sâmbătă, 28 ianuarie 2012

Un viscol de altădată

Cine n-a citit mica povestire cu titlul de mai sus, scrisă de Ştefan Bănulescu şi apărută în volumul Scrisori provinciale, Ed. Albatros, 1976, a pierdut enorm.
Mi-am amintit de bijuteria lui Bănulescu acum trei zile, când un viscol fabulos ne-a îngropat în zăpadă. Stau şi mă întreb cum va fi fost în 1954, când nămeţii erau înalţi de şase metri !  Geo Drăguşin,  prieten şi coleg de catedră, mi-a povestit că atunci a văzut troiene care depăşeau vârfurile salcâmilor, iar acoperişurile caselor nu se mai zăreau ! 
Vântul a făcut prăpăd şi a pus neaua prin toate locurile pe unde ar fi trebuit să treacă oamenii. Firele de înaltă tensiune, cablu şi net au fost rupte. Două zile am rămas în beznă. E prima dată, în treizeci de ani, când m-am culcat mai devreme. De fapt, cu o jumătate de oră înainte de miezul nopţii. Stând la masa mea de stejar, la lumina galben-roşcată a unei lumânări, am cugetat la multe. Am scris mai cu spor decât de obicei.  Prin pod auzeam vântul şuierând, ca în vremea copilăriei. Şi încet-încet am redescoperit bucuria de a trăi simplu şi sănătos. Toată ziua dădusem la zăpadă, spărsesem lemne şi încercasem să salvez un măr de la pieire. Pomul fusese doborât de o furtună astă-vară şi îl ridicasem cu greu, punându-i nişte scânduri care să-l susţină. De patru ori l-a trântit viscolul, până mi-a venit ideea de a-i fixa un dispozitiv inventat la fala locului, prin care să ţin proptelele nemişcate sub crengi. M-am ajutat de un ferăstrău, un brici şi un cablu. Până am terminat treaba, m-am transformat într-un om de zăpadă.
Aproape că mi-a părut rău când a revenit curentul electric. Auzindu-mi parcă gândurile, acesta a căzut din nou. S-a tot jucat cu nervii noştri câteva ore. Apoi au devenit stăpâne, definitiv, tenebrele îmblânzite de lumina zăpezii, în timp ce focul ardea cu putere în sobă.
Se poate trăi şi aşa.  Şi încă frumos, deşi se ştie că oamenii sunt fiinţe care nu trebuie să vieţuiască oricum.

P.S. Reţeaua de telefonie mobilă la care sunt abonat a căzut imediat şi nu am avut semnal decât astăzi. În schimb, toţi cei care vorbesc prin ORANGE mi-au spus că n-au ajuns niciodată în această situaţie. De ţinut minte !
Australian Open din acest an a fost parcă special organizată pentru a fi câştigată de Nadal. Au introdus nişte mingi grele cât ghiulele de tun, iar acestea sar aproape ca pe zgură. Aşa se explică faptul că spaniolul l-a spulberat pe Federer în semifinale. Capacitatea de efort a lui Nadal este susţinută, mai mult ca sigur, de multe pastile şi decalitri de energizant. Ăsta e tenis ori box ?

12 comentarii:

Scorchfield spunea...

Este plăcută lupta pentru supraviețuire!

Şerban Tomşa spunea...

Scorchfield,
da, da, cu condiţia să nu omorâm pe nimeni ! :)

Scorchfield spunea...

Când eram copil și ningea tare, îmi doream să se închidă tot (mai ales școlile), îmi doream să se blocheze tot, îmi închipuiam un mic sfârșit de lume, cred că hormonii erau de vină! :)

Şerban Tomşa spunea...

Şi eu îmi doream asta ! Acum şcoala a fost închisă trei zile. După ce că s-a întârziat cu instalarea centralei termice, s-a dovedit că aceasta este sub capacitatea necesară pentru a asigura încălzirea tuturor sălilor de clasă ! Lucrez în condiţii la fel de grele ca ale deportaţilor din Siberia, în timpul tătucului Stalin. Profesori şi elevi îngheaţă în clase ! Nu ştiu cum vom ieşi din iarna asta ! Cert e că neavând curent electric ori generator, centrala n-a mai funcţionat deloc. Nu văd cum vom reuşi să ne încălzim săptămâna următoare.

Karina spunea...

Cu toate asta noi iubim iarna...

Radu spunea...

Ceea ce la prima vedere pare sa fie un castig , o oaza de liniste si de revenire la acea normalitate mult dorita , de fapt se dovedeste a fi o pierdere ...nu ? Acolo unde alimentarea cu energie poate deveni imposibila , comutam pe varianta 2 - incalzirea cu lemne . Acolo unde s-au pastrat sobele vechi de teracota . Unde nu ...bucuria copiilor ! Sa-i lasam la vatra parinteasca , sa se dea cu saniuta ! O mica vacanta nu strica ! Am trait si eu bucuria unor asemenea vacante inzapezite .Ce frumos era ...

Şerban Tomşa spunea...

Karina,
iubim iarna, fiindcă am rămas copii. :)

Şerban Tomşa spunea...

Radu,
mi-ar trebui o vacanţă lungă-lungă. Putem fi fericiţi şi în sălbăticie, cu condiţia ca noi, oamenii, să avem o mentalitate sănătoasă şi o atitudine civilizată unii faţă de alţii. Mi-am dat însă seama că pentru anumite medii nu este nimic de făcut. Poate doar, preventiv, să-ţi cumperi o puşcă. :)

Septembrie spunea...

Oare de ce ne trebuie "x" motiv să ne aducem aminte...?De ce n-or veni simplu și firesc? Pe unde le-am pierdut? Îmi pace să curăț zăpada... Mă face să simt că mai exist. Îmi place să mă doară fiecare fibră ...să simt că am ieșit din robotism...
PS. am Orange, n-am avut probleme!
Horia Tecau si americanca Bethanie Mattek-Sands, au câstigat proba de dublu mixt la Australian Open. Cred însă că fără "ajutoare"

Şerban Tomşa spunea...

Septembrie,
încep să cred că toate triumfurile sportive de azi au un substrat care niroase a dopaj ori a aranjament.
Cât despre natură, aceasta reflectă mentalul oamenilor care conduc destinele celor mulţi şi simpli : vanitoşi, egoişti, lipsiţi de educaţie, plini de cruzime, nesimţiţi. Când oamenii erau oameni, stihiile ştiau şi ele de...ruşine. :)

Iulian Muscalu spunea...

Eu am stat fără curent electric 5 (CINCI) zile : de pe 24.01 seara până pe 29.01 (tot seara).
Pentru mine a fost cumplit, mai ales că aveam de lucru la site-uri.
Am ascultat la Radio (eram curios ce mai e prin Piaţa Universităţii - chiar nu-i mai pot nici măcar asculta pe cei de acum de la putere. Chiar dacă vin alţii la fel de răi măcar să scap de alergia de moment ... Nu-i mai suport pe ăştia... Schimbarea e bună, "iarna nu-i ca vara". Vorbind foarte "calculat" cred că cei care vor veni (dacă vor veni cumva alţii în locul lor) nu vor fi aşa de răi, aroganţi şi nepricepuţi ca cei de acum. Parol !).

Cel mai rău pentru mine este gerul (presupunând că nu se întrerupe curentul din cauza vântului). Altminteri zăpada arată foarte frumos. Când eram mic eram "mort" după zăpadă şi ninsoare. Dar de vreo 10 ani ştiu (conştientizez mai bine) că ele aduc gerul, şi-mi pare rău că un lucru aşa de frumos este asociat cu ceva aşa de groaznic (eu chiar am probleme, inclusiv un reumatism căpătat în armată, dar nu e numai atât ... E şi ceva ce ţine de nervi în groaza asta de ger : simt cum îmi îngheaţă inima şi înlemnesc, mă cocoşez parcă sub o greutate imensă, înţepenesc, şi efectiv simt dureri mari ... Dar tot de la nervi cred că se trage ..)

Îmi pare rău de Federer, eu cred că e cel mai talentat dintre toţi tenismenii care au fost. Dar are şi el o vârstă, şi a doborât aproape toate recordurile. Nimeni nu are un palmares ca el. Mulţi ca el n-ar mai ajunge nici până în semifinale, ori el ajunge mai mereu în semifinale. Anul trecut l-a eliminat pe Nole într-un meci superb la Roland Garros, ca să piardă în faţa gladiatorului chinuit de Nadal (care nu-mi place deloc .. cred că Nadal va fi uitat repede. Va fi doar un fost luptător în arenă).

Aştept totuşi cu nerăbdare meciul următor al lui Federer ... şi al lui Nole (care e tare simpatic şi haios - mă bucur tare că-l cam ologeşte pe Nadal. Îmi pare totuşi rău şi de chinul lui Nadal .. Cred că e şi ceva psihic acolo la el, nu e doar o voinţă "oarbă" de a învinge în orice meci).
Primul set Federer - Nadal a fost aproape o bijuterie. Federer a arătat cam ce poate să facă, ori chestii pe care altădată le făcea des. Acum că am adăugat site-ului meu de Mate/Info şi unul de de Sport/Pronosport, cu calcule mai speciale de cote, şi am cam terminat de construit site-urile, trebuie să mă apuc să mai joc şi eu din când în când la pariuri online (Bet365 e cel mai bun, are cele mai multe meciuri live, e mult mai bun decât bWin sau Bet-at-Home). Aşa că mă reapuc să mai pariez şi eu. Broke even till now (nici n-am pierdut nici n-am câştigat), şi joc de 1 an şi ceva (am rulat vreo 10-15 milioane şi sunt la "even" ... Even Steven ...). Dar de acum sper să câştig niţel, măcar "pentru moral" (că nu te îmbogăţeşti la pariuri sportive, iar la alt tