miercuri, 6 iulie 2016

Umbra lui Federer la Wimbledon sau despre psihologia învingătorilor

      Federer nu mai este decât umbra jucătorului perfect de odinioară. Reverul lui e slab în fața adversarilor care lovesc cu două mâini. Însă mai poate câștiga datorită serviciului devastator. (Chestia asta a început să mă deranjeze. Nu se numește tenis jocul în care faci cu serviciul mai mult de jumătate din puncte.) Mai e și forța mentală. Adversarii se bat singuri în fața celor obișnuiți să câștige mereu. Nadal juca deseori execrabil și câștiga turneu după turneu.
Sunt sportivi care joacă de foame. Intră în primii o sută.
Sunt alții care se mulțumesc să fie printre primii, dar nu se străduiesc prea mult să devină lideri. Tomas Berdych are toate calitățile să se lupte pentru supremația mondială, dar se oprește regulat în fazele avansate ale turneelor. Nu-mi dau seama ce e în mintea sa. Wawrinka e foarte talentat, dar inconstant.
     În fine, sunt cei care respiră numai victorii. Federer, Djokovic, Nadal se află printre ei. Nadal a fost numai antrenament , Federer a avut mult talent. Dacă și-ar fi luat din tinerețe antrenor, elvețianul ar fi câștigat ușor patruzeci de titluri de Grand Slam. Pe Djokovic l-am socotit risipitor cu darurile sale, fiindcă a avut jocul cel mai complex și putea rescrie istoria tenisului. Îmi pare rău că n-am văzut cum a fost eliminat, anul acesta, de la Wimbledon.
Dincolo de posibilitățile tehnice și fizice, mintea este esențială.
Cum se educă gândirea unui învingător? În sport, în cultură, în învățământ?
La ediția asta merg pe mâna lui Andy Murray.

P.S. Rahat! Țara Galilor și Portugalia sunt două echipe submediocre. Colac peste pupăză, galezii n-au avut portar. Ăla nu ieșea mai mult de o jumătate de metru din poartă. Cum să nu-i dai gol cu capul?Cum au ajuns ăștia în semifinală ține de SF. Mai norocoși și cu freza lui Ronaldo racordată mai bine la textura mingii, lusitanii păleau balonul orbește, la fiecare apropiere de poarta adversă, cum fac adolescenții prin parcuri și cum făceam și noi, pe maidan, în urmă cu n ani. Și le-a ieșit. Treaba e că la o confruntare cinstită cu nemții, n-au nicio șansă. Dar dacă francezii ăia de culoare,simpatici, îi încurcă pe germani cu un meci lung sau cu niște penalty-uri bătute mișelește, pe centru? În definitiv sunt la ei acasă. În cazul ăsta, Ronaldo îi va păcăli în finală și-și va unge cu briantină al patrulea Balon de Aur. Fiindcă Messi e urmărit acum nu numai de fisc, ci și de blestemul... argentinianului care se îneacă la mal. N-are echipă în spate, cum au avut Maradona și Kempes.
Merg pe Germania ( nu credeam s-o fac vreodată!) și i-aș da Balonul de Aur lui Neuer sau lui Bale, fiindcă a făcut enorm, cu o echipă de cartier. Că trofeul ăla n-o fi scris doar pe numele a doi șmecheri, Messi și Ronaldo! Și mai zic un lucru. Un balon luat de Messi a fost primit pe nedrept ( trebuia să-l ia Iniesta), iar două înșfăcate de Ronaldo au fost măsluite în mod foarte clar : o dată voturile pentru Messi au fost deturnate către fantele portughez, din ordinul lui Blatter, iar a doua oară trofeul a  fost meritat de francezul Franck Ribery, care câștigase tot ce se putea câștiga cu Bayern Munchen. Adevărul gol-goluț arată așa : Messi cu patru Baloane ( cinci cu cel suflat de Blatter și dirijat către Ronaldo), iar Ronaldo cu unul. Dar e aici o țesătură de interese mai complicată decât în Cosa Nostra.
Slab Campionat European, foarte slab!
Și deloc spectaculos.



Niciun comentariu: