Un amic îmi propunea o temă de reflecţie : dacă profesorul mai poate fi un model pentru elevi. Sigur că putem analiza, nuanţa, aproxima şi descrie poziţia profesorului care predă la o clasă de elevi care au haine de firmă, telefoane de lux şi vin la şcoală în maşini de fiţe. Esenţialul este că profesorul este perceput, în aceste condiţii, ca un om de serviciu. De fapt, întrebarea corectă este : îţi poate fi model un om de serviciu, chiar în condiţiile în care este un erudit ? Cu un salariu de mizerie, cu hainele lucite de atâta purtat, cu ghetele scâlciate, uneori nebărbierit, mereu cu grija facturilor neplătite, mereu surprins de ploaie fără umbrelă, îmbătrânind în râsul şi în dispreţul nu numai al copiilor, ci şi al părinţilor şi întregii societăţi, ce pretenţii poate emite dascălul ? Îşi permite, nesimţitul, să le spună copiilor să înveţe, să le pună note mici şi, oroare, să îi lase repetenţi. Şi ei, copiii, sunt încă din burta mămicilor lor mai deştepţi decât profesorii care nu-i apreciază cum se cuvine. Vă mai amintiţi cât de "deştept" era dl. Goe ? Cât de mult îl admirau "mamiţa", "tanti Miţa" şi "mam-mare" ? Ei, bine, dl. Goe a crescut mare, a devenit politician, lider de partid ( chiar dacă nu vorbeşte corect româneşte, omiţând, de pildă, totdeauna prepoziţia "pe", când aceasta precedă pronumele relativ "care" cu funcţia de complement direct) şi... prim-ministru. Păi, nu vă daţi seama că profesorii sunt utopici, aşteptând o mărire de salariu tocmai de la dl. Goe? Mă gândesc câte umilinţe va fi îndurat Tăriceanu din partea profesorilor săi, în condiţiile în care motociclistul nostru are minte şi exprimare de troglodit... Dar ce-i pasă ? Are bani, jucării (motociclete şi maşini) şi multă nesimţire... Pe deasupra şi putere politică...Mai poţi să te pui cu el ? Profesori, luaţi-vă adio de la măriri, atâta vreme cât prim-ministru este dl. Goe, un ipochimen care vă urăşte din tot sufletul !
P.S. E curios, totuşi, că profesorii şi învăţătorii sunt detestaţi de 90% dintre foştii lor elevi... Să fie şi vina lor ? În altă ordine de idei, am constatat, pe pielea mea, că românii consideră că munca unui profesor nu trebuie remunerată. Neavând efecte perceptibile cu ochiul şi pipăibile cu mâna ( ca, de exemplu, munca zidarului), efortul dascălului nu trebuie răsplătit. Omul de la catedră poate trăi cu vânt. Dacă nu-i convine, să se lase de meserie : mai scăpăm şi noi, şi bieţii elevi de o pacoste...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu