11. Când singurul lucru pe
care il stim este ca "nu stim nimic"
De
ce exista ceva, mai degraba decat nimic? De ce tot ceea ce este, este asa si nu
altfel? De ce evenimentele fizice au cauze?
Mintea nu poate raspunde la marile intrebari existentiale. Ce intelegem prin joc,
adevar, frumusete, libertate, minte,
constiinta sau Dumnezeu? De ce este logic ceea ce
spunem ca este logic? De ce este ceva evident? Daca suntem intrebati
care va fi grosimea unei hartii de ziar daca am impaturi-o succesiv de o suta
de ori, cei mai multi dintre noi isi imagineaza ceva de marimea catorva
caramizi. Cu toate acestea, aritmetica elementara ne spune ca un astfel de
obiect ar fi la fel de gros cat universul cunoscut.Nici cu gandirea lucrurile
nu sunt mai clare, pentru ca noi luam cunostinta de ganduri fara a cunoaste
nimic despre procesul elaborarii lor. Toate celelalte le putem observa cu
ajutorul gandirii, nu si gandirea insasi. In sfarsit, printre necunoscutele cu
care operam permanent este si intrebarea veche de cand lumea, “Cine sunt eu?”
Cu cat o dezvoltam mai mult, ea devine mai complexa si mai confuza. Am putea spune ca traim prin
procura, conditionati de premise nepuse sub semnul intrebarii si de credinte mostenite.
In cadrul unui experiment, desfasurat la
Universitatea din Buffalo, New York, subiectilor li s-a cerut sa completeze
fraza "Ma bucur ca nu sunt…“. Dupa cinci repetari, s-a observat ca
subiectii erau mult mai multumiti de propriile vieti.
Unui alt grup i s-a cerut
sa completeze fraza "As vrea sa fiu…“. De data aceasta, subiectii s-au
simtit mai nemultumiti de propriile vieti.
Daca facem inca un pas pe
muchia necunoscutului din noi, ne dam seama cat de putin stim, in adancul
inimii noastre, ce vrem cu adevarat. Dar o voce interioara ne indeamna mereu:
"mergi mai departe!" Cum spunea
Rasneesh Osho, "toata lumea alearga, dar daca opresti pe cineva si-l
intrebi 'incotro?', iti va raspunde 'nu stiu, dar ma grabesc'."
Exista
acum, mai mult ca oricand, institutii stiintifice si laboratoare care studiaza
constiinta si asa-numitele fenomene transpersonale. Este o sarcina grea,
cam atat de grea cum a caracterizat-o un fizician american (Nick
Herbert): "Cred ca incercarea noastra de a intelege teoria cuantica este
ca o lectie pentru prescolari, in comparatie cu intelegerea constiintei. Nu
pentru ca ea implica niste calcule complicate, ci un nou mod de a gandi."
Este domeniul
despre care "nu stim nimic" este singurul lucru pe care
il stim. Paradoxal, insa, au aparut multi
invatatori si multe invataturi si s-au scris munti de carti despre iluminarea
spirituala, trezirea din somnul constiintei, eliberarea din conditionarile
mintii. Multi cercetatori folosesc termenul “experienta de
varf”, atunci cand se refera la impactul cu constiinta cosmica. Si daca vom
cerceta fenomenul, vom afla ca cine a fost atins de socul unor momente
revelatorii ale realitatii transcendentale, va ramane vesnic marcat de
indicibila experienta si de imboldul arzator al cautarii unei impliniri
existentiale. Pentru unii, pacea interioara, extazul si accesul la o peceptie
mult mai profunda a vietii – nemediata de zgomotul mintii – devine o
permanenta. Pentru cei mai multi, insa, marea aventura spirituala abia incepe,
penduland intre un amestec de nelinisti sufletesti, incertitudini adanci,
debusolari insuportabile si acalmii luminoase, regeneratoare, insotite de
patrunderi intuitive, stari euforice si uimiri pline de veneratie. Cand si de
ce se intampla asa, habar nu avem. Sa urmarim cateva exemple relevante pentru
modul misterios in care Dumnezeu sau Inteligenta Universala – cum vrem sa-i
spunem – lucreaza in viata oamenilor. Despre asemenea lucruri nu putem spune
decat ca au existat si vor mai exista.
Sfantul Augustin (354 – 430), unul dintre parintii crestinismului modern, fiozof si teolog renumit, iata ce ne spune in faimoasele Confesiuni: "In acest interval (intre 19 si 28 de ani), am trait sedus si seducand, inselat si inseland, in felurite placeri; in mod public, prin practicarea stiintelor numite liberale; in secret, cu o fals-numita religie; ba mandru, ba suprestitios, dar mereu vanitos. Ba vanam desertaciunea laudelor populare, ravnind la aplauze teatrale si premii pentru poezie, la intreceri pentru coroane impletite din iarba, la nebuniile spectacolelor si patima dorintelor.”
Pentru ca apoi sa spuna: "Prea tarziu, Doamne, te-am iubit. Am pierdut acest timp, in care puteam puteam sa te iubesc mai bine si mai adevarat.”
Sfantul Francisc de Assisi (1182 – 1226) – sfantul saraciei, al umilintei si al iubirii –, in anii adolescentei cheltuia banii tatalui pe costume fine, era petrecaret si se distra cu prietenii in oras. Avea si un spirit aventuros, imbatat de visul gloriei militare. In urma unei expeditii a fost luat prizonier si s-a imbolnavit grav in inchisoare. Atunci a inceput sa-si reconsidere stilul de viata si cand s-a intors la Assisi era deja un om schimbat. Mai departe, viata lui a fost un miracol, "de parca Dumnezeu coborase pe Pamant”.
Ram Dass, cu numele initial Richard Alpert (1931 - 2019), fiu al unui stralucit om de afaceri american, spunea despre el insusi: "Aveam un apartament in Cambridge, plin de antichitati, unde dam dineuri incantatoare. Aveam un Mercedes-Benz si o motocicleta Triumph 500 cc, un avion Cesna 172 si o masina sport MG, o barca cu vele si o bicicleta. Imi petreceam vacantele in Caraibe, facand scuba-driving. Ca profesor burlac si de succes, intr-o America a 'celui care reuseste', duceam o viata pe care toata lumea se astepta s-o duc. Nu eram un savant autentic, dar parcursesem intregul traseu academic. Imi luasem doctoratul, scriam carti... (detinea 4 catedre la Harvard si lucra ca profesor cercetator la Standford si Yale). Intr-un cuvant, devenisem un maestru al jocului.” Ca om de stiinta, se mai spunea despre el ca putea raspunde bine la intrebarile legate de psihologia umana, dar el insusi era o fiinta anxioasa si nevrozata. Un sir de intamplari, despre care cineva ar putea spune cu greu ca sunt intamplatoare, avea sa-l poarte pana in Nepal si in India, la poalele Himaleyei. Cand s-a intors in Statele Unite, cu noul nume, Ram Dass, era alt om. Mai tarziu, Neale Donald Walsh, un personaj cu o viata la fel de miraculoasa – descrisa in seria de carti "Conversatii cu Dumnezeu" si in filmul cu acelasi nume –, povestea despre Ram Dass: "Iluminarea inseamna sa fii sanatos? Cunosc oameni care fac miscare in fiecare zi, ridica greutati, alearga si fac sport, corpul lor este foarte sanatos, dar mintea, inima si sufletul lor sunt dezolant de sarace. Altii au probleme serioase de sanatate, dar mintea si sufletul lor stralucesc si sunt fericiti. Cunosc un astfel de om – se numeste Ram Dass. Cu vreo doi ani si jumatate in urma, Ram Dass a suferit un accident cerebral, avea doar 63 de ani. L-am intalnit dupa atacul lui cerebral, intr-o camera de hotel din Danver. L-am intrebat: 'Ram Dass, cum te simti?' Si, din scaunul lui cu rotile, mi-a raspuns foarte incet si cu atentie: 'Ma simt mi-nu-nat'. Asta inseamna sanatate - sanatate adevarata. Asta inseamna pace. Asta inseamna bucurie. I-am pus multe intrebari, pentru ca voiam sa aud, direct din mintea lui luminata, cum se simtea si ce experiente traise el in viata. A avut multa rabdare cu mine. Probabil ca mai auzise de sute de ori inainte intrebarile pe care i le puneam eu. Dar a ascultat atent, ca si cum le-ar fi auzit pentru prima oara. A fost un moment de daruire. Tot ce facea era sa-mi daruiasca."
Academician Zoe Dumitrescu-Busulenga (1920 - 2006), personalitate proeminenta a cultura romane, a ales, la varsta de 85 de ani, sa se calugareasca: “Am simtit in toate un deget de sus, care m-a manat”. S-a retras la Manastirea Varatec, pentru a "respira in sacralitate", sub noul nume Maica Benedicta. La intrebarea despre relatia sa cu Dumnezeu, a raspuns intr-un interviu: "Pot sa va spun atata: ca-L caut. Cei care ma viziteaza acum Il cauta si ei. Unii, dintre calugarii mai varstnici, dintre preoti, L-au si gasit. Sunt pe calea unei nadejdi. Asa si reusesc sa ies din contingent. Altfel n-as putea sa traiesc cu usurinta in atmosfera actuala."
Sfantul Augustin (354 – 430), unul dintre parintii crestinismului modern, fiozof si teolog renumit, iata ce ne spune in faimoasele Confesiuni: "In acest interval (intre 19 si 28 de ani), am trait sedus si seducand, inselat si inseland, in felurite placeri; in mod public, prin practicarea stiintelor numite liberale; in secret, cu o fals-numita religie; ba mandru, ba suprestitios, dar mereu vanitos. Ba vanam desertaciunea laudelor populare, ravnind la aplauze teatrale si premii pentru poezie, la intreceri pentru coroane impletite din iarba, la nebuniile spectacolelor si patima dorintelor.”
Pentru ca apoi sa spuna: "Prea tarziu, Doamne, te-am iubit. Am pierdut acest timp, in care puteam puteam sa te iubesc mai bine si mai adevarat.”
Sfantul Francisc de Assisi (1182 – 1226) – sfantul saraciei, al umilintei si al iubirii –, in anii adolescentei cheltuia banii tatalui pe costume fine, era petrecaret si se distra cu prietenii in oras. Avea si un spirit aventuros, imbatat de visul gloriei militare. In urma unei expeditii a fost luat prizonier si s-a imbolnavit grav in inchisoare. Atunci a inceput sa-si reconsidere stilul de viata si cand s-a intors la Assisi era deja un om schimbat. Mai departe, viata lui a fost un miracol, "de parca Dumnezeu coborase pe Pamant”.
Ram Dass, cu numele initial Richard Alpert (1931 - 2019), fiu al unui stralucit om de afaceri american, spunea despre el insusi: "Aveam un apartament in Cambridge, plin de antichitati, unde dam dineuri incantatoare. Aveam un Mercedes-Benz si o motocicleta Triumph 500 cc, un avion Cesna 172 si o masina sport MG, o barca cu vele si o bicicleta. Imi petreceam vacantele in Caraibe, facand scuba-driving. Ca profesor burlac si de succes, intr-o America a 'celui care reuseste', duceam o viata pe care toata lumea se astepta s-o duc. Nu eram un savant autentic, dar parcursesem intregul traseu academic. Imi luasem doctoratul, scriam carti... (detinea 4 catedre la Harvard si lucra ca profesor cercetator la Standford si Yale). Intr-un cuvant, devenisem un maestru al jocului.” Ca om de stiinta, se mai spunea despre el ca putea raspunde bine la intrebarile legate de psihologia umana, dar el insusi era o fiinta anxioasa si nevrozata. Un sir de intamplari, despre care cineva ar putea spune cu greu ca sunt intamplatoare, avea sa-l poarte pana in Nepal si in India, la poalele Himaleyei. Cand s-a intors in Statele Unite, cu noul nume, Ram Dass, era alt om. Mai tarziu, Neale Donald Walsh, un personaj cu o viata la fel de miraculoasa – descrisa in seria de carti "Conversatii cu Dumnezeu" si in filmul cu acelasi nume –, povestea despre Ram Dass: "Iluminarea inseamna sa fii sanatos? Cunosc oameni care fac miscare in fiecare zi, ridica greutati, alearga si fac sport, corpul lor este foarte sanatos, dar mintea, inima si sufletul lor sunt dezolant de sarace. Altii au probleme serioase de sanatate, dar mintea si sufletul lor stralucesc si sunt fericiti. Cunosc un astfel de om – se numeste Ram Dass. Cu vreo doi ani si jumatate in urma, Ram Dass a suferit un accident cerebral, avea doar 63 de ani. L-am intalnit dupa atacul lui cerebral, intr-o camera de hotel din Danver. L-am intrebat: 'Ram Dass, cum te simti?' Si, din scaunul lui cu rotile, mi-a raspuns foarte incet si cu atentie: 'Ma simt mi-nu-nat'. Asta inseamna sanatate - sanatate adevarata. Asta inseamna pace. Asta inseamna bucurie. I-am pus multe intrebari, pentru ca voiam sa aud, direct din mintea lui luminata, cum se simtea si ce experiente traise el in viata. A avut multa rabdare cu mine. Probabil ca mai auzise de sute de ori inainte intrebarile pe care i le puneam eu. Dar a ascultat atent, ca si cum le-ar fi auzit pentru prima oara. A fost un moment de daruire. Tot ce facea era sa-mi daruiasca."
Academician Zoe Dumitrescu-Busulenga (1920 - 2006), personalitate proeminenta a cultura romane, a ales, la varsta de 85 de ani, sa se calugareasca: “Am simtit in toate un deget de sus, care m-a manat”. S-a retras la Manastirea Varatec, pentru a "respira in sacralitate", sub noul nume Maica Benedicta. La intrebarea despre relatia sa cu Dumnezeu, a raspuns intr-un interviu: "Pot sa va spun atata: ca-L caut. Cei care ma viziteaza acum Il cauta si ei. Unii, dintre calugarii mai varstnici, dintre preoti, L-au si gasit. Sunt pe calea unei nadejdi. Asa si reusesc sa ies din contingent. Altfel n-as putea sa traiesc cu usurinta in atmosfera actuala."
Christopher Reeve (1952 - 2004) a fost un
actor, regizor, producator, scenarist american de succes, cunoscut mai ales
pentru interpretarea rolului "Superman". La 43 de ani, in timp ce
filma pe platourile din Charlottesville, cade de pe cal si ramane
paralizat de la gat in jos, pentru restul vietii, dependent de un ventilator
mecanic, pentru a putea respira. Intr-o emisiune, a fost intrebat cum a facut
fata depresiei cauzate de dizabilitatea sa. A recunoscut ca a trecut printr-o
perioada scurta de disperare totala, cand se afla in spital, la sectia de
terapie intensiva. Insa senzatia de disperare a trecut destul de repede si acum
se considera cu adevarat "un tip norocos“. Tot el spunea: "Mi-am dat
seama ca singurul mod de a trece prin viata cu bine e sa fii constient de ceea
ce ai, sa vezi lucrurile pe care inca mai poti sa le faci; in cazul meu, din
fericire, nu am suferit leziuni cerebrale, asa ca mi-a ramas mintea, pe care o
pot folosi“.
