miercuri, 24 noiembrie 2010

Impresii de la decernarea premiilor ASB

Vineri, 19 august, 2010.
Sunt deosebit de bucuros și onorat  că am fost premiat de filiala bucureșteană a Uniunii Scriitorilor.
Emoții, organizare impecabilă. Sponsor este Primăria sectorului 2.
Horia Gârbea ne întâmpină, zâmbitor și protocolar, în hol. Tot acolo mă întâlnesc cu Radu Aldulescu cu care mă îmbrățișez.
La etajul al treilea, în Sala de Consiliu, se desfășoară ceremonia. Premiații au locuri rezervate în primul rând. Fiecare primește câte un trofeu de cristal și o Diplomă de Excelență.
Iată cum m i s-au părut participanții.
Horia Gârbea, sclipitor ; un adevărat magician care își găsește cuvintele cu ușurință și cu haz. Autorul întregii povești.
Radu Aldulescu, venit să mă susțină, relaxat, puternic, sigur pe el.
Primarul Neculai Onțanu, un om cu picioarele pe pământ, probabil singurul edil din țară iubitor de cultură. ( Câți primari îi mai premiază pe scriitori ? Lucian Vasiliu subliniază acest lucru : el e din Ploiești, dar n-a fost chemat vreodată, acolo, la primărie, să i se ofere o formă de recunoaștere...)
Eugen Simion, foarte tânăr. Neschimbat, după 30 de ani...
Lucia Verona, Ioana Drăgan, Doina Ruști, Olga Delia Mateescu și Ruxandra Garofeanu, fermecătoare.
Constantin Abăluță și Lucian Vasiliu, spirituali.
Gelu Negrea și Dan Cristea, firești.
Dan Mircea Cipariu, impetuos.
Radu Voinescu, semeț, seniorial.
Tudorel Urian și Ionel Ciupureanu, discreți.
Ioan Zubașcu, cordial.
Gheorghe Turda, amabil.
După ceremonie, toată lumea a mâncat și a băut. Cu măsură....Fotografii și momente de efuziune. Îi explic lui Radu Aldulescu că mi-e imposibil să merg la Gaudeamus și mă gândesc serios să îi rog pe prietenii mei să îmi găsească un post oarecare la Uniunea Scriitorilor... Vreau să scap de infernul școlii, unde nu mai învață nimeni nimic...

32 de comentarii:

gabi c. spunea...

Încă odată felicitări! Am urmărit evenimentul pe net. Dacă stiam exact ora şi data decernării premiilor veneam acolo în stradă să vă felicit şi să vă cer un autograf. Dar din păcate trăim din ce în ce mai mult în virtualul intangibil!

Şerban Tomşa spunea...

Gabi,
mulțumesc. Dacă știam că puteți veni, vă invitam cu plăcere. Am avut opțiunea de a invita un număr nelimitat de prieteni...

Anton spunea...

Încă o dată, simplu, felicitări!

Altfel, dacă aş fi ştiut când are loc evenimentul şi dacă aş fi aflat că poate asista şi public din popor, aş fi venit şi eu.
Dar probabil că aş fi semănat cu lupul din Scufiţa Roşie. Asta deoarece aş fi avut ochii şi urechile foarte mari, nu din cauză că aş fi fost vreun personaj negativ şi aş fi dat iama prin platouri şi pahare, aşa cum se obişnuieşte la vernisaje, de exemplu. Aş fi stat doar cuminte într-un colţ, urmărind totul şi bucurându-mă pentru dumneavoastră.

La cât mai multe şi mai importante premii şi spor la scris!

George Adam spunea...

Felicitari Serban si la cat mai multe prilejuri alaturi de greii literaturii romane acolo unde iti meriti locul cu prisosinta. Multa sanatate si liniste sufleteasca!

George Adam spunea...

Draga Serbane, si vorba lui Gabi si a lui Anton, anunta din timp astfel de evenimente sa venim si noi oamenii de rand, stii tu - clubul Serban Tomsa.

karina spunea...

trebuia sa te gandesti ca prietenii tai vor sa vina...

Suflet Curcubeu spunea...

Felicitări!

Liviu Drugă spunea...

Serban, prima data cand am auzit, eram sigur ca vei veni. Apoi m-am gandit ca totusi ai fi mentionat ceva pe blog despre asta. Deci, mi-am zis, inseamna ca n-a putut pleca de la scoala. Imi facusem planul sa ma duc oricum, insa cu 10 min inainte de a pleca, m-am sucit... Si acum imi pare tare rau... dar rau de tot. As fi stat si eu intr-un colt ca Anton, poate chiar pe diagnala fata de el :)))

Trag nadejda ca asta a fost doar un semn ca nu acum trebuia sa ne vedem, ci altadata, ca sa putem sta mai pe indelete de vorba...

Sper ca si la anul sa fii invitat la Bucursti pentru un premiu cel putin la fel de important ca acesta. :)

Şerban Tomşa spunea...

Marin Anton,
mi-ar fi făcut mare plăcere să vă cunosc în carne și oase, ca și pe ceilalți prieteni... În câte un colț am stat toți. Erau niște măsuțe pe lângă pereți, în centrul era platoul, un adevărat Corn al Abundenței, fiecare se servea și se retrăgea pe unde putea. Ne vom cunoaște cândva... :)

Şerban Tomşa spunea...

Karina,
promit să te anunț când vin în București... :) Numai că eu nu conduc pe acolo, căci am uitat traseele ( care s-au modificat )și depind de programul unui pădurar pe care îl iau la volan...

Şerban Tomşa spunea...

Suflet Curcubeu,
îți mulțumesc din suflet... Îți întorc și eu afectivitatea...

Şerban Tomşa spunea...

Liviu,
din anumite motive, am fost pe punctul să nu ajung acolo. Numai la ideea că Horia Gârbea se va supăra pe mine, am făcut tot posibilul și m-am deplasat la locul cu pricina...

Şerban Tomşa spunea...

George,
ai dreptate. Sper sa nu fie ultimul eveniment de acest fel. Abia m-am obișnuit...:0 Ne vom întâlni cu Gabi, Anton, Liviu și ceilalți câțiva prieteni și vom face Cercul scriitorilor recent apăruți.
După acest premiu am avut ghinion.. În decurs de o săptămână, am răcit de trei ori. În noaptea trecută am avut temperatură 41 de grade. (M-am enervat la școală și am plecat cu mașina în cel mai apropiat oraș, să bag benzină, uitând aerul condiționat în funcțiune...) Ți-am uitat mail-ul, fiindcă voiam să te întreb cum să scap de temperatură și de cumplita senzație de frig, știind că tu ești și un fel de doctor... Sau chiar medic ?...:)

george geacăr spunea...

felicitari pentru premiu!

Şerban Tomşa spunea...

George,
,ulțumesc... De când ne cunoscurăm ( în 1984), îmbătrâniră plopii... Și nu ne-am revăzut niciodată...

Liviu Drugă spunea...

"De când ne cunoscurăm ( în 1984), îmbătrâniră plopii... Și nu ne-am revăzut niciodată..."

Citesc asta si, in miez de paradox,mdar si in miez de noapte, acum cand vin de la o despartire de niste foarte buni prieteni care se muta definiv in strainatate. Eu nu ma mint, ca ei, si stiu ca grea ne va fi calea de a ne intalni din nou.

Despartirile, atunci cand conteaza, ne rup vietil in doua, in trei, in o suta... Ne lasam urmele in vietile lor, cu spetanta ca ne vor construi in memoriile lor...

Si dupa aia ma intreb: dar cand te stii (nici nu conteaza cum) si nu te vezi niciodata dupa atata amar de vreme...?

(ma scuzati pentru trista mea sinceritate - nu se va repeta!)

E tarziu si despartiri prea multe ne-asteapta fara sa stie de noi...

Liviu Drugă spunea...

...si nu stiam de unde imi sunara versurile atat de-apropiate: "În drumul lor spre zare îmbatrânira plopii.
Aci sosi pe vremuri bunica-mi Calyopi." Ion Pillat, nu?

Şerban Tomşa spunea...

Liviu,
timpul nu ne iartă. Cât de curând o să-ți povestesc o împrejurare care m-a pus pe gânduri. Joi am mers la poliție să-mi fac altă carte de identitate și...
Mă rog, nu-ți spun acum, fiindcă, în mod absurd, am făcut o infecție care mă torturează de câteva zile...
Ion Pillat, mare poet. Cred că e singurul bucolic ( de fapt, fals bucolic ) care îi place și lui Manolescu...

Dan Ioanitescu spunea...

Draga Serban,

Am ascultat la Radio Romania Cultural emisiunea despre evenimentul acordarii premiilor Uniunii Scriitorilor si interviul luat lui Horia Garbea, a doua zi dupa decernarea premiilor.

Felicitarile mele, desi vin tarziu, sunt trimise din inima. Ma bucur foarte tare pentru tine. Foarte tare...

pantacruel spunea...

felicitari, inca o data, si din partea mea!

p.s.
cuvant de verificare: "logic" :)

Horia Gârbea spunea...

Felicitări din nou domnule Șerban Tomșa pentru meritata distincție! Două corecturi la postarea dvs.: LUCIAN Vasilescu și RADU Voinescu.

Şerban Tomşa spunea...

Dan,
îți mulțumesc... Mă bucur că te bucuri pentru mine...

Şerban Tomşa spunea...

Maestre Horia Gârbea,
am motive să vă mulțumesc de un milion de ori... O fac cu recunoștință.
Chiar nu-mi pot explica erorile făcute decât prin prelungirea emoțiilor din momentul decernării... :)
Am făcut cuvenitele corecturi.

mariusaldea spunea...

felicitari, draga serban, sa fii sanatos!!!

Şerban Tomşa spunea...

Panta,
îți mulțumesc și eu încă o dată... Și chiar de mai multe ori... Ești un prieten adevărat.

Şerban Tomşa spunea...

Marius,
îți mulțumesc, dragul meu... Aștept să mai scrii cărți nebune, nebune...

Şerban Tomşa spunea...

Panta,
îți cer scuze că din cauza temperaturii, n-am văzut comentariul tău și ți-am răspuns mai târziu. Îl moderasem, dar mi se părea că se pierduse... Năuceală, ce mai...

Lucia Verona spunea...

Felicitări pentru premiu, mă bucur că v-am întîlnit.

Şerban Tomşa spunea...

Lucia Verona,
vă mulțumesc. Sunt fericit și onorat că v-am cunoscut. Păcat că nu pot să ies de aici decât atât de rar...

Maria Postu spunea...

Va felicit pentru premiu..banuiesc ca pentru proza ca spuneati mai devreme (la niste comentarii ca nu mai scrieti din pacate poeme).As zice ca imi place blogul dvs dar observ ca deja mi-au luat-o inainte o multime de doamne si domnite asa ca, pentru ca nu-mi place sa ma integrez in anonimat, spun ca scrieti foarte pe gustul meu...Si am citit ce asistenta ati avut, mi-a atras atentia un nume:Ionel Ciupureanu, singurul poet pe care il cunosc, desi scriu si eu, nu am contact decat prin scris.Eram colegi candva la Craiova(sigur, el mult mai mare decat mine).Ma bucur ca a ajuns sa fie apreciat.Va doresc succes in contnuare.

Şerban Tomşa spunea...

Maria,
te rog să-mi vorbești la singukar. Știu că ești o poetă foarte talentată și am citit numai lucruri măgulitoare despre tine.
Te felicit pentru tot ce faci și mă bucur că putem comunica.
Ionel Ciupureanu s-a întâmplat să fie în apropierea mea, după ceremonie. După ce a plecat, l-am întrebat pe prietenul meu Radu Aldulescu ( care îl apreciază enorm pe I C. și îl însoțește la diferite manifestări literare )dacă domnul respectiv era... Ionel Ciupureanu. Și Radu mi-a confirmat. Crezuse că îl cunosc...

Maria Postu spunea...

L-am cunoscut foarte bine pe Ionel(si pe viitoarea lui sotie, prietena lui de atunci)...Ce mica e lumea ...Casatoriile, copiii, profesia te rup de viata adevarata.Intri in randul lumii dar oare mai esti tu insuti?Atunci ziceam ca eram eu insumi si viata aceea boema era plina de farmec...Acum traim din amintiri doar...Sinimic nu mai este ca atunci ca in melodia lui Aznavour pe care o ascult la nebunie mai ales ca am terminat artele plastice si ma simt inca foarte aproape de spiritul melodiei La boheme..