 14pt;">Filosofia romanului este expusă într-n dialog dintre doi protagoniști : „ - Domnule, spuse colonelul, orice viață e dată pentru a fi irosită. Toată filosofia e să o irosim cât mai frumos... După mintea mea Leonardo da Vinci a fost cel mai mare om care a existat pe pământ. El, singurul, a înțeles esența vieții noastre de șobolani nevrotici care privesc cerul.. De aceea nu a reușit sau nu a vrut să termine nimic din tot ce a început...”<o:p></o:p></span></div><div style="-webkit-text-stroke-width: 0px; background: white; margin-bottom: 5.35pt; margin-left: 0in; margin-right: 0in; margin-top: 5.35pt; margin: 5.35pt 0in;"><span style="color: #1d2129; font-size: 14pt;">„- Ha, ha, ha, râse Tom.După logică asta, noi l-am depășit deja pe Leonardo, din moment ce nici n-am început vreodată ceva... Eu cred însă că Leonardo ne-a lăsat ideea că merită să încerci orice. Că poți... Finalizarea nu mai are niciun rost... Poate fi dezamăgitoare sau chiar îngrozitoare, ca și moartea... Acum îmi vine în minte că poate am fost invitați aici nu ca să depășim ratarea care ne caracterizează, ci pentru a înțelege cu adevărat măreția eșecului... ”<o:p></o:p></span></div><div style="-webkit-text-stroke-width: 0px; background: white; margin-bottom: 5.35pt; margin-left: 0in; margin-right: 0in; margin-top: 5.35pt; margin: 5.35pt 0in;"><span style="color: #1d2129; font-size: 14pt;">Șerban Tomșa știe să șteargă verosimil granițele dintre realitate și ficțiune, dintre istorie și contemporaneitate, dintre sănătate și psihoză, făcând-o totuși în povestiri adevărate. „Spune adevărul și nu te vqa crede nimeni ” - sentința lui Dostoievski - devine aici, la Tom Kastelka : „Adevărul pare cel mai puțin real.” Dar, să nu uit, Tom știe să ignore granița dintre logică și absurd, în Gheațarul găsind și o reală dimensiune a absurdului ; nu cumva Kastelka trimite la Kafka, la ...omul de la Castel ?<o:p></o:p></span></div><div style="-webkit-text-stroke-width: 0px; background: white; margin-bottom: 5.35pt; margin-left: 0in; margin-right: 0in; margin-top: 5.35pt; margin: 5.35pt 0in;"><span style="color: #1d2129; font-size: 14pt;">Oricât m-am străduit, nu cred că am reușit să dau o imagine cât de cât fidelă a forței romanului lui Șerban Tomșa, singular în literatura română contemporană, , un Ghețar demn de a sparge Titanicul greoi al peisajului literar actual, ca să fac o metaforă. Sper să fi reușit măcar să incit la lectură câțiva cititori. Puterea de creație ieșită din comun a prozatorului rezultă și din faptul că a scris cartea în doar trei luni.<o:p></o:p></span></div><div style="-webkit-text-stroke-width: 0px; background: white; margin-bottom: 0in; margin-left: 0in; margin-right: 0in; margin-top: 5.35pt; margin: 5.35pt 0in 0in;"><span style="color: #1d2129; font-size: 14pt;">Argeș, nr. 7, iulie, 2010<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal"><br /></div>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3766631498086501572.post-83703017887769286922022-08-13T20:00:00.003+03:002022-08-13T20:00:26.796+03:00Magie şi autenticitate<p> Elias Canetti a scris în 1931, la 26 de ani, <b>Orbirea</b>, ”<i>unul dintre cele mai stranii romane ale secolului al XX-lea</i>”, după cum spune cineva. Publicată prima oară în 1935, la intervenția lui Stefan Zweig, cartea trece nebăgată în seamă. Este reeditată în 1946, fără niciun ecou. Abia în 1963, după ce este tradusă în engleză și în franceză, narațiunea se va bucura de succesul meritat. Este o creație pentru care autorul va primi Nobel-ul în...1981, adică la cincizeci de ani după ce își terminase munca! În ceea ce mă privește, am avut impresia că am de-a face cu o capodoperă încă de la prima scenă, în care Kien intră în dialog cu un copil. Și atunci de ce a existat o atât de puternică rezistență la receptarea unui roman incomparabil?</p> Să facem un efort și să ne imaginăm că romanul ar fi fost scris în românește. Ce s-ar fi întâmplat? Nimic. Dacă ar fi trăit, G. Călinescu ar fi dat un verdict, pe jumătate inspirat, pe jumătate incompatibil cu obiectul în discuție, îngropându-l definitiv pe autor, fiindcă următorii critici, urmași spirituali ai marelui model, s-ar fi ferit să iasă din rând și să modifice canonul fixat o dată pentru totdeauna. Ce să mai vorbim, probabil că Elias Canetti n-ar fi avut, la noi, nici cota lui H. Bonciu. Dar dacă Junger, Hesse, Broch, Musil ar fi publicat în România? Minori, artificiali, ar fi sunat verdictul. N-ar fi fost evaluați nici la nivelul lui Radu Petrescu și Paul Georgescu, prozatori uriași, dar ocoliți cu grijă de toată lumea. Aici nici Joyce nu s-ar fi bucurat de cine știe ce recunoaștere - lui Călinescu nu-i plăcea Proust! -, ca să nu mai vorbesc de Thomas Mann, prea eseistic pe alocuri, prea adesea lipsit de epic. Lui Alexandru Ivasiuc i se reproșa, ca și lui Petru Popescu, caracterul eseistic, tezist, al unor romane. Cât ar mai fi fost forfecat <b>Muntele vrăjit</b> de vajnicii cercetători, pentru lungile dialoguri dintre Naphta și Settembrini! Iar Faulkner are atâtea artificii nemotivate literar în textele sale! Și, ca să vezi, toate personajele americanului vorbesc la fel. Constantin Țoiu s-a impus cu mare dificultate și numai după ce inteligentul Nicolae Manolescu a lansat formula ”<i>romanului intelectual</i>”, care a prins. ( Într-o convorbire telefonică, Țoiu însuși mi-a spus că dialogurile din <b>Maimuțele </b> mele sunt...stranii. Asta după ce se supărase pe mine dintr-un motiv pueril. Inițial, într-o scrisoare pe care mi-o trimisese, săltase în slăvi același volum! I-am răspuns că asta și urmărisem : voiam să scriu în așa fel încât să las impresia de straniu.) Nicolae Breban a avut ”scuza” că e descendent al lui Dostoievski, altminteri ar fi dat de necaz. Iar”<i>romanul pedagogic</i>” al lui Lenz n-ar fi avut nicio trecere, dacă ar fi fost conceput pe malul Dâmboviței. Dar cum ar fi fost receptat <b>Portretul lui Dorian Gray</b>, în cazul în care ar fi aparținut unui român? Știm sigur că <b>Douăsprezece scaune </b>și <b>Maestrul și Margareta</b> ar fi fost socotite superficiale și forțate. Teribilă exigență! Criticul literar român, mi-a zis un cititor, nu se pricepe la proză. (Mă rog, știam unul care era maestru în a-i ”mirosi” pe prozatorii de valoare : Valeriu Cristea. Și mai sunt azi Dumitru Augustin Doman - mare scriitor și barometru literar de cea mai mare precizie, în materie de romane fiind de neegalat - și câțiva cronicari foarte tineri și talentați, dar deocamdată, din nefericire, fără o poziție foarte influentă în mecanismul vieții literare. Cu timpul, își vor impune însă opțiunile.) Nu e nimic de discutat în condițiile în care critici străluciți insistă pe ideea că, în unele cazuri, naratorul este totuna cu autorul.<br /> Să vedem ce cărți sunt apreciate la noi. Care sunt capodoperele noastre? <b>Moromeții, Groapa, Craii de Curtea-Veche, Ion </b>și altele câteva. Indiscutabil, vorbim despre niște cărți mari, unice. Și care sunt marii clasici ai prozei românești? Caragiale, Creangă, Slavici. Vorbim despre opere excepționale și scriitori adevărați , dar numai în limitele limbii noastre. De ce? Pentru că ei scriu dialectal - vezi Caragiale, Creangă, Slavici, Marin Preda - sau argotic, cum face Eugen Barbu. Autorilor menționați nu li se mai impută că toate personajele vorbesc la fel ca și naratorul, contaminat de vorbirea lor buruienoasă. La Mateiu însă lucrurile sunt mixate savant, într-un aliaj magic. Tipul acesta de literatură ne place tuturor și este încurajat deopotrivă de critici și de cititori. Suntem fascinați de oralitate. Nu mai spun că n-am fost surprins atunci când un tânăr și foarte talentat critic literar le dădea o binevenită lecție prozatorilor care nu cunosc viața și nu trebuie să scrie romane cu substrat, simboluri sau alegorii sau să încerce a crea universuri epice originale. Datoria romancierilor ar fi să transcrie cât mai bine niște experiențe personale. În această atitudine, limpede exprimată de cineva, dar împărtășită de majoritatea comentatorilor - care cunosc, nu-i așa, și viața - se strecoară două erori majore. În primul rând, este absolutizată scriitura, adică se mizează excesiv pe limbaj. Ce să spunem despre ruși, care nu erau deloc niște stiliști, dar sunt cei mai impresionanți prozatori? Se știe că Breban și alți corifei sunt nițel agramați. În al doilea rând, așezarea întregii proze în planul reportajului cu note personale este un abuz, o discriminare estetică. La fel de bine, altcineva ar putea demonstra că <i>scriitura</i> devine, în condițiile date, <i>transcrierea unor scene petrecute aievea, </i>în care ideea este, de regulă, refuzată. Tehnica e minimă, un fel de manufactură de instinct. Proză leneșă, ar fi zis Ion Barbu. Ce trăncănea un țăran din satul lui Preda? Lucruri nu grozav de interesante :<i> ” Ce a creat ăsta, mă? A povestit și el ce a auzit pă ulița noastră!” </i>Nu mâna sau ”inspirațiunea” decid valoarea unui op, ci o ureche fidelă și nuanțată. Toți marii prozatori români au auzul ascuțit, fiindcă și critica românească dintotdeauna a mers pe aceste linii de forță artistice. Dar autorii nu pot fi traduși și rămân pe veci în granițele minunatelor noastre dialecte. Nu e un păcat, ci o opțiune. Dar lipsa de toleranță la adresa altor modalități narative este o vină capitală. Cum să le impui unor autori ce și cum să scrie? ( Îmi amintesc că Ivasiuc avea o rubrică micuță în ”<i>România literară</i>”, unde scria adesea despre ”diversitate de stiluri” și alte mofturi, acceptate numai de câțiva critici care s-au dovedit, până la urmă, printre puținii valizi din epocă. ) Se spune că nivelul unei civilizații este dat de religia dominantă. Dacă criticii noștri s-au comportat până acum ca niște diaconi intoleranți, binecuvântând numai cărțile care merg pe orizontul de așteptare descris mai sus, lucrurile sunt clare. Contrar tuturor așteptărilor - Preda, Barbu și ceilalți acceptau numai propriul mod de a face literatură -, mai multă nuanțare are, în înțelegerea cărților de proză, Radu Aldulescu, romancierul român cu opera cea mai proeminentă din ultimul sfert de veac și cu o amprentă stilistică de neconfundat. Profund original, el este însă deschis, când analizează opurile confraților, către fantastic, grotesc, introspecție și livresc.( Stăpâni pe uneltele lor, poeții le impun ei înșiși criticilor direcții literare fertile, fiindcă sunt mai buni teoreticieni decât cei din urmă. Fac afirmația asta, exceptându-i, desigur, de la regulă pe Gheorghe Gricurcu și Al. Cistelecan. ) Dacă aș fi malițios, aș remarca faptul că gusturile literare urmează, la noi, o străveche chemare folclorică. Așa cum strămoșii se dădeau în vânt după basme, doine și balade, acum ne plac realismul, veridicul, autenticul, pitorescul, pestrițul, înjurătura, apropiind foarte mult literatura de stradă ( sau de uliță : poiana lui Iocan a devenit un loc mitic. ). Să fie o formă de snoavă savantă? Este, indiscutabil, o formulă valabilă din punct de vedere literar. Dar și Slavici tot experiențe de viață voia să transcrie. Unele bat până la noi, altele nu. Cu ce am evoluat de atunci până acum? Iar Caragiale a copiat realitatea fără rușine. Ce nu înțeleg este însă de ce alte formule literare nu-și găsesc locul în spectrul comodei noastre percepții. Îi vedeți de pildă, pe Mann și Junger scriind dialectal și argotic? Ismail Kadare e albanez, dar scrie ca un european.<br /> Sunt și acum convins că Bukowski reprezintă modul ideal de a se exprima onest al unui scriitor, dar sunt la fel de fascinat de Joce, Buzzati, Lowry și Faulkner. Iar autorul <b>Cătunului</b> este, cum am convenit deja, lipsit de autenticitate. ( Mă bate gândul că și uluitoarea lume a lui Dickens nu se apropie de nicio realitate și este în întregime inventată : prea mulți oameni cu suflete de Feți-Frumoși, prea mulți ticăloși absoluți. Basme, ce s-o mai lungim. )<br />Răspunsul mi-l dă romancierul Dan Miron într-un schimb de mesaje. ( Dan Miron îl recitește acum pe Faulkner. ) ”<i>În marea literatură, autenticitatea este sacrificată de dragul frumuseții.</i>” Marquez este un exemplu convingător. ”<i>Magia cu care scriitorul îl poartă pe cititor pe unde dorește</i>” este secretul literaturii adevărate. Dacă poate și dacă are pe cine, aș adăuga eu. Și atunci bezna se luminează. Nu tot ce pare autentic este valoros, nu tot ce este artificial este fals.Toată opera lui Preda este dialectală, orală, ”autentică”. Dar magie există numai în câteva povestiri din <b>Întâlnirea din Pământuri </b>, în<b> Scrieri de tinerețe</b>, în <b>Moromeții I</b>, în <b>Viața ca o pradă,</b> într-o bună parte din <b>Cel mai iubit dintre pământeni</b> și în insule izolate din alte romane. Magia există peste tot în <b>Craii de Curtea-Veche, Îngerul încălecat, Rădăcina de bucsau, Simion Liftnicul </b>și<b> Groapa</b>. Dar este și în <b>Vara baroc</b>, în <b>Prins</b>, în jurnalele lui Radu Petrescu, în <b>Tache de catifea</b>, în <b>Iluminările </b>lui Ivasiuc, în <b>Îngerul de gips </b>și în <b>Cartea Milionarului</b>, genială construcție artificială, poate cea mai însemnată din literatura noastră.<br />Da, cheia este magia fără limite, fără sfârșit, inefabilă, cuceritoare. Adică un element care nu poate fi definit și rămâne la gustul fiecăruia. Seducție pură. Și ne întoarcem de unde am plecat.<br />Nu a demonstrat Eugen Ionescu, în mod strălucit, că aceeași operă poate fi, în egală măsură, genială sau lipsită de orice valoare?<br />Ideea este că scrie fiecare ce vrea și înțelege fiecare ce poate. Nimeni nu deține adevărul în ceea ce privește canonul valabil pentru un anumit moment literar. Consecințele sunt incalculabile.<br /><br />P:S. Mă întreb ce carieră literară ar fi făcut Gogol la București și ce destin ar fi avut romanul românesc dacă, în loc să-și facă intrarea în marea literatură cu <b>Ciocoii vechi și noi</b>, ar fi început cu <b>Suflete moarte.</b><br /><b> </b><br /><br />Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3766631498086501572.post-45193861192407762892022-08-10T21:39:00.001+03:002022-08-10T21:39:13.378+03:00Idei regale: Dumnezeu, personaj literar episodic<p> <span style="font-family: "Times New Roman", "serif"; font-size: 14pt;">Uneori, în unele
texte găseşti idei şi viziuni care te cutremură, te uluiesc. Nu te poţi
gândi decât la ele. Cum a putut o minte de om să producă aşa ceva? Cum spunea
Nicanor Alvarado, personajul principal din</span><b style="font-family: "Times New Roman", "serif"; font-size: 14pt;"> Toamna patriarhului</b><span style="font-family: "Times New Roman", "serif"; font-size: 14pt;">?
" </span><i style="font-family: "Times New Roman", "serif"; font-size: 14pt;">Cum a putut să scrie ăsta ceva atât de frumos cu mâna cu care se
şterge la cur</i><span style="font-family: "Times New Roman", "serif"; font-size: 14pt;">?"</span></p><p class="MsoNormal"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;"><strong> Un veac de singurătate</strong>, <strong>Maestrul şi Margareta</strong>, <strong>Cartea
Milionarului, Rodul pământului</strong> şi <strong>Ora de germană</strong> sunt
cărţi de neuitat, cu teme, motive literare şi scene atât de noi şi de
surprinzătoare, încât, la prima lectură, laşi volumul din mână şi te
minunezi ca un copil. După aceea revii constant la romanele respective, ca
la fragmentele magice ale unei <strong>Biblii</strong> profane.<br />
Către sfârşitul romanului lui Bulgakov, Levi Matei îi spune lui Woland că
Dumnezeu a citit romanul maestrului :<br />
"-<em> El a citit opera maestrului, vorbi Levi Matei, şi te roagă
să-l iei tu pe maestru şi să-l răsplăteşti cu odihna. E greu să faci asta, duh
al răului ?</em><br />
<em>- Pentru mine nimic nu-i greu, răspunse Woland, şi tu o ştii prea bine.</em><br />
<em>După o vreme de tăcere, adăugă :</em><br />
<em>- Dar de ce nu-l luaţi voi, în lumină ?</em><br />
<em>- El n-a meritat lumina, ci odihna, rosti, trist, Levi</em>."<br />
<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Uimitoare idee! </span><span style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Dumnezeu rămâne indiferent când citește opera
Maestrului, iar Diavolul se manifestă, fără succes, ca avocat al scriitorului</span><span style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">. Un
autor citit de Dumnezeu ar trebui să fie măgulit. Dar El îl încredinţează pe
scrib forţelor întunecate, pentru ca acesta să fie pus la odihna
veşnică. Să fie asta soarta tuturor scriitorilor ?<br />
<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Una dintre cele mai uluitoare
povestiri care s-au scris vreodată este <strong>Un diamant mare cât
Hotelul Ritz</strong> de Francis Scott Fitzgerald. Braddock Washington
descoperă un munte de diamant şi îşi clădeşte o proprietate fabuloasă, care nu
este trecută pe nicio hartă. A perseverat, mituind înalţi funcţionari de stat.
Are la dispoziţie sclavi negri şi a răpit, pentru a-şi construi locuinţa, un
poet decadent, un pictor scenograf, un arhitect şi un grădinar peisagist.
Artiştii nu sunt însă în stare să proiecteze nimic acceptabil şi sfârşesc
într-un spital de nebuni. Palatul visat de Braddock este realizat cu ajutorul
unui specialist din cinematografie, care este obişnuit să lucreze cu fonduri
nelimitate, cu toate că nu ştie să scrie şi să citească. Percy, fiul lui
Braddock, îl invită pe colegul său de şcoală, John, să-şi petreacă vacanţa
acasă la el. Aşa descoperă John minunăţiile de pe muntele de diamant. Ralatarea
se face din perspectiva musafirului. Dimineaţa, patul se înclină şi John se
trezeşte într-o baie cu arteziene din care ţâşneşte apă parfumată şi spumoasă
ori rece şi sărată, după preferinţe. Băiatul se împrieteneşte şi mai mult cu
Percy, gazda sa, şi se îndrăgosteşte de Kismine, sora mai mică a acestuia.
