sâmbătă, 28 noiembrie 2015

Ciocnirea civilizațiilor?

              Orientul este, în inima culturii sale, plin de lumină. Și nu refer la maeștrii care levitează, aruncă fulgere și sfere de foc sau aduc soarele și norii, după dorință. Dar ceea ce răsăritenii trimit Europei este o parte din mizeria purulentă a lumii lor. Sigur, e un scenariu, e o manipulare a unor mase de oameni, în vederea slăbirii Uniunii Europene etc. Cert e că ne confruntăm cu o nouă invazie islamică. În Evul Mediu, reprezentanții celor două lumi luptau cu arme asemănătoare : sabia, arcul, sulița și mai ales credința. Pe atunci, ca și în Antichitate, armatele erau mai puternice decât factorii culturali. Totuși, cei din urmă aveau un cuvânt decisiv în păstrarea identității unui popor. Grecia este un exemplu impresionant.
Acum vedem o confruntare ciudată. O lume înfloritoare, tolerantă și prosperă este neputincioasă în fața unor mulțimi venite direct din sclavagism, ale căror atuuri sunt violența extremă și credința oarbă într-un singur principiu. Mentalitatea superioară îi face pe europeni să devină victime sigure. Minoritarii de ieri a devenit majoritari și își impun legea : să dispară cine nu este ca noi. Nu mai asistăm la o ciocnire dintre două civilizații, ci la înghițirea unui elefant pacifist de o reptilă monstruoasă, greu de încadrat într-o specie.

luni, 23 noiembrie 2015

Despre Tecău, Mergea și prietenia lor

Am spus, cu altă ocazie, de ce nu am ținut niciodată cu Real Madrid. Băieții de acolo au o mentalitate de neanderthalieni, care îi face să rupă oasele adversarilor. Să joci la Real Madrid și să ai mintea lui Lăcătuș - care pe mulți i-a nenorocit! - e o performanță demnă de luat în seamă. Pe urmă, ca un făcut, la madrileni se simt bine cerșetorii. Ultimul e Bale, care cere pomană mai convingător chiar decât Ronaldo, un profesionist al milogelii.
- N-ai ce să-i faci, îmi spune un scriitor. Și ăsta nu e singurul nostru păcat. Suntem înconjurați de lingăi și de turnători. Ieri m-am întâlnit cu un așa-zis prieten care a evitat să dea mâna cu mine, fiindcă de față era cineva cu o funcție importantă. Pesemne că se întâlniseră amândoi, vorbiseră despre mine, iar falsului meu amic i-a fost frică să mă salute. Culmea e că mie îmi spusese, doar cu câteva zile în urmă, că are o părere proastă despre oficialitatea pomenită.
Am tresărit și am avut senzația că am văzut scena cu pricina.
Iar comentatorilor de la posturile de televiziune le putem plânge de milă. E vai de mama lor! Unul o ținea una și bună că linia trasă cu un dispozitiv electronic e...strâmbă, fiindcă ar fi trebuit să-l arate pe Neymar în ofsaid. Alții spuneau că Tecău l-a învins pe Florin Mergea etc. Nu, băieți, nu Tecău l-a învins pe Mergea, ci indianul Rohan Bopanna, care e lent și nesigur în lovituri.
Dacă Tecău și Mergea ar fi făcut echipă, i-ar fi umilit pe toți. Dar, de, suntem români și trebuie să ne dușmănim crâncen, chiar dacă rânjim de circumstanță, pentru public. Deseori nu suntem în stare nici de asta. Aruncăm, periodic, câte un jet de venin în cei pe care o soartă nefericită i-a adus în preajma noastră.
Așa, ca între niște vechi prieteni.

P.S. Ar trebui să nu ne pronunțăm despre nimic din ceea ce vedem în spațiul public. Djokovic este un atât de mare actor, încât l-a păcălit și pe Federer, în primul lor meci.

duminică, 22 noiembrie 2015

Protocolul oamenilor din epoca de piatră

Vi se întâmplă des să vorbiți cu cineva, iar altcineva, fără să te asculte, începe să-și strige părerile, întrerupându-te?
Ați văzut oameni mai tineri care se bulucesc să treacă pe ușă înaintea celor mai bătrâni?
Ați observat că, atunci când se întâlnesc doi cetățeni, de regulă salută cel mai în vârstă?
Recent a fost dată publicității o fotografie a Guvernului României. Cei mai înalți și mai umflați sunt așezați - dar nu așa, la întâmplare, ci după un protocol! - în față, în timp ce doamnele și piticii sunt aruncați pe fundal?
Așa,  să se vadă că încă suntem în epoca de piatră, când cel care avea măciuca mai grea era șeful tribului și lua prim-planul, evidențiindu-și importanța.

Gigi Becali nu este marcă înregistrată

În meciul cu Barcelona, Real Madrid ar fi trebuit să aibă trei jucători eliminați. A fost o echipă sub orice critică. Spre surprinderea noastră, madrilenii au o strategie asemănătoare cu a lui Becali. Confundă colecția de valori cu ideea de echipă. Îi cumpără pe cei mai buni jucători din lume și schimbă des antrenorii, așteptând rezultate imediate. Câți jucători s-au ratat iremediabil, după ce au ajuns la Real ori la Steaua?
Conducătorii clubului spaniol au nevoie de răbdare și de un antrenor pe măsură.

sâmbătă, 21 noiembrie 2015

Câștigătorul nu este cel mai bun

În competițiile sportive, rareori cel mai bun câștigă marele premiu. Am constatat lucrul ăsta de nenumărate ori. Las la o parte faptul că nu-mi plac întrecerile, fiindcă apare mereu cineva care e învins, umilit, descurajat, subapreciat.
Olanda a fost de mai multe ori cea mai valoroasă echipă de fotbal din lume, dar n-a câștigat Cupa Mondială niciodată.
Ilie Năstase n-a învins la Wimbledon, unde și Metreveli a ridicat trofeul deasupra capului.
La Turneul Campioanelor, cele mai puternice jucătoare erau Garbine Muguruza și Maria Sharapova. Am urmărit-o pe prima și am văzut că a pierdut pasul către finală, într-un mod inexplicabil.
La Londra, Djokovic s-a prezentat lamentabil, însă Nadal - ați văzut cum transpiră până să-și ia pauză de vestiar? - și-a reinventat măciuca miraculoasă, aducătoare de victorii. Sunt curios cine va câștiga finala.
Diseară se joacă El Clasico. Deși sunt fan al Barcelonei, recunosc că Real Madrid e o echipă mai bună, dar mă feresc să dau un pronostic.
De un lucru sunt sigur : dacă va juca tot așa, Simona Halep - pe care o îndrăgesc enorm - nu va ajunge în veci nr. 1 mondial. Și - o spun cu durere, fiindcă pe boxer l-am admirat enorm - nici Bute nu va redeveni campion mondial.
Să dea Dumnezeu să n-am dreptate.

P.S. 1.Voi scrie, cu alt prilej, despre competițiile artistice.
       2. Printr-o coincidență nefericită, în momentul în care postam textul Oamenii unei singure legi, un fost coleg de școală, șofer care respectă toate legile de circulație ( și mult mai abil în a manevra mașina decât am fost eu vreodată!), a avut ghinion și a fost implicat într-un accident. E un lucru care i se poate întâmpla, Doamne ferește, oricui. Precizez că ideile mele sunt cristalizate de multă vreme și se bazează pe experiențele pe care le-am avut pe drumurile din afara localității. Ce am scris acolo n-are legătură nici cu Gratia, nici cu amicii mei.
       3. Prevăd o finală Djokovic-Federer. Elvețianul pare capabil să bată orice adversar.
   


duminică, 15 noiembrie 2015

Oamenii unei singure legi

      Dacă ies cu mașina și conduc treizeci de kilometri, de fiecare dată văd câțiva inși care nu respectă regulile de circulație. Chiar alaltăieri mă zoreau vreo doi să trec peste limita de viteză impusă.  Fiecare dintre ei m-a depășit spectaculos, având suta de kilometri la oră - prin localitate! - și fiind pe punctul de a se ciocni, pe contrasens, cu mașini care circulau regulamentar. Pe un câmp, o mașină mare m-a învăluit vijelios, prin stânga, comițând o triplare, în timp ce depășeam, la rândul meu, o altă mașină,  după ce mă asigurasem și semnalizasem din timp schimbarea benzii. Dementul m-a așteptat apoi, cu un levier, să ne batem la marginea drumului. Un altul a semnalizat la dreapta și a virat la stânga, chiar când încercam să trec pe lângă el. Am ajuns să mă mir când văd, prin V., câte un șofer - unul la jumătate de an : de regulă e o femeie! - care respectă normele de circulație impuse prin lege. La orice ieșire pe drumurile țării, ești în mare pericol să te omoare proștii. Ăștia sunt inconștienții României, cei care nu respectă nicio regulă, nicio lege. Și, în raport cu oamenii normali, ei sunt într-o proporție covârșitoare.
      Mai exact, tipul uman despre care vorbesc se orientează după un singur principiu : legea bunului-plac. Când au chef, se aruncă în prima groapă cu noroi, murdărindu-i bine și pe concetățenii lor. E un aspect care îi coboară pe contemporani cu mult sub limita sălbăticiei străvechi, care le impunea umanoizilor legea supraviețuirii.  Descoperind că poate face rău fără să pățească nimic, sălbaticul de tip nou își îndreaptă decis energiile în această direcție. Găsește repede o idee după care să-și ordoneze inițiativele : politică, morală, religioasă, pseudofilosofică etc. Dacă respectivul trăiește într-o țară aflată în derivă și are un caracter deformat - e animat de ură, intoleranță, egoism, tendința de a trăi fraudulos sau parazitar -, principiul dobândit printr-o sumară instrucție devine lege imuabilă, omul consideră că și-a găsit țelul în viață și se transformă într-un criminal. De aceea sunt periculoși oamenii unei singure idei, ai unei singure cărți, ai unei singure legi. E tragic, dar cei care conduc lumea, Marii Păpușari, au și ei o singură lege : înmulțirea banilor.
Cauzele răului? Educația din familie, tradiția acumulării de bunuri, mentalitățile limitate. (În România, școala nu poate face nimic - și nici nu are pârghiile necesare - în asemenea situații. Profesorii încearcă să scape cu viață din grelele încercări la care sunt supuși. Dacă un dascăl mănâncă bătaie de la elevi, tot el e de vină, fiindcă...n-a știut să-i educe. Repet un lucru care nu e deloc clar în mințile semianalfabete și dependente politic ale unor ziariști : educația se face în familie, fraților, iar la școală se face instrucție în diferite domenii și se cizelează convingerile pe care le capătă copiii acasă, văzând ce fac părinții lor. Din cele douăzeci și patru de ore ale unui ciclu zi-noapte, copilul petrece la școală doar șase. De cele mai multe ori, găștile de cartier sunt responsabile de inițierea celor mici în mai toate mecanismele vieții. Oricum, de la o anumită vârstă, omul este un animal needucabil.)
În mod sigur, principiile vieții de tip european sunt cele mai evoluate din lume, dar nu pot fi aplicate automat unor ființe care trăiesc în sclavagism sau în epoca de piatră. Sălbaticul nu știe ce sunt respectul pentru ceilalți și datoria de a trăi după legi care te împiedică să faci rău altora. Cuvintele cheie sunt, cazul său, frica, bâta, omorul, sabia, cuțitul, armele de foc. Ciomagul și teama nu se armonizează cu ideea de solidaritate și cu un mod de viață civilizat.
Cum se poate apăra totuși toleranța în fața intoleranței?
Simplu de spus, greu de pus în aplicare : prin echivalarea intoleranței cu crima și punerea la adăpost, după gratii groase, a reprezentanților acestei inumane devieri de gândire.
Să ne privim în oglindă și să ne întrebăm câtă toleranță intră în acțiunile noastre de zi cu zi.
Despre solidaritate nu mai pomenesc.

P.S. Vrusesem să scriu, în treacăt, despre mentalitatea mea de odinioară, de premiant, dar după tragedia de la Paris, nimic nu pare a mai avea sens.
       

luni, 9 noiembrie 2015

Amestecate

* Am constatat că oamenii au ace veninoase, de scorpioni. La gesturi omenești, îți răspund cu înțepături făcute temeinic și, de regulă, după ce ai ieșit dintr-o încăpere și ai închis ușa în urma ta. De mulți ani sunt prieten cu viețuitoare care au parte de multă durere în scurta lor viață. Păcat că, de când am pisici, au dispărut păsărelele din preajma mea. În toate iernile hrăneam vrăbiile și guguștiucii. Țin minte că, dacă întârziam cu masa de seară, doi guguștiuci veneau și se uitau pe fereastră cum lucram la calculator.
* Caii și câinii suferă, în România, chiar mai mult decât oamenii. Înfometați, aruncați pe câmpiile înghețate, omorâți cu bâta. Când vor fi protejați prin lege?
* Suntem planeta insectelor. De când am aflat că reptilele se hrănesc cu maleficele înaripate, am început să îndrăgesc șerpii, broaștele și șopârlele.
* A fost suficient ca Nadal să piardă puțin din forță și din rapiditate, pentru a deveni un jucător aproape oarecare. Cam așa se va întâmpla și cu Cristiano Ronaldo, care, într-o echipă obișnuită, nici nu poate fi comparat cu ucraineanul Konoplyanka.  Dacă ar veni la Real Madrid, mulți jucători ar deveni brusc supradimensionați. Cum naiba să spui că ești cel mai bun fotbalist din lume, când rareori îți iese o preluare bună? Cel mai oportunist, da. Dar Bale și Rodriguez sunt jucători mari, oriunde s-ar afla. Ca și Neymar ori, cu ceva vreme în urmă, Ronaldinho.
* Pe birou am cărți extraordinare, despre care intenționez să scriu. În iarnă, când voi scăpa de obligațiile legate de serviciu, sper să mă achit de această plăcută obligație.
* Nu mă pot pronunța despre evenimentele care țin țara cu sufletul la gură, fiindcă îmi dau seama că nu știu nimic din ce se întâmplă în realitatea României de azi.