Milă pentru portari !

Cea mai umilă condiţie este cea de portar, fie că acesta activează într-o instituţie, fie că se agită în spatele unei echipe de sportivi.
Când stai la intrare, trebuie să fii respectuos cu angajaţii - mai ales cu cei care au caractere urât mirositoare - şi să iei poziţie de drepţi în faţa şefilor, mai tineri decât tine şi, oricum, mai nervoşi decât restul lumii. Eşti obligat să duci la îndeplinire orice sarcină, cât mai repede posibil. Faci servicii, favoruri, te înclini, zâmbeşti automat, înghiţi rahatul tuturor şi, dacă ai puţină demnitate, nu poţi plânge nici măcar acasă.
Pe scurt, portarul este sacul de box al tuturor. Are voie să încaseze, dar niciodată să dea.
Chestia asta este evidentă în cadrul jocurilor cu mingea. Un portar de fotbal are nevoie de reflexe foarte bune, de ochi ageri şi de mult noroc pentru a fi pe traiectoria ghiulelelor expediate de atacanţi. Cu toate asdtea, el este ridiculizat de nenumărate ori. Dar nimic nu se compară cu eroismul portarului de handbal, care este mitraliat, bombardat, demolat de de obuzele trimise nonstop de adversari. Portarul de handbal se simte, tot timpul meciului, ca un condamnat aşteptând execuţia şi s-ar cuveni ca el să fie plătit  separat de restul echipei, cu un substanţial spor de traumă.  Abia acum am înţeles reacţiile nervoase necontrolate ale flăcăilor cu pricina după ce parează lovituri nimicitoare. Tristă soartă, incert viitor !
Fiindcă învăţământul nu mai urmăreşte performanţa şi nu mai este legat de carte - dansul, mişcarea, serbările şi utilizarea continuă a membrelor fiind prioritare -, mă gândesc, am mai spus-o şi cu alt prilej, să-i rog pe prietenii de la Uniunea Scriitorilor să-mi găsească, pe acolo, un post de portar. În branşă sunt oameni citiţi şi mă bazez pe ei că nu mă vor călca în picioare.
Nu pot, din nefericire, să aspir la rangul de portar de bancă. Ăla este singurul paznic situat mai sus decât restul societăţii. Meseria lui este să vegheze ca banii cetăţenilor să fie furaţi numai cu acte în regulă şi de aceea este recompensat pe măsură, adică mult mai gras decât un medic sau un profesor.