Începe să bănuiască adevărul : nu va mai fi lăsat să plece viu din casa lui
Braddock.<br />
Piloţii care descoperă, din aer, avuţiile lui Braddock sunt doborâţi şi
puşi sub lacăt. Câțiva reuşesc să evadeze şi vin cu ajutoare, atacând domeniul.
Când totul pare pierdut, bătrânul Braddock încearcă să-l mituiască pe Dumnezeu,
pentru a-şi salva proprietatea. Când îl strigă pe Creator, o face "<em>răspicat
şi solemn, cu un orgoliu neîmblânzit</em> " :<br />
" <em>- Hei, tu, cel de colo ! începu el cu un tremur în glas. Tu,
cel care mă asculţi </em>!"<br />
Şi :<br />
-<em> Hei, tu, cel care eşti acolo sus !</em> "<br />
Nu mai spun ce-i promite personajul lui Dumnezeu. Banii fără
număr fac din om altă făptură.<br />
Dar ideea m-a tulburat şi mi-a dat de gândit multă vreme. Ca să-l
parafrazez pe Nino Stratan, aripa nebuniei a făcut multă vreme fâlf-fâlf
! în capul meu .<br />
Există o carte în care Dumnezeu e personaj principal : <b>Biblia</b>. Deși
dă semne că e prezent pretutindeni, El nu apare niciodată în fața mulțimilor,
ci îi deleagă pe Moise și pe Fiul Său să-i înfăptuiască poruncile.<br />
Ar putea un autor modern să scrie un roman cu Dumnezeu în centrul acțiunii,
fără să-i știrbească Creatorului nimic din sacralitatea Sa?<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;"><o:p> </o:p></span></p>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3766631498086501572.post-31267896659942676832022-08-09T16:33:00.001+03:002022-08-09T16:33:19.423+03:00Cele mai frumoase rânduri scrise de mâini omeneşti<p> </p><p class="MsoNormal"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">”<i>Cum poate el să
scrie ceva atât de frumos cu mâna cu care se șterge la cur?</i>” se miră
dictatorul Nicanor Alvarado de arta poetică a lui Ruben Dario. Amintesc că
Alvarado este personajul princpal din romanul <b>Toamna patriarhului</b> de
Gabriel Garcia Marquez.<br />
Există oare cele mai frumoase pagini scrise de o mână omenească? Sigur, dar
sunt foarte multe.<br />
Un scriitor de vază era de părere că relatarea momentului în care prințul de
Salina moare reprezintă culmea artei narative mondiale.<br />
Când eram tânăr, mi se părea că toate paginile scrise de Marquez erau de o
frumusețe fără termen de comparație. După ani și ani, în mintea mea, comorile
literare ale columbianului au suferit un sever proces de selecție.<br />
Chiar, care să fie cele mai reușite pagini de proză din literatura pe care o
cunosc? ( Nu mă bag la poezie, din motive bine întemeiate.)<br />
Începutul <b>Orbirii</b> lui Canetti.<br />
Debutul romanului <b>Suflete moarte</b> de Gogol.<br />
Primele pagini din <b>Secretul pădurii bătrâne</b> de Dino Buzzati.<br />
Nenumărate pasaje din <b>Un veac de singurătate, Iosif și frații săi,
Nasul, Cum s-a certat Ivan Ivanovici cu Ivan Nikiforovici, <span style="background: white;">Groaznicele și înspăimântătoarele fapte și isprăvi ale
preavestitului Pantagruel, rege al Dipsozilor, feciorul marelui uriaș Gargantua</span></b></span><b><span style="background: white; color: #252525; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">, </span></b><b><span style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Conjurația imbecililor, La răsărit de Eden,
Cartea Milionarului, Craii de Curtea-Veche, Moromeții, Crimă și pedeapsă,
Muntele vrăjit, Zgomotul și furia, Procesul, Metamorfoza, Colonia penitenciară,
Sub vulcan.</span></b><span style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><br />
” <i>Mulţi ani după aceea, în faţa plutonului de execuţie, colonelul
Aureliano Buendia avea să-şi amintească de după-amiaza îndepărtată, când tatăl
său l-a dus să facă cunoştinţă cu gheaţa. " ( </i><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="mso-bidi-font-style: italic;">Gabriel
Garcia Marquez</span></b><i>, </i><b>Un veac de singurătate</b><i> ) </i><br />
<i>”Un fel de aureolă luminează mintea omului. I se întâmplă aproape oricui.
