duminică, 2 mai 2010

Departe de lumea păcătoasă...

Fiindcă ceţuri groase au învăluit, în ultima vreme, existenţa noastră socială, reiau o mai veche postare, pentru a-mi regăsi seninătatea.

 Nu-mi amintesc în opera cărui scriitor am citit o secvenţă care m-a amuzat teribil la timpul respectiv şi care mi-a rămas, peste ani, vie în minte. O voi povesti nu aşa cum era în cartea respectivă ( sumar, expediată ), ci aşa cum ar fi trebuit să fie relatată.


Stareţul unei mănăstiri plecase într-o lungă călătorie, să vadă cum merg treburile în lume. Într-o seară, el soseşte pe neaşteptate, obosit, trist şi prăfuit. Nu mai are răbdare să amâne pe a doua zi comunicarea impresiilor pe care le-a acumulat în cursul voiajului său şi, aşa murdar şi transpirat cum era, îi adună pe călugări în sala mare a stăreţiei şi le spune pe nerăsuflate :
- Fraţilor, am colindat peste tot şi am văzut că lumea e sortită pierzaniei. Oamenii au devenit sclavii necinstei, minciunii şi desfrâului. Semenii noştri se scaldă în apele păcatelor celor mai grele. Nu avem decât să zăvorâm mănăstirea şi să întoarcem spatele acestei lumi strâmbe.
- Am putea să ştim ce fac păcătoşii mai concret, Sfinţia Ta ? a întrebat un călugăr voinic şi îmbujorat la faţă, care tocmai fusese trezit din somn pentru a participa la adunare.
- E urgie, fiul meu, a răspuns stareţul. În oraş, prin toate vitrinele prăvăliilor sunt şunci grase, muşchiuleţ de porc, păsări fripte şi berbeci rumeniţi la proţap ! Cu ororile astea, oamenii sunt ispitiţi chiar şi în zilele de post ! Hainele sunt făcute mai mult să arate trupurile, decât să le învelească. Dar grozăvenia grozăveniilor sunt femeile goale expuse în vitrine, care pot fi cumpărate, pe bani puţini, de oricine vrea să păcătuiască, fiilor !
- Goale ai spus, Preasfinte ? a întrebat călugărul roşcovan, înghiţind în sec.
- Goale, fiule, goale, cum le-au făcut mamele lor. Se fâţâie la geamuri, arătându-şi ruşinea şi ălelalte podoabe, de n-am putut trece pe acolo decât acoperindu-mi vederea cu mâinile.
Călugării se uitau uluiţi la stareţ, cu ochii bulbucaţi, iar balele le curgeau pe piepturi, umezindu-le cămăşile de noapte.
- Acum duceţi-vă la culcare, fiilor, căci vă văd peste măsură de tulburaţi. Vom hotărî mâine cum ne vom izola de lume.
Şi, mulţumit de predica ţinută, stareţul se îndreptă către chilia sa.
A doua zi bătrânul se trezi târziu şi văzu că mănăstirea era pustie. Nu se auzea nici cel mai mic zgomot. Îşi căută credincioşii peste tot, dar nu-i găsi. Într-un târziu deschise uşa infirmeriei, unde un călugăr centenar se pregătea să treacă la cele veşnice.
- Unde sunt fraţii noştri, Ilarie ? îi strigă stareţul la ureche.
- Au fugit azi-noapte la oraş, Sfinţia Ta, hârâi muribundul. I-am auzit ce frumos povesteau despre viaţa din afara mănăstirii, că aş fi plecat şi eu cu dânşii, dacă n-aş fi fost pe moarte !

13 comentarii:

pantacruel spunea...

:) amar-seducator

Şerban Tomşa spunea...

Panta,
mulţumesc, eşti îngăduitor cu mine. M-am gândit de multe ori să-mi găsesc liniştea într-o mănăstire de...taici. Văzând însă prin ce au trecut nişte semeni de-ai mei care au făcut această greşeală, mi-am luat seama. Literatura, filmul şi celelalte sunt ţinuturi mult mai ospitaliere. :)

SOmeONE spunea...

Halal conducator "luminat"... Daca dorea sa faca din manastirea sa o enclava, ar fi trebuit sa povesteasca exact contrariul celor vazute, asa cum faceau tovarasii scoliti la Frunze. Ala da, seminar! :)))

Şerban Tomşa spunea...

Sorin,
da, fostul "seminarist" Stalin a făcut politică de politică... A omorât câteva milioane de oameni, începând chiar cu colegii săi de la şcoala de diaconi...

SOmeONE spunea...

Ca sa nu cada in pacat...

Şerban Tomşa spunea...

Mai mult ca sigur... Ştia el ce ştia...

Ryana spunea...

:))))..Serban,in zona prin care sunt exista o manastire de maici,insa slujba o tine un calugar(ce are si o casa pe domeniul acesteia)..candva un coleg de redactie mi-a spus niste povesti de viata de pe acolo incredibile...asa ca eu o prezint aici ca o sugestie....pentru cine vrea sa se calugareasca:))

Şerban Tomşa spunea...

Ryana,
până la urmă, mă faci să mă călugăresc... Tot vreau eu să mă umplu de păcate.. Nu ştii că şi Nică al lui Ion Creangă, văzând ce făceau prin tufişuri călugării de la Durău cu maicile de la Agapia, se hotărâse să se călugărească ?

Ryana spunea...

:))))))))))))...nici o problema Serban,sunt prin zona,ca prieten poti miza pe o mana de ajutor din partea mea oricand in acest sens..iti dai seama,tu te umpli de pacate iar eu ma pun bine pe langa Dumnezeu...ca tot prin comentariul precedent Eva din mine si-a facut datoria…prin “marul” ce ti l-am oferit din gradina Edenului ..:)))...

Şerban Tomşa spunea...

Abia aştept... :)

Ryana spunea...

ai grije ce-ti doresti!:))))))))))

Şerban Tomşa spunea...

:)

Anca spunea...

morala povesti asa cum o vad eu: viata este prea scurta si nimeni nu-ti ridica statuie daca faci ce-ti dicteaza altii. unde mai pui ca inainte de a muri incepi sa regreti ca nu ti-ai trait-o. acum depinde de fiecare cum vede adevaratul sens al vietii: sa fie fericit sau sa fie nefericit.