A apărut romanul "Călugărul Negru "

La Editura Tracus Arte a apărut romanul Călugărul Negru. Fac câteva precizări :
1. Nu este un text cu temă religioasă.
2. Este prima mea carte care încearcă să-l răsfeţe pe cititor. Are suspans, dorindu-se a fi şi un  ingenios policier, cu tentă comică.
3. Deşi firul epic arată ca un drum drept, pierzându-se în zare, surprizele apar la tot pasul, culminând cu cea din final. Tot în beneficiul celui care deschide volumul.


„La câteva zile după ce m-am mutat în casa lui Temir Omer, s-a comis prima crimă. Un profesor de sport, Victor Oprescu, venit în vacanţă pe litoral, fusese înjunghiat în inimă cu limba unui ceas de perete. Era publicată şi fotografia victimei: un bărbat între două vârste, cu mustaţă şi cu un păr ţepos, închis la culoare. L-am recunoscut pe tovarăşul meu de masă, de la hotelul de două stele în care mă cazasem când am sosit în oraş. Asasinul lăsase la locul faptei o hârtie pe care scrisese: „ceasul avea o singură limbă”. Părea un vers dintr-o poezie. Mai jos era şi semnătura: „Rodion Romanovici Raskolnikov”. Textul fusese scos la imprimanta unui calculator.” ( Călugărul Negru )

„Bătrâna găteşte tot timpul. Plăcinte de mere, tarte de cireşe şi dovleci copţi în miere dorm prin dulapuri. Ciorbe complicate, cu ţelină şi tarhon, umplu cu aburii lor curtea. Rasolul de peşte, curcanii împănaţi, mieii la cuptor, puii la ceaun, ceafa de porc la grătar, sosurile albe, roşii şi portocalii sfârâie, sâsâie precum gâscanii, bolborosesc, şuieră şi şoptesc prin aerul amiezii. Mătuşa se mişcă vioaie printre cratiţe, face tot timpul vocalize şi dispare periodic să vadă dacă n-a umblat cineva la butoaiele cu vin şi rachiu. Când revine, vocea îi este mai limpede, mai înaltă, ajunge la arii din opere şi atunci ştiu că dacă sunt prin apropierea ei simt mirosul livezii de pruni pe care bătrânii o au în afara oraşului. În fumul albicios, unchiul discută cu un prieten care trece zilnic la piaţă, iar la întoarcere se opreşte aici. Se caută amândoi prin ceaţă ca nişte rătăciţi. ” ( Călugărul Negru )

"Ceasornicarul loveşte din nou. O nouă victimă: sculptorul Graţian Naumovici a fost ucis chiar în atelierul său

Artistului i se sfărâmase ţeasta cu un ceas greu de piatră, sculptat chiar de el. Aşa cum arăta, gol, lungit pe jos şi cu capul acoperit cu un ziar, părea un cerb împuşcat şi târât acolo pentru a-i servi ca model chiar lui, proprietarului, pentru cine ştie ce operă idilică. Lucrurile se încurcau serios. Hermann şi Georg îl căutau pe Mehmet, soţul Tehurei, care făcuse, la domiciliul lui Graţian, mai multe lecturi. Totuşi, din relatările martorilor reieşea că pacostea de bătrân cu părul coliliu se tot agitase pe acolo, cu câteva zile înainte. Mesajul ucigaşului suna aşa:

                       „peretele avea un singur ceas”

  Rodion Romanovici Raskolnikov" ( Călugărul Negru )

-          Bă, Pătrule, a zis Anghel luptându-se cu un colţ de plăcintă în care era numai cocă scorojită. Bă, Pătrule, parcă mie tot nu-mi vine, bă, să crez că ăştia a ajuns pă Lună.

-          De ce, mă, Anghele, să nu crezi? Americanii e daţi dracu’, are aparate

specializate. Are dă toate... tot ce le trebuie. Dă ce să n-ajungă pă Lună?

-          Uite aşa, a zis Anghel. Ai văzut şi tu că Luna aia e dăstul dă mică. N-are unde să stea pă ea. Să poate prăbuşi. Să strică, dracu’, echilibru’.

Pătru a rămas gânditor şi parcă niţel înspăimântat, de era să se înece cu o îmbucătură de plăcintă, iar Pisică a dat repede pe gât un păhăroi mare de vin ca să-şi revină din năuceala în care îl aruncase Anghel.” ( Călugărul Negru )


P.S. Din păcate, ghinioanele nu mă părăsesc. Abia după ce cartea a intrat la tipar, am văzut, la pag. 12, două fraze succesive care încep cu conjuncţia adversativă "dar".  Buclucaşa particulă ne-a scăpat în mod inexplicabil, atât mie, cât şi redactorului.