duminică, 28 aprilie 2013

Când cineva îţi vrea binele

* Ceauşescu era un om simplu, dar cu un surprinzător nivel de înţelegere a lumii. Cândva, nişte scriitori, lăudători ai Cârmaciului, s-au dus la el, în audienţă, şi au spus lucruri ruşinoase, pentru ei, la adresa altor autori. Deşi avea câteva clase, Ceauşescu şi-a manifestat nemulţumirea pentru un asemenea punct de vedere - "Puntele de vedere n-au fost bine esprimate, deşi au fost esprimate de nişte scriitori..." - şi a rămas imparţial, dorind să îi asculte şi pe cei reclamaţi. Cu alt prilej, în Comitetul Central, un prozator important a cerut pedepsirea unui romancier de calibru, pentru nişte idei strecurate într-o carte. Ceauşescu l-a temperat pe inchizitor, zicând : " Tovarăşi, literatura e subietivă şi nu putem lua măsuri de pedepsire..." Sincer vorbind, nu credeam că voi ajunge să spun lucruri frumoase despre un dictator faţă de care mi-am manifestat antipatia cât timp a trăit, adică până în 1989. Dar am ajuns atât de rău, încât cred că şi Emil Bobu le era superior, ca mentalitate, multora dintre cei care fac politică azi.  Dincolo de erorile sistemului în sine,  una dintre greşelile lui Ceauşescu  a fost că a vrut să ne facă bine cu forţa. A gândit în locul nostru, a stabilit cât trebuie să mâncăm, când să ne căsătorim, câţi copii era necesar să avem. Acum câţiva ani, guvernul voia să bage fier în pâine şi iod în toată sarea de pe piaţă. Pe urmă, un important lider politic stabilea în ce condiţii ar trebui să fie internaţi oamenii în spitale, pentru a li se face analize. Ţin minte că era să mor, fiindcă fuseseră sistate internările. Omul nu s-a lăsat şi a revoluţionat şi învăţământul, fixându-i obiective axate exclusiv pe competenţe. Acum, Ministerul Educaţiei cere ca elevii să nu mai fie scutiţi de educaţie fizică şi de aceea îi... roagă pe cei de la Ministerul Sănătăţii să nu mai elibereze cu uşurinţă asemenea documente. Vor fi ştiind cetăţenii de la Educaţie că în ţara asta sunt şi copii cardiaci, cu probleme hepatice, renale sau de altă natură ? Că un efort mediu le-ar pune viaţa în pericol ? Că normele de control  - baremele de evaluare, pe înţelesul tuturor - sunt atât de dure, încât uneori mai uşor se poate obţine un 10 la literatură sau la matematică decât la sport ? Nu, ei vor să le facă elevilor un bine. Şi e nasol când un prost îţi vrea binele cu tot dinadinsul, fiindcă te duce la faliment. Curios este că în România nimeni nu-şi face treaba pentru care este plătit, dar îşi bagă nasul constant, cu mare entuziasm, în ciorba vecinului. Că unele scutiri se obţin uşor e altă problemă. Dar totdeauna există un motiv serios care-l face pe un copil să renunţe la mişcare. Oficialii - totalitarişti care construiesc capitalismul - nu ştiu ce spune un personaj din Călugărul Negru : "Laptele e bun, dar nu pentru toată lumea. " Unora le prieşte, în mai mare măsură, mult hulita ţuică de prune.
* Temă pentru un roman : ciudata solidaritate a femeilor care s-au culcat cu acelaşi bărbat. La început, când se află că una a devenit amanta lui X, se strâng toate în jurul ei şi o cultivă, dintr-o curiozitate viu manifestată. Cele socotite inteligente se dovedesc mai naive decât celelalte. Apoi se culcă şi ele cu masculul respectiv. Intrigi, conflicte, scene. El îşi mută cortul. După ce sunt părăsite, ele se reunesc într-un fel de club al geloziei. Dar evită să discute despre patul seducătorului.
* În România sunt prea multe puşti, iar făpturile nevinovate sunt masacrate în masă.  Consecinţele înarmării psihopaţilor se văd cu ochiul liber. Am văzut, pe Facebook, imaginea unui câine scăldat în sânge, ucis de nişte infractori în timp ce era plimbat de stăpânii săi. Animalul avea zgardă la gât, iar proprietarii nu încălcaseră nicio normă referitoare la întreţinerea animalelor. Numai că, pe neaşteptate, dintr-un jeeep, doi criminali au tras în patruped, nimerindu-l în picior şi în cap. Ce-o fi în mintea unor asemenea nenorociţi ? În loc să ne preocupe scutirile elevilor, ar trebui să facem ceva în privinţa armelor deţinute de sadici. Oamenii normali la cap n-au nici măcar un pistol de jucărie.

6 comentarii:

BlueIris spunea...

Adevărat. Mi-a făcut bine să citesc aceste rânduri. Din motive personale care, întâmplător sau nu, corelează cu subiectul postării. Ai dreptate, lumea e plină de astfel de exemple.
:)
Săptămâna viitoare o să ajung şi eu (sper!)să cumpăr romanul. Sunt nerăbdătoare să-l citesc.

Ca de obicei, sunt stânjenită când mă adresez domniei tale. Nu ştiu ce altceva să mai spun afară de faptul că e o bucurie şi o onoare pentru mine să am ocazia să postez comentarii pe blogul scriitorului Şerban Tomşa.
Mulţumesc.

silvia spunea...

Să sperăm că Sărbătorile pascale vor aduce mai multă blîndeţe şi lumină în sufletele oamenilor. Un Paşte minunat vă doresc!

Şerban Tomşa spunea...

BlueIris,
milţumesc pentru cuvintele frumoase ! Eşti foarte sensibilă. Propun să ne vorbim la singular. E mai firesc aşa. :) Şi pentru mine este o mare bucurie să comunicăm.

Şerban Tomşa spunea...

Silvia,
aşa să fie ! Sărbătorile să ne purifice şi să scăpăm de gândurile întunecate. Îţi întorc urările cu propunerea de a ne vorbi la singular. :)

BlueIris spunea...

Mulţumesc, Şerban.
Asta n-o să mă împiedice, însă, să fiu la fel intimidată.
:))
O să revin după ce lecturez Călugărul Negru.
:)

Şerban Tomşa spunea...

BlueIris,
:) N-ai de ce să fii intimidată. Nu sunt un tip încruntat aşa cum apar în poză. ( N-am avut alte, d-aia am pus-o pe aia. ) Dimpotrivă. Te mai aştept.