De regulă, nu rezonez cu cărțile ancorate în actualitatea cotidiană, simțind o sațietate față de ceea ce văd oricum în jurul meu, în carne și oase, și față de cuvintele ce zboară de-a valma prin aer. În cărți, caut o altă realitate, o altă lume, cu accente și imagini diferite, care să nu se constituie într-o oglindă fidelă a societății prezentului. De aceea, am fost uimită de maniera în care romanul de față zugrăvește această actualitate apelând la imagini alegorice suprapuse peste altele de un pur realism, astfel încât rezultatul este o proză delicioasă și captivantă, ce atinge, totuși, probleme importante ale societății. Linia epică este bogată, populată de personaje hilare, rupte din cotidian, dar atinse de o undă a fantasticului strecurată cu abilitate în text.
Multe dintre momentele și scenele acestui roman prefigurează construcția și temele din Gheţarul (Cartea Românească, 2009), în care autorul și-a perfecționat mult stilul și discursul narativ. Totuși, Maimuţe în haremul nopţii are o substanță de sine stătătoare, un alt fundal, iar abordarea are nuanțe distincte. Romanul tratează condiția scriitorului sau, general vorbind, a intelectualului, într-un mediu proaspăt intrat în capitalism – un capitalism adaptat mentalității de turmă, în care valorile sunt dificil de descoperit. Scriitura îmbracă forme de pamflet, sunt criticate cu mult umor metehnele societății abia intrate în valurile economiei de piață, dar și jocurile politice, care găsesc în Ulpia Silvana Dacica, satul devenit peste noapte oraș, un cadru propice pentru a-și etala punctele forte – lăcomia, orgoliile, prostia, incultura, parvenitismul. Caracterul ludic împresoară capitolele ce se succed cu repeziciune, înfățișând felurite întâmplări, împărțite în câteva planuri narative ce alternează într-un ritm la fel de alert.
Lectura este captivantă, nimic de zis, chiar dacă frazele ar mai necesita, pe ici, pe colo, mici îmbunătățiri. Privită însă în ansamblu, viziunea autorului, dublată de stilul scriiturii, aduce un suflu proaspăt și inedit. Poți simți pulsațiile imaginației, dar și melancolia ce ia naștere viizavi de viață, de destinul omului care găsește în literatură un scop în sine al vieții, și care se regăsește pe sine între paginile cărților, neînțeles de cei din jur, incompatibil cu meschinăriile ce abundă în societate.
Cel mai mult mi-au plăcut firele care îi urmăresc pe profesorul Tehur și pe Dante, ambii intelectuali, subapreciați de restul locuitorilor, adesea luați în derâdere, visând în taină la împlinirea lor spirituală, strâns legată de literatură. În timp ce Dante se căznește să-și scrie cartea, profesorul Tehur și-a părăsit ambițiile literare, dar nu și pasiunea pentru cărți, și încearcă să-și recupereze, din amintiri, armonia interioară, în asfințitul unei vieți din care nu s-a ales mare lucru, dacă nu punem la socoteală avuția primită în dar și care, din păcate, nu-i poate ostoi sufletul.
Personajele apar în text cu nume de împrumut – poreclele primite de la cei din sat, inspirate din istorie, literatură sau filosofie, fapt care înrâurește suflul fantastic al prozei, îndepărtând-o de realism. Cartea este plină de întâmplări, unele firești, altele pline de haz, altele ieșite din comun, iar altele de-a dreptul fabuloase. Nu m-am putut abține a privi textul în paralel cu Gheţarul, datorită punctelor comune. Stilul și ideile sunt puse la dospit în paginile acestui roman, pentru ca, mai târziu, să se cristalizeze într-o creație net superioară.
M-am regăsit cumva în ipostaza profesorului Tehur atunci când acesta se retrage într-un loc mai izolat și își duce zilele într-o dulce și binefăcătoare singurătate, dorindu-și o cameră care să găzduiască o imensă bibliotecă și să nu fie tulburat de nimeni. Comunitatea gălăgioasă, insensibilă și neștiutoare îl obosește pe Tehur. Pădurea și râul îi oferă, în schimb, starea de spirit pe care și-o dorește. Astfel, pe final, efervescența epică lasă loc unei atmosfere tihnite, împăciuitoare.
Șerban Tomșa este posesorul unei voci inedite și interesante în literatura română contemporană, o voce mai puțin cunoscută, dar care merită din plin să fie descoperită și savurată în toată splendoarea sa. Autor a patru romane – Biblioteca lui Noe (Ed. Mondocart Pres, București, 2003), Maimuţe în haremul nopţii (Ed. Andreas, București, 2006), Gheţarul (Ed. Cartea Românească, București, 2009) și Călugărul Negru (Ed. Tracus Arte, București, 2013) – dintre care am citit până acum doar trei.
314040
Editura: Andreas;

Anul apariţiei: 2006;
Nr. de pagini: 258;
ISBN: 978-973-83575-6-0.





http://bookhub.ro/maimute-in-haremul-noptii-serban-tomsa/

P.S. Mulțumesc, Andreea! Ș. T.