Poţi câteodată s-o simţi cum creşte sau cum freamătă ca un fitil a cărui
flacără se apropie de dinamită. Ai o senzaţie plăcută în stomac, o încântare a
nervilor, a braţelor. Pielea gustă aerul şi fiecare inspiraţie e plăcută.
Începutul ei e aidoma plăcerii unui căscat larg care te destinde. Creierul se
luminează şi toată lumea străluceşte în faţa ochilor. Omul a dus poate o viaţă
cenuşie, pe un pământ cu copaci întunecaţi şi sumbri. Poate că evenimentele,
chiar şi cele mai importante, s-au scurs palide, anonime. Şi apoi - câteodată,
aureola îi sună în urechi un cântec dulce de greier, mirosul pământului îi
încântă nările şi lumina ce se strecoară sub un copac îi mângâie ochii. După
aceea din om ţâşneşte un torent care nu-l lasă, totuşi, secătuit. Cred că
importanţa unui om în lume este dată de calitatea şi numărul aureolelor sale.
Este o chestiune cu totul personală, dar ea ne leagă de lume Ea este mama
tuturor creaţiilor şi în asta constă deosebirea dintre un om şi toate celelalte
vieţuitoare.</i></span><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><i><span style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">[...]Dacă aureola ar fi
ucisă, suntem pierduţi</span></i><span style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">."
( <b style="mso-bidi-font-weight: normal;">John Steinbeck</b>, <b>La răsărit
de Eden</b>)<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Cele mai impresionante
sunt finalurile. Marii scriitori știu să-și încheie magistral textele : <b>Deșertul
tătarilor, Rodul pământului, Relatare despre regele David, Un diamant mare cât
Hotelul Ritz, Ghepardul, Groapa, Îngerul a strigat, Prins, Moromeții, Sonată
pentru acordeon.</b><br />
Dacă ar trebui să aleg un singur pasaj, m-aș opri la sfârșitul cărții de
căpătâi a lui Bulgakov, <b>Maestrul și Margareta</b>.<b> El</b> este
Dumnezeu :<br />
”-<i> El a citit opera maestrului, vorbi Levi Matei, şi te roagă să-l iei
tu pe maestru şi să-l răsplăteşti cu odihna. E greu să faci asta, duh al răului
?</i><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><i><span style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">- Pentru mine nimic nu-i
greu, răspunse Woland, şi tu o ştii prea bine.</span></i><span style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><i><span style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">După o vreme de tăcere,
adăugă :</span></i><span style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><i><span style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">- Dar de ce nu-l luaţi
voi, în lumină ?</span></i><span style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><i><span style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">- El n-a meritat lumina,
ci odihna, rosti, trist, Levi</span></i><span style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">."<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 13.5pt;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Uluitoare idee! Dumnezeu rămâne indiferent când citește
opera Maestrului, iar Diavolul se manifestă, fără succes, ca avocat al
scriitorului.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-size: 14.0pt;"><o:p> </o:p></span></p>Unknownnoreply@blogger.com0