duminică, 30 mai 2010

Prostia e cea mai căutată marfă, iar proştii sunt cei mai activi şi siguri cumpărători

Aflu, uluit, că Arthur Rimbaud n-a vândut nicio carte cât timp a trăit. Şi este chiar cel care a revoluţionat poezia europeană şi universală...
Van Gogh a vândut, pare-se, un singur tablou în timpul vieţii.
Lampedusa nu şi-a putut publica antum capodopera Ghepardul, din pricina opoziţiei sicilianului Elio Vittorini, el însuşi un scriitor remarcabil.
Poemele scrise de Emily Dickinson au fost publicate postum.
Harper Lee n-a publicat decât o carte, memorabilă, e adevărat : Să ucizi o pasăre cântătoare...
Lui Gide nu-i plăcea Dostoievski şi a refuzat să-l publice pe Marcel Proust.
Franz Kafka a văzut că nu este înţeles şi a lăsat cu limbă de moarte să i se ardă manuscrisele.  Poate aflăm că nici el n-a vândut nimic.

9 comentarii:

mewsette spunea...

chiar i s-au ars niste manuscrise lui kafka:( si parca nu si-a terminat o opera...
ps: n-am vrut sa deranjez, intrebarea cu tomatele era serioasa, eu sed la tara si o spun cu o mandrie...prosteasca:)
cum sa se impoziteze alesii pe ei insisi?

Şerban Tomşa spunea...

Mewsette.
nu-ţi face probleme, că nu mă supăr uşor...:)
Ai dreptate cu proştii. S-ar putea însă ca şi eu să fi început să mă tâmpesc. Ştii cum funcţionează mecanismele psihologice : alcoolicul are impresia că este înconjurat numai de beţivi, obsedatul sexual este preocupat de curve, iar prostul vede numai proşti pe lângă el...:)
Şi eu sunt începător cu roşiile. În orice caz, mai cresc doar în solar. Afară nu mai merg. Trimite-mi un mail - pe adresa : biblioteca_lui_noe@yahoo.com - şi îţi voi indica nişte tratamente... Depinde şi în ce zonă locuieşti...

Şerban Tomşa spunea...

Max Brod, prietenul şi legatarul testamentar al lui Kafka, nu a îndeplinit dorinţa scriitorului de a i se arde manuscrisele. Dimpotrivă, Max Brod le-a publicat...

silvana spunea...

sta in firea umana sa realizeze ce a avut abia dupa ce a pierdut

Black Bitch spunea...

Din cate imi aduc eu aminte, Van Gogh a vandut un tablou in timpul vietii...

Ryana spunea...

da, se pare ca soarta pentru unele valori este aceea sa fie recunoscute abia dupa moarte..cum s-a intimplat si cu Franz Schubert,care in viata desi a compus minunate serenade,a trait doar in umbra lui Bethoven..si abia dupa 40 de ani de la moartea acestuia,cineva s-a gasit sa-l scoata la lumina..la noi in tara ce ar mai fi de spus..la fel, multe valori au fost elogiate dupa ce nu au mai existat..ma intreb si ma ia cu frison..oare cati oameni de arta,poate sunt ingropati definitiv,ramanad chiar dupa moarte inghititi de anonimat?..acum Kafka..oh,ce-mi place mie acest autor!..am o carte cu pagini de jurnal si corespondenta al acestuia..si in multe ganduri de ale lui ma regasesc.:)...
Serban,
te simt cam trist..cred ca te-ai suprasolicitat..ai grije de tine!..mai fa o pauza,si reincarca-ti bateriile...acum e cald afara..si sunt convinsa ca visinul din gradina abia asteapta sa te asezi pe bancuta din "pragul" sau,si sa te privesca protector cum citesti tu o carte,sau mai scrii la minunatele tale carti:)...o seara minunata si cu liniste in suflet iti doresc!:)....

Şerban Tomşa spunea...

Silvana,
ai dreptate... Din păcate, ceea ce s-a pierdut e bun pierdut... Cine a suferit de foame cândva nu se va sătura toată viaţa...

Black Bitch,
aşa e. Te rog să mă ierţi, am spurcat din cauza vitezei... :)

Ryana,
îţi mulţumesc pentru afectivitatea pe care mi-o porţi...
După cum spuneam şi înainte, ceea ce ratează un om într-o viaţă este iremediabil pierdut... Unora le va fi mereu sete ( chiar şi în lumea de apoi ), alţii nu vor fi iubiţi niciodată, umilinţa nu se răscumpără şi nicio palmă primită de cineva nu poate fi răzbunată...
De aceea îmi vine şi greu să cred că o fiinţă trăitoare pe pământ poate lua asupra sa toate păcatele lumii... E adevărat că unora le vine foarte uşor să se dezbare de greşeli, imediat după ce le-au comis. Dar mai sunt ăia oameni ?

andreiradu spunea...

Bun regasit!
...tipare universal valabile!
Valoarea capata greutate dupa ce carcasa se-ntoarce-n lut!

Şerban Tomşa spunea...

Andrei,
bun venit în vizită ! Frumos şi spiritual ce îmi spui... :)