Dr. Francis Collins (n. 1950), unul
dintre cei mai de seama oameni de stiinta ai lumii, fost Director al
Institutului National de Cercetare a Genomului Uman din SUA, a crescut ca
agnostic, iar ca tanar student in mecanica cuantica si chimie fizica, a
imbratisat rationalismul ca mod de viata. Dupa ce a urmat cursurile de
medicina, ca student petrecea multa vreme la capataiul bolnavilor si a fost
impresionat de experientele spirituale prin care treceau unii dintre ei. Ii era
greu sa le inteleaga linistea interioara, in ciuda suferintelor mari pe care le
indurau. Atunci cand a devenit Director al Institutului National de Cercetare a
Genomului Uman, era decis sa gaseasca argumente care sa anuleze pentru
totdeauna posibilitatea existentei unui Dumnezeu creator. Pe masura ce intra
insa mai adanc in informatia genetica umana, lucrurile se complicau.Spunea
intr-un interviu: "M-am luptat doi ani cu mine insumi si am ajuns la
concluzia ca Dumnezeu este cea mai plauzibila explicatie, dar care nu poate fi
dovedita. Dupa framantari de luni de zile, am facut saltul credintei intr-o zi
de toamna, in muntii din nord-vest." Dupa mai bine de 10 ani de cercetari,
harta genomului uman era descifrata, dar omul care cerceta a trecut de la pespectiva
ateista la o cunoastere unitara, care imbina armonios si complementar credinta
si ratiunea. La Casa Alba, alaturi de Presedintele Clinton, avea sa spuna:
"Este o zi fericita pentru intreaga lume. Incerc un sentiment de umilinta
si uimire la gandul ca am fost primii care au aruncat o privire asupra
propriului nostru manual de instructiuni, stiut pana acum numai de Dumnezeu.”
In acelasi spirit de modestie si pietate, avea sa conceapa cartea de mare
succes, The Language of God (Limbajul lui
Dumnezeu).
Tom
Shadyac (n. 1958), regizor american pe culmile succesului, are un accident de
ciclism care ii pune viata in pericol. Pe patul spitalului, incepe sa se
gandeasca la lucrurile pe care le realizase in viata lui. "Am avut un
sentiment extrem de clar si de bizar, totodata: nu eram deloc fericit." Nu
era fericit, desi detinea milioane de dolari, o vila cu parc si fantani in
Pasadena, avion privat si era unul dintre cei mai reputati regizori de la
Hollywood. Intr-o stare precara de sanatate, fara sa stie daca se va recupera
sau nu, porneste in jurul lumii, in incercarea de a crea un documentar care sa
raspunda la doua intrebari: Ce este in neregula cu lumea? si Cum ne putem
schimba in mai bine? Discuta cu profesori universitari, persoane
inspirationale, experti in dezvoltarea personala – o compilatie antrenanta
despre nazuinta si fascinatia cercetarii
spirituale.
Am putea credeca avem toata cunoasterea necesara si stim tot ce trebuie pentru a descoperi fericirea si sensul ascuns al vietii. Nimic mai inselator! Sa ni-l amintim pe Chuang Tzu (369 - 286 i.e.n), patriarhul taoismului: "Cei care vorbesc, nu stiu. Cei care stiu, nu vorbesc." Daca lumea perceputa prin simturi te cauta, nu te poate gasi. In urma celor cateva exemple, ne putem intreba cum l-au gasit pe Dumnezeu unii oameni care isi traiau viata la polul opus? Raspunsul ni-l dau cei care au experimentat claritatea intuitiva si intelegerea adanca a fenomenului: Nu ei l-au gasit pe Dumnezeu, ci invers! Iata un lucru la care este mult de reflectat.
Am putea credeca avem toata cunoasterea necesara si stim tot ce trebuie pentru a descoperi fericirea si sensul ascuns al vietii. Nimic mai inselator! Sa ni-l amintim pe Chuang Tzu (369 - 286 i.e.n), patriarhul taoismului: "Cei care vorbesc, nu stiu. Cei care stiu, nu vorbesc." Daca lumea perceputa prin simturi te cauta, nu te poate gasi. In urma celor cateva exemple, ne putem intreba cum l-au gasit pe Dumnezeu unii oameni care isi traiau viata la polul opus? Raspunsul ni-l dau cei care au experimentat claritatea intuitiva si intelegerea adanca a fenomenului: Nu ei l-au gasit pe Dumnezeu, ci invers! Iata un lucru la care este mult de reflectat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu