marți, 27 noiembrie 2012

Minunatul obicei de a fuma

Toată lumea condamnă fumatul.
E ucigător, te dărâmă, chiar dacă ești construit din oțel.
Dar câtă bucurie e în gestul de a inhala fum dintr-o coloană de tutun aprins !
Am fumat cu intermitermșă din 1977 până în 1992. Chiar dacă eram departe de performanțele prietenului meu Ion Stratan, care ducea patru sau chiar cinci pachete pe zi, obiceiul acesta mi-a făcut mult rău. Răgușeam, răceam ușor, transpiram. Citisem despre Octavian Goga, care ardea și el patru pachete și se intoxica, revenindu-și numai după ce mergea în Elveția, la tratament. După externare, înainte de a se urca în tren, își cumpăra alte papiroase și o lua de la capăt. Marquez fuma optzeci de bucăți de tutun negru, dar lui otrava cu pricina nu i-a adus mari prejudicii. Cel puțin așa considera el. A și scris : ”Să fumezi sau să nu fumezi este cam același lucru. ”Uluit, am aflat că Mihail Sadoveanu era un fin degustător de tabac. Îmi mai aduc aminte de un coleg italian, Luigi Cantrino, care ne împuțea perpetuu cu niște trabucuri care se stingeau din zece în zece secunde. Zeci de ani aflam de la poartă când primeam câte o carte de la Stratan. Un miros violent de cenușă aprinsă izvora din volumul respectiv umplând încăperile casei și curtea, destrămându-se apoi, după câteva săptămâni, pe străzile localității. Același lucru mi s-a întâmplat mai târziu, când regretatul Marin Anton îmi expedia, prin poștă, romanele sale.
Pe urmele lui Freud, aveam impresia că fumatul ne limpezea mintea. La Cenaclul de Luni, Nicolae Manolescu, însoțit todeauna de cea mai frumoasă femeie din sală - și, probabil, din tot orașul ! -, trăgea elegant din țigară și ideile îi veneau parcă în palme, supuse. Credeam că făcând gestul de a duce țigara la buze, ești în ton cu ceilalți și te integrezi în comunitatea intelectualilor : ”Uite, sunt de-al vostru, fac ce faceți și voi !” Pe atunci pufăiau și profesorii, și colegii noștri, indiferent de sex sau vârstă. Când ieșeam din sala de seminar, pe holul actualei Facultăți de Litere ne întâmpina o ceață deasă, albastră. Nu vedeam la doi pași și ne căutam ca orbii, prin neguri de nepătruns.
Țigările bulgărești BT erau cuminți și plăcute. Albanezele Arberia erau dulci și ușoare, ambalate în pachete de un galben strălucitor. Greceștile Papastratos erau albe, tari, mușcătoare. Franțuzeștile Gitane îți aruncau plămânii în aer. Cele produse în China erau puternic aromate.
Dar nu voi uita niciodată gustul acrișor, ușor parfumat, al Kent-ului american, ca și boarea inconfundabilă a Marlboro-ului. Era o bucurie să le miroși, să le pipăi, să le  aprinzi.
Regret că n-am avut ocazia să încerc produsele de specialitate rusești.
Acum câteva luni, un zidar tânăr și frumos, semănând cu Sacha Distel, m-a ajutat să pun un acoperiș nou pe garaj. Omul fuma mult. Am fost curios ce ținea în gură. Kent, mi-a răspuns el. I-am cerut un chentan să-l miros, mirat defaptul că fumul în care mă învăluia meșterul nu-mi spunea nimic. Am dus la nas micul sul de hârtie umplut cu iarba-dracului. Dezamăgire. Noul Kent mirosea a coceni.
Mai plăcută era mireasma frunzelor uscate pe care cineva le aprinsese în fundul grădinii.

7 comentarii:

Scorchfield spunea...

Lucky-Strike fără și
Pall Mall fără,
cele mai bune țigări ever, sau invers.
Nu mai fumez de șapte ani și jumătate.

P.S.
cele menționate de mai sus nu se mai produc, poate-n State.

stefan dumitru spunea...

E interesanta ,,Legenda tutunului" mentionata de Hasdeu in ale sale ,,Carti poporane"...

stefan dumitru spunea...

Domnule Serban Tomsa,
mi-ati ,,revelat" si mie frumusetea unui scriitor, e vorba de Nicolae Velea. Tocmai am terminat de citit romanul ,,Olina"...E al treilea scriitor pe care il descoper la sugestia cuiva. Primul a fost Esenin, asta cu multa-multa vreme in urma, si al doilea, Cesare Pavese. In rest, scriitorii i-am ales si pretuit singur.
Exista o ,,mica" problema: N. Velea nu apare in librarii, in anticariate...Abia am gasit, la o biblioteca de cartier (ce bine ca mai exista astfel de biblioteci!) romanul citat mai sus.
Cautandu-l pe N. Velea, mi-am amintit cat de greu am gasit cartea lui N.D.Cocea ,,Vinul de viata lunga"...,,Cauta si vei gasi" - e bun si sfatul biblic la ceva!
Multumesc pentru recomandare.
O zi buna va doresc!

Şerban Tomşa spunea...

Scorchfield,
despre Lucky-Strike doar am citit. S-ar părea că sunt niște țigări de poveste. Am adulmecat Pall Mall-ul, ca pe o femeie frumoasă pe care o vezi de la o sută de metri, fără să o poți aborda.
Acum toate țigările par făcute din golgoaze și sunt mai proaste decât Snagov-ul autohton de odinioară. Echivalente cumva cu Amiral-ul.

Şerban Tomşa spunea...

Ștefan Dumitru,
Velea e un romancier foarte slab, dar povestirile sale sunt unice. Căutați ”Poarta”, ”Paznic la armonii” și ”Vorbă-n colțuri și rotudă”. În ultimul volum, fiecare povestire are ca temă un proverb.

Radu spunea...

Te salut , Serban !
Am fumegat cam un pachet pe zi timp de 27 de ani . Pe 27 august 2002 am incercat sa pufai o tigara in paradisul meu verde de la Jaristea de Vrancea . M-am inecat cu fumul , am simtit ca e vremea sa termin cu fandoseala asta . Pur si simplu n-a mai incaput ! Era deja prea mult ! La o socoteala simpla , am fumat o Dacie . La una mai complexa , am pierdut sanatate . De castigat n-am castigat nimic ! Ceea ce mi se parea ca nu voi reusi din lipsa de vointa , am reusit ascultandu-mi propriul organism care nu mai suporta nici macar un fum . Acum sunt fericit . Parca nici n-am avut acest viciu ...vreodata !

Şerban Tomşa spunea...

Radu,
te salut, dragul meu !
Și la mine a fost prea mult și cred că mi-a anulat mai mulți ani din viață. Ce vrei, tot ce ne face fericiți ține puțin și ne distruge. :) Dar sunt adeptul ideii că trebuie să fim foarte fierbinți sau foarte reci. Pe cei călduți, Dumnezeu îi scuipă de pe limba sa. :)