Povestirile perfecte

     Să scrii numai proză scurtă şi să fii recunoscut ca mare scriitor înseamnă să ai o rată de reuşită foarte înaltă. I-a ieşit lui Cehov. Nu ştiu dacă Henry Lawson a mai scris şi altceva, dar Mark Twain şi Salinger  sunt autorii unor romane care constituie centrul de greutate al operelor lor. Caragiale este, în primul rând, dramaturg, deşi personal consider că schiţele sale sunt mai bune decât piesele de teatru.
Suspectez de perfecţiune că mai multe povestiri de Hemingway şi Saroyan.
De asemenea am susţinut mai mereu că Raymond Chandler este un mare scriitor. În volumul Crimă de mântuială, Ed. Nemira, 2012, există o povestire impresinionantă, numită Vară englezească. Nu conţine nicio intrigă poliţistă, nu are suspans, acţiunea nu spune nimic dacă o povesteşti. Un tânăr îşi asumă crima făcută de o femeie pe care o iubeşte şi fuge prin ţară. Este prins de poliţie, pus să semneze o declaraţie şi lăsat liber. Cum nu se întâmplă în alte texte, oamenii legii înţeleseseră că nu el este ucigaşul. Şi asta e tot. Ce poveste cinematografică, plină de urmăriri, bătăi, împuşcături şi alte crime ar mai fi tras un autor obişnuit ! Dar Vară englezească este scrisă dumnezeieşte şi trebuie să recunoaştem că într-o carte de proză, stilul şi personajele fac valoarea.
   Am achiziţionat târziu antologia Alertă de gradul zero în proza scurtă românească actuală, Ed. Herg Benet, 2011, alcătuită de minunatul poet Igor Ursenco. Îi mulţumesc coordonatorului că îmi face onoarea de a mă include şi pe mine printre autori. Incitat de o jună şi inteligentă comentatoarea de pe net - cum ziceam în nenumărate rânduri, femeile sunt cei mai uimitori cititori ! -, am început lectura opului cu Lili de Robert Şerban şi am avut surpriza să dau peste o altă bucată realizată fără cusur. Cunoscutul poet Robert Şerban ştie că o proză scurtă este ca o partitură în care melodia trebuie să fie evidentă. Printr-o suită de condiţionări şi scene aleatorii - "Dacă aştepţi tramvaiul 8 în staţia de lângă Abator şi începe să plouă violent, te vei adăposti în singura scară a blocului din faţa staţiei. Înainte de a intra în casă, treci pe sub bolta de viţă de vie. E ca un tunel, iar când vine tramvaiul, ai impresia că a ajuns instantaneu, ca un tren japonez. Dacă eşti în casa scării când e oprit şi nu alergi, îl pierzi. Dar tramvaiul 8 vine greu. Mai ales sâmbăta şi duminica. Mai uşor vine ploaia. Ca asta, cu cu fulgere şi tunete, cu stropi cât unghia."", este creată, cu mână de maestru, în plin banal, o situaţie de o noutate surprinzătoare. Abia în ultimele rânduri ne dăm seama că personajul-narator este o femeie cu înclinaţii lesbiene, care, stimulată de afinităţi sexuale secrete,   a urmărit-o pe Lili  mulţi ani, până ce fata a crescut şi a devenit o posibilă parteneră de jocuri erotice. Nu pot decât să-l felicit pe Robert Şerban pentru extraordinara sa izbândă şi să-i dau dreptate talentatei tinere - îmi pare rău că nu i-am reţinut numele -  care s-a entuziasmat iniţial de Lili. Dar Alertă de gradul zero conţine şi alte lucruri excepţionale pe care le vom discuta în viitor.