vineri, 1 iunie 2018

Jurnal în firimituri. Despre prieteni, Ştefan Bănulescu şi condiţia scriitorului român

·          *  Dintre prietenii care m-au ajutat cu totul dezinteresat, nu-i voi uita niciodată pe George Udroiu, Nelu Florea, Victorita PantaziNicoleta Balaneanu, Doru Drăguşin,  Cucu Dan GabrielFlorentin Cucu,  Marian Rosu şi Stelu Dobre. Pe primul l-am cunoscut chiar când încerca să-mi salveze viaţa. Cu al doilea sunt prieten din copilărie, dar pentru cei mai mulţi n-am apucat să mişc un pai. Ce oameni extraordinari! Mi-au sărit în ajutor fără să ezite, sacrificând propriile probleme şi insuflându-mi credinţa că oamenii buni sunt mai puternici decât cei răi, chiar dacă sunt, să recunoaştem, în minoritate faţă de ceilalţi. Le voi fi recunoscător toată viaţa şi voi încerca să le fiu şi eu sprijin, după puterile mele. Prietenilor literari nu le dau deocamdată numele: nu vreau să-i pun în pericol.
       * Multă recunoştinţă pentru doamna Picioruşi Veronica.
       * În perioada 30 mai – 3 iunie 2018, Editura Tracus Arte va participa la cea de-a XIII-a ediție a Salonului Internațional de Carte Bookfest, cu peste 300 de titluri, dintre care 50 de titluri noi, toate aflate la reducere (35 – 40%). 2018 este anul în care Editura Tracus Arte serbează 10 ani de activitate, iar autorii, traducătorii și titlurile selectate reflectă direcțiile pe care și le-a asumat editura către diversitate, deschidere și valoare. Dintre autorii prezenți cu volume la această ediție a târgului de carte îi menționăm pe Ion Stratan, Călin-Andrei Mihăilescu, Mihai Măniuțiu, Dumitru Crudu, Ruxandra Novac, Geo Bogza, Bruce Weigl, Mihai Ignat, Livius Ciocârlie, Romulus Bucur, Antonin Artaud, Dumitru Țepeneag, Camelia Bucur, Ilina Gregori, Yigru Zeltil, Aurelia Marin, Mariana Criș, Florin Balotescu, Cătălina Florina Florescu, Monica Voudouri, Răzvan Ventura, Étienne Gilson, Gabriel Marcel, Paul Diel, Wisława Szymborska. Un eveniment special îi va fi dedicat academicianului Eugen Simion, la aniversarea a 85 de ani, eveniment în cadrul căruia vor fi lansate volumele „Ficțiunea jurnalului intim” (3 volume) și „Genurile biograficului” (2 volume).
*- Am un prieten care ştie persana, mi-a spus un turnător de meserie, ginere de colonel la Secu, pe vremea când eram student.
-      -  Zău? am întrebat eu admirativ.
 -  Da, a tradus o grămadă din Saint-John Perse, mi-a confirmat el cu convingere.
*   Dacă literar mi-am găsit un drum al meu, social sunt încă singur şi dezorientat. Geoge Geacăr mă "citise" din tinereţe. Chiar şi în vis mă rătăcesc mereu pe străzile unui oraş deopotrivă cunoscut şi necunoscut. Am visat să am o casă cu mansardă pe versantul sudic al unui deal. Un prieten şi-a realizat acest vis şi sunt fericit pentru el. Nu ştiu de ce nu-mi mai răspunde la mesaje. Am visat să am o pădure şi un râu. Pădurile au suflet şi râurile posedă o inteligenţă specială. Alţii au aşa ceva şi mă bucur pentru ei.Am visat să mă plimb printr-un parc şi am ajuns într-o cuşcă.Greşeala de a mă întoarce de unde am plecat mi-a adus toate necazurile.
      *  Zilele trecute eram la fântâna boierească. Un guguştiuc a venit în zbor şi mi s-a aşezat pe cap. Era un pui care zbura greu. M-am întors la maşină - m-a mai tras curentul o dată! - să-i aduc pâine, dar nu ştia să mănânce. Un copil mă însoţea şi a reuşit să urce pasărea într-o salcie.
·       Dacă aţi fost vreodată bolnavi, aţi observat că de sărbători şi în vacanţe suferinţele se intensifică. Bucurie pentru unii, calvar pentru alţii. Şi peste toate, amintirea sărbătorilor din trecut, trăite în pace şi veselie.
·      *  Romancierul sapă fundaţii, zideşte case, construieşte străzi şi le umple cu oameni. Poetul merge/zboară peste acoperişuri şi vede deopotrivă oameni şi stele. 
     *„Moartea e însoțitorul nostru etern, a spus don Juan cu un aer foarte serios. Se află totdeauna la stânga noastră, la o lungime de braț. [...] Moartea este singurul sfetnic inteligent pe care îl avem. De câte ori simți, așa cum faci mereu, că totul merge prost și că ești pe cale să fii anihilat, întoarce-ți capul spre moartea ta și întreab-o dacă este așa. Moartea îți va spune că te înșeli; că nu contează nimic în afară de atingerea ei. Moartea ta o să-ți spună : <<Încă nu te-am atins. >>” (Carlos Castaneda, Călătorie la Ixtlan)
·        Recitesc Scrisorile provinciale ale lui Ştefan Bănulescu şi mă mir că nu mi-a sărit în ochi până acum uluitoarea inteligenţă artistică a marelui scriitor. Gândire vie, formulări scânteietoare, nuanţe care fac credibile surprinzătoarele adevăruri exprimate. Ar putea fi Bănulescu apropiat şi de Borges? E posibil ca textele sale să conţină, mascate, propriile interpretări.
·        Ştefan Bănulescu despre condiţia scriitorului: "Filimon nu era nici prin naştere, nici prin destin sortit marilor onoruri publice şi marilor averi, cuvântul său scris a avut greutate numai în măsura în care cuvântul său scris a avut valoare. Prin Filimon, prestigiul public al scriitorului începe să vină direct din substanţa şi prestigiul scrisului şi se cerea respectat chiar în lipsa unor ranguri şi poziţii sociale moştenite sau dobândite prin mijloacele vremii. Această nouă condiţie a scriitorului, mult mai dramatică (dar şi mai aproape de adevărurile meseriei) care-şi ia singură toată răspunderea, fără posibilitatea de a se ocroti înapoia vreunui regim preferenţial de impunitate, aveau s-o încerce după aceea la modul masiv numeroşi scriitori." (Ştefan Bănulescu, Personajul Nicolae Filimon, în Scrisori provinciale, Editura Albatros, Bucureşti, 1976)
·     Tot despre condiţia scriitorului român. 
      Ştefan Bănulescu citând dintr-o scrisoare a lui Eminescu către Iosif Vulcan: "Mult stimate Domnule şi Amice, Mulţumesc pentru onorariul trimis - cel dintâi pentru lucrări literare pe care l-am primit vreodată în viaţă. În România domneşte demagogia şi în politică şi în literatură: precum omul onest rămâne necunoscut în viaţa publică, astfel talentul adevărat e înecat în buruiana rea a mediocrităţilor..." Bănulescu reproduce şi câteva rânduri dintr-un articol al lui Caragiale :"cât suntem noi, literaţii, de răniţi în amorul nostru propriu când vedem cum trecem de nesocotiţi în societatea românească şi cât de puţin ni se ia în seamă concursul ce-l dăm la dezvoltarea patriei şi naţiunii noastre... avem în sufletul nostru un sentiment ascuns de mâhnire văzând cum forţe intelectuale inferioare... se bucură de o covârşitoare importanţă socială, faţă cu noi şi munca noastră." Apoi e citat Ion Ghica : (Nicolae Filimon) "câştiga puţin, prin munca şi talentul său; caracter independent, nu s-a căciulit niciodată la nimeni; ura şi dispreţuia lipsa de demnitate şi linguşirea; modest până a roşi când auzea laude pentru scrisul lui, n-a bănuit niciodată că e un scriitor de mare merit" ( Ştefan Bănulescu, Personajul Nicolae Filimon)
·     Ştie cineva o mănăstire care poate găzdui pe termen nelimitat, contra cost, un scriitor?

2 comentarii:

Ryanna Pop spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Miron Dan spunea...

Mi-a plăcut enorm:
Romancierul sapă fundaţii, zideşte case, construieşte străzi şi le umple cu oameni. Poetul merge/zboară peste acoperişuri şi vede deopotrivă oameni şi stele.

Mânăstirea? Doamne ferește!