Circ fără pâine sau despre cum se face gazetăria la noi

Clasa dominantă din Roma antică oferea vulgului "pâine şi circ ". Îi hrăneau şi îi distrau pe mocofani, pentru a le distrage atenţia de la marile probleme sociale şi politice. Că nu suntem cu adevărat urmaşii Romei , ci mai mult ai cumanilor, după cum demonstrează Neagu Djuvara, se vede şi din faptul că noi ne mulţumim numai cu circ. Mai exact, acesta ţine loc şi de pâine.
Aceste observaţii mi-au fost prilejuite de alegerile organizate de un mare partid din România pentru ocuparea unor functii de conducere pe care organizaţia respectivă le are prevăzute în statut. Dar nu despre un partid sau altul vreau să discut aici. Nu mă interesează politica decât ca ştire de presă, chiar dacă am prieteni care se fac carieră în domeniul respectiv. Am, de asemenea, simpatie pentru unii lideri aparţinând tuturor formaţiunilor de pe eşichierul luptei pentru putere de la noi. Dar atât.
Mă interesează însă cum se face gazetăria la noi. Când lucrurile nu merg bine într-un domeniu sau altul, de vină sunt mai mulţi factori. Niciodată nu e unul singur. În învăţământ, de pildă, guvernanţii ( de toate culorile politice ), părinţii, profesorii şi elevii ( exact în această ordine ) îşi dau mâna pentru a falimenta şcoala românească. Opinia publică este informată aproape exclusiv în legătură cu bătăile care se încing între "vedete" - au scos, de exemplu, din neant o femeie-bărbat, o bătăuşă pe care o asmut pe unul sau pe altul ! -, beţiile acestora, aventurile amoroase ale unor neisprăviţi ( căci "la asta mai tot prostul se pricepe", vorba lui Creangă), "planurile" lor de viaţă şi felul în care îşi cheltuiesc banii. E o presă de scandal. Unde sunt bani mulţi sau foarte puţini, se fac prostii fără număr şi e mizerie morală. E, acolo pune botul şi presa noastră. Aflu lucruri care nu mă interesează despre "creştinul" Becali, burta Nichitei şi chiloţii lui Moni. Dar oamenii nu ştiu că Radu Aldulescu scrie un nou roman, că Horia Gârbea are sub tipar patru cărţi, că X a rămas un mare scriitor şi plăsmuieşte noi şi noi minunăţii...
În timp ce în Congresul partidului de care vorbeam se făcea tărăboi, afară, la intrare, nişte vrăjitoare rosteau incantaţii şi făceau gesturi rituale pentru alungarea unor duhuri rele şi favorizarea unor candidaţi. Nu suntem în plin Ev Mediu ? Las la o parte faptul că femeile fuseseră atrase de flacăra violetă a unui candidat, dar era cazul ca anumite televiziuni să nu scape niciun gest al magicienelor ? Asta e ştirea de care are nevoie omul mileniului al III-lea ? Ziariştii ăştia n-au auzit de selecţia informaţiilor care îi asaltează ? La un moment dat, un membru de partid a făcut urât, fiindcă fusese exclus nestatutar ospialiera organizaţie. Ce au făcut "oamenii de presă " ? Au tăbărât peste membrii prezidiului cu microfoane şi camere de filmat, blocând lucrările Congresului. Dacă unul dintre participanţi s-ar fi dezbrăcat în pielea goală şi şi-ar fi făcut nevoile în sală, bravii "ziarişti" ar fi lăsat totul baltă şi nu l-ar fi scăpat din ochi şi de pe ecran pe smintit. Într-o ţară civilizată, ghicitoarele din stradă ar fi fost alungate de poliţie cu bastoanele, iar reporterii ar fi stat cuminţi pe locurile rezervate pentru ei.
De aceea sunt de părere că pentru starea de extraordinară prosperitate şi nemaivăzută elevaţie spirituală în care se află neamul românesc un mare "merit" îl are calitatea omului de presă de azi. Când văd oameni care îşi fac o meserie din a-şi urmări colegii şi vecinii, din a împrăştia zvonuri murdare şi a ţese intrigi, din a iniţia conflicte şi a mânca rahat, spun amuzat : "Dacă ăştia ar şti să scrie, ar fi nişte ziarişti pe cinste ! " Din păcate, nici oamenii de televiziune nu ştiu să scrie. Şi nici să citească.