Am primit o leapşă de la Ioan Suciu, posesorul blogului Mofturi de ochelarist http://www.isuciu.ro/ .
Cum şi-n ce fel cu cărţile
1. Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?
Nu îndoiesc niciodată paginile. În general, folosesc semne de carte, dar le pierd mereu, aşa că prefer să ţin minte locul unde m-am oprit şi reiau de fiecare dată, fără greş, lectura de unde am rămas.
2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi, dacă da, care a fost aceasta?
Chiar ieri am primit în dar romanul Mutilare de Dan Stanca, un scriitor pe care îl apreciez şi pe care l-am menţionat în ultimul meu op – la capitolul dedicat cărţilor imaginare -, dar numele său a dispărut în mod misterios din text. În orice caz, îmi propun să-l citesc pe Dan Stanca în întregime, chiar dacă a scris, după socoteala mea, vreo şaptesprezece romane.
3. Citiţi în baie?
Vreo câteva luni, acum douăzeci şi doi de ani, citeam în baie diferite “volume” îmbuteliate, conţinând un lichid roşu. Fără pahar. Mă relaxa extraordinar.
4. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi, dacă da, care ar fi fost aceasta?
Da, m-am gândit şi chiar am scris ceva, dar de fiecare dată mi-a părut rău nu numai că am scris, ci şi că mi-a trecut prin cap să scriu...
5. Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?
Să zicem că Polirom, Cartea Românească, Humanitas şi Compania au nişte colecţii interesante.
6. Care este cartea preferată?
Am mai multe cărţi preferate : Un milion de feluri de a râde pe sub mustaţă de I. V. Stalin, Reţete de salate orientale făcute din cărţi de memorii de Dan C. Mihăilescu, Am auzit că există femei, vol. XXX, de Mircea Cărtărescu şi Eu şi cu Mine de Nicolae Breban.
7. Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?
Recitesc numai cărţile în legătură cu care am impresia că le parcurg, de fiecare dată, pentru prima oară : Malcolm Lowry, Dostoievski, Gogol, Cehov, John Kennedy Toole, Bulgakov, Celine, Hemingway, Flaubert.
8. Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?
I-aş compătimi pentru viaţa pe care au dus-o /o duc şi le-aş propune să facem o vizită la primul bordel. Sau la o cârciumă, după preferinţe...
9. Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?
Vorbesc cu mine însumi despre ceea ce citesc.
10. Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?
Numele autorului, titlul cărţii, corpul de literă. Îmi plac autorii care îi scandalizează pe farisei şi îi dezamăgesc pe “prieteni”. Citesc cu opinteli cărţile tipărite cu litere minuscule, pe hârtie de ziar...
11. Care credeţi că este o lectură “obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie să o citească?
Ora de germană de Siegfried Lenz, Conjuraţia imbecililor de John Kennedy Toole, Sub vulcan de M. Lowry, Rodul pământului de de Knut Hamsun şi povestirile scrise de Cehov şi Borges.
12. Care este locul preferat pentru lectură?
Vara, în copilărie, citeam sub un prun bătrân. Acum o fac într-un cort special amenajat sau la umbra unor vişini falnici, plantaţi de mine. Toamna şi iarna mă întind pe o canapea.
13. Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?
Nu ascult nimic. Cand citesc, nu vreau să aud decât ciocănitul ideilor sub tâmplă.
14. Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?
Am încercat, dar e extrem de incomod. E ca şi cum ai savura o îngheţată încălzită pe aragaz…
15. Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?
Pe lângă volumele cumpărate, citesc cărţi împrumutate – niciodată definitiv - de la un prieten care lucrează într-o mare bibliotecă.
16. O carte este pentru mine… Cum aţi descrie o carte?
… o femeie frumoasă care mă vizitează pe neaşteptate.
10 comentarii:
haios si autoironic. exact cum ma asteptam :D
cel mai mult mi-a placut raspunsul la a patra intrebare (V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi, dacă da, care ar fi fost aceasta?)
...
"- Da, m-am gândit şi chiar am scris ceva, dar de fiecare dată mi-a părut rău nu numai că le-am scris, ci şi că mi-a trecut prin cap să le scriu."
Panta,
îţi mulţumesc, eşti drăguţ, ca de obicei.
Nu mai prididesc cu făcutul pârtiilor prin zăpadă. Tocmai eliberasem traseul pentru a patra oară, că afară s-a pus un viscol nebun... Şi mâine stabilisem că descind în Bucureşti...
Citeam de curand o carte scrisa de o autoare americana,in care spunea cum ca; “oamenii purtatori de lumina,sunt toti acei oameni care s-au oferit inca inainte de a se naste pe cand traiau in imparatia spiritelor,sa ajute aceasta planeta si locuitorii ei sa isi transceada frica si sa se vindece de efectele ei.insa din pacate viata si accentul pus excesiv pe materialism sa genereze o amnezie in randul acestora;…cand acestia isi uita adevarata identitate divina,ei se simt pierduti si intra in panica.insa vine vremea cand chemarea interioara le reaminteste ca a sosit timpul sa inceteze cu visele si sa treaca la treaba”..lunga introducere a ceea ce vreau sa spun si nu am terminat,.. insa raspunsul la punctul 4,mi-a produs un soc psihic la ideea ca s-ar fi putut intampla una din doua;sa nu-ti fi trecut prin cap sa scrii,sau chiar nici sa nu scrii...literatura romana ar fi fost mult mai saraca spiritual,si nu spun vorbe mari,nici gratuite,dar cine ar fi putut reda mai real si mai plastic societatea in care traim,in acest amestec de literatura a lui Cervantes cu Don Quijote al lui,iata ca la noi datorita sistemelor sociale avem mai multe exemplare de acest gen si fac aluzie la personajele tale din “ghetarul”in care multi se inchipuiau ca sunt mari voievozi,poeti sau scriitori…nemaivorbind si lupta unora cu “morile de vant”din sistemul actual si cel din trecut in care interesele materiale supuse ideologiilor,la unii,sterg orice urma de sentiment ajungandu-se pana la dezumanizare ,totul reducandu-se in mare la “instincte primare”..iar din pacate victime colaterale acestora devin oamenii cu idealuri curate cu suflete neatinse de meschinarii,ce intuindd putrefactia unei lumi de nevindecat se izoleaza intr-o lume a lor ,de visare,in care desi prezenti ei isi traiesc trecutul si viitorul simultan salvandu-se intr-un fel de la alienare mintala…eeei, hai ca fac pe desteapata:)..ideea insa e ca adevaratii oameni de lumina nu se abat din calea spirituala ce o urmeaza,indifferent de voia sau fara de voia lor..zic si eu…daca gresesc,”pliiiz”..”nu trageti in pianist”!:)
vis-a-vis de lupta ce o porti de ceva zile cu nametii..sa fie o razbunare a oamenilor de zapada,sau a muntelui de gheata din roman?:)..desigur glumesc,nici nu poate fi vorba de razbunare,mi-a traznit si mie asa o metafora,eu egoista ce am noroc de o zona in care doar admir feeria iernii,si-mi imaginez ce "lupte"se dau prin acel loc..hai ca mai e putin si vine primavara..zise optimistul!:)
Mi-a placut! Cioc, cioc in tampla ta cu o idee : poti sa-mi imprumuti si mie "Un milion de feluri de a râde pe sub mustaţă" de I. V. Stalin, ca am si eu mustata ?
Ryana,
nu ştiu cine s-a răzbunat pe mine, dar mi-a făcut-o. Astăzi trebuia să mă întâlnesc cu un scriitor important în Bucureşti, dar aseară am rămas fără curent electric şi fără posibilitatea de a comunica prin intermediul telefonului fix sau al e-mail-ului. De dimineaţă am plecat prin beznă si am rămas blocat în zăpadă de patru ori. Ultima dată, definitiv, la iesirea dintr-o localitate aflată la 15 km de mine. La plecare constatasem că reţeaua telefonică mobilă la care sunt abonat căzuse în zonă... Cu chiu cu vai, din blocaj în blocaj, am ajuns înapoi. Acum câteva minute a revenit curentul...
Îţi mulţumesc pentru cuvintele frumoase. Ai un nivel de înţelegere a lumii absolut impresionant.
Te imbratişez. :)
Isuciu,
îţi împrumut cartea cu plăcere : am mai multe exemplare.
Mă bucur că ţi-au plăcut aberaţiile mele. Şi mie îmi plac mustăcioşii. Seamănă cu motanii, pentru care am o mare slăbiciune... În studenţie, îl numeam "Motanul" pe prietenul meu Nino Stratan. Am avut şi eu nişte tentative de barbă şi de mustaţă, dar... n-a fost să fie. Şi, sincer, îmi pare rău. Acum s-au înspicat şi nu aş mai arăta bine...
În altă ordine de idei, trebuie să-ţi spun că tot nu pot posta comentarii pe blogul tău. Şi aş fi vrut, căci erau nişte subiecte extrem de interesante.
Faptul ca nu poti sa intri la mine pe blog e foarte rau si regretabil. Opiniile tale ma intereseaza foarte mult. Pe de alta parte nu ai nicio opreliste de a comenta la mine pe blog. Am blocat accesul numai pentru niste « amici » de-ai mei mai vechi (se poate realiza acest lucru pe platforma wordpress, nu se poate pe blogspot) dar pentru tine drumul este liber. Si asteptam comentariile tale cu interes. Te rog sa-mi spui pe mail ce mesaj de respingere apare cand incerci sa comentezi. Nu esti supus moderarii !
Isuciu,
ai dreptate, pot comenta pe blogul tău, dar nu pot vizualiza niciodată ce am scris. Şi nici nu pot citi celelalte comentarii...
E de la browser. Cu Mozila se vede précis.
Mulţumesc. :)
Trimiteți un comentariu