Moartea oricărui om mă impresionează puternic și îmi spune că nimic din ceea ce aparent avem pe pământ nu este al nostru.
Nici oasele trupului nostru.
Nici carnea de pe oase.
Doi pensionari din Canada știu, probabil, acest lucru și de aceea au donat banii câștigați la loterie ( 11 milioane de dolari ! ) unora care aveau mai multă nevoie de ajutor...
Imitându-l pe Alexandru cel Mare, Nichita Stănescu le cerea prietenilor să-l îngroape cu mâna dreaptă scoasă din sicriu, ca toți să vadă că n-a luat nimic cu el în mormânt.
P.S. O știre tulburătoare : Gigi Becali a intrat, pentru prima oară, în sediul Uniunii Scriitorilor din România...
9 comentarii:
Gigi Beacali dat şi-un interviu plin de trăire afară, în curte, la aer. A venit tot acolo şi reprezenrtantul specialiştilor în inginerii financiare, cel mai strălucit dintre ei, adică unul dintre fraţii Păunescu. A sosit cu chipul frământat de gânduri (!) şi melancolie dom' primar Vanghelie, regele neîncoronat al "almanahelor". Ba însuşi El Presidente Maximo a pătruns în sediul Uniunii Scriitorilor asistat discret de sepepişti, să nu se ia vreo gramatică după el şi să se dea la fiica cea mică...
Acum, de, uite că a mai venit şi lume bună - atent selecţionată, de regiune, superioară - pe acolo, nu numai scriitori.
Sper sa fi intrat..pentru ultima oara domnu' Gigi :))
Sau ne putem astepta la niscaiva surprize?
Despre Nichita n-am stiut:)))
...poate tocmai fragilitatea trupului croieste puterea sufletului...
Imbratisari, toate cele bune!!
Anton,
îl deplâng pe Păunescu - care a fost un poet foarte talentat și i-a ajutat pe mulți - că a ajuns să fie lăudat de Jiji sau de Vanghelie și că este pus alături de „tribunul ” C.V.Tudor... „Fratele” Vadim l-a denunțat pe Păunescu, în tinerețe, Elenei Ceaușescu că nu și-a satisfăcut stagiul militar...
Știți cumva dacă ăștia care latră continuu pe posturile de televiziune sunt plătiți ?
Karina,
oamenii sunt de multe feluri, dar au ceva în comun : nu se suportă unii pe alții, sunt intoleranți și nu știu să-și spună, unii altora, lucruri frumoase... Nu comunică, se urăsc...Dar uneori se prefac că sunt plini de iubire...
Cristiana,
mi-e așa dor de tine...
Îți promit că vom vorbi mai frecvent...
Sincer-sincer?!...
Mie nu prea!! Am fost cu tine tot timpul!! Imi place sa te "ascult", ma ancorez cand in lumea ta, cand a Niculinei... Voi sunteti umerii mei de sprijin, pun "mana" cand pe unul, cand pe altul...
Ceilalti cunoscuti ai nostri sunt sfera mea de viata... o anume dimensiune a vietii de care am nevoie ca sa ma simt cu capul pe umeri, picioarele pe pamant si spatele sa-l tin cat pot eu de vertical...
Tu spune aici... Eu sunt cu voi...
Cristiana,
îți mulțumesc...
Simt că îmi ești aproape. Dar tu mă sprijini pe mine...
Marin Anton,
da, aveți dreptate... Sediul USR s-a umplut de lume bună...
Trimiteți un comentariu