joi, 25 februarie 2010

Întoarcerea acasă

S-a schimbat nuanţa luminii care se scurge ca o miere uşoară, de bondari, în paharul murdar al zilei.
Mugurii de liliac gesticulează în somn. O studentă din Grozăveşti surâde, din aşternuturi, unui african viguros şi năucit de aromele grele, de polen uman, care îneacă tot campusul.
E timpul când învinşii şi învingătorii se întorc acasă, obosiţi şi însetaţi. Au bocancii scâlciaţi şi plini de noroi, iar uniformele, ferfeniţă, atârnă pe ei ca pe nişte sperietori de păsări. Miros a transpiraţie grea, de masculi rătăciţi în propriile vise şi torturaţi în cuptorul fricii şi al dorinţei. Ar vrea să doarmă, dar nu pot, căci pentru ei nu va mai fi niciodată noapte.
E vremea întoarcerii acasă. Învingătorii găsesc masa pusă, paharele pline, iar în baie îi aşteaptă Clitemnestra.
Învinşii nu au nimic. Nici măcar casă. Dar zâmbesc când, la tutungeria din colţ, îşi descoperă vocea stinsă şi gândul că vor fi toată viaţa singuri.

3 comentarii:

pantacruel spunea...

incep sa-mi surada invinsii :)

SOmeONE spunea...

Da, Clitemnestra este exact recompensa pe care orice invingator si-o doreste... :)
La prima vedere, Ulysse poate parea un defavorizat al zeilor. Dar nu este asa. Cine stie, Serban, se poate ca tutungeria din colt sa fie doar o etapa in drumul spre Itaca vietilor... De preferat, zic eu!

Şerban Tomşa spunea...

Panta,
învinşii sunt mai interesanţi, mai ales din punct de vedere literar. Ratarea e totdeauna mai artistică decât reuşita.

Sorin,
Clitemnestra e fiică de rege şi e infidelă. Agamemnon nu şi-a ales bine femeia. Poate că a fost prea dornic de mărire. Lacom era, din moment ce se certase cu Ahile pentru o sclavă...