Nu mai am timp să scriu recenzii, dar voi prezenta în continuare, sumar, cărțile care îmi plac.
Erich Maria Remarque este una dintre slăbiciunile mele. El promovează valori morale care îmi sunt dragi, într-o formă literară mai mult decât onorabilă. Nu pot spune că e un mare scriitor. Dacă-l comparăm cu corifeii epocii, pare de nivel mediu. Dar e un scriitor adevărat. Obeliscul negru, Trei camarazi și Pe frontul de vest nimic nou sunt cărți foarte bune. Arcul de triumf ( personajul feminin e pe jumătate româncă! ), Soroc de viață și soroc de moarte și Întoarcerea din război sunt onorabile. În această vară am citit Iubește pe aproapele tău (Editura Romhelion, București, 1991, traducere de Camil Baltazar), însă nu mă pot pronunța asupra valorii literare a volumului, fiindcă sunt copleșit de conținutul textului. Calvarul evreilor din Europa, în pragul celui de-al doilea război, este magistral evocat. Dramatismul și veridicitatea situațiilor îl aduc pe cititor într-o stare de tensiune morală greu de exprimat în cuvinte. Personajele, bine conturate, trec necontenit granițe, înainte și înapoi, supraviețuind miraculos numai datorită solidarității pe care o manifestă. Sunt apatrizi, nu au cămin, hrană, protecție. Tot ce pot face e să se ajute unii pe alții. Ceea ce face Steiner pentru Kern și Ruth trece dincolo de frontierele oricărei religii și se încadrează în preceptul creștin atât de puțin respectat de creștinii cei mai smeriți : ”Să faci pentru aproapele tău mai mult decât faci pentru tine însuți!” Poveștile de dragoste ale lui Remarque sunt ușor edulcorate și îmi displac ( ca și în cazul lui Hemingway, dar s-ar putea să fie un moft al meu : am alergie la narațiunile sentimentale), însă ideea de prietenie străbate, ca un fir roșu, toată opera scriitorului și mă tulbură profund. Sunt și scene memorabile, demne de pana unui mare creator. La Praga, în sala de așteptare a Comitetului pentru ajutorarea emigranților, ticsită de oameni dintre care jumătate erau evrei, o fetiță se apropie de un bărbat cu capul în formă de pară și îi cere să îi arate vioara pe care el o ține într-o cutie. Apoi îl pune să cânte, iar bătrânul interpretează bucăți din Schumann și Schubert, proiectând o așteptare chinuitoare într-o lumină celestă. Dacă sacrificiul este cuvântul de ordine pentru eroii din Iubește pe aproapele tău ( Steiner le dăruiește tot ce are lui Kern și Ruth și se întoarce acasă, cu prețul vieții, pentru a o revedea pe soția sa, Maria, aflată pe patul de moarte), nu lipsesc torționarii, conformiștii și trădătorii. Ponderea lor este însă neînsemnată. Ca în toate cărțile sale, Remarque are umor. De pildă, drumurile personajelor centrale se întretaie cu ale unui individ obsedat în mod permanent să mănânce o găină friptă.
Iubește pe aproapele tău este o lectură antrenantă și emoționantă. Am ajuns, cu timpul, să cumpăr cărțile lui Erich Maria Remarque în mai multe exemplare, pentru a le putea dărui și altora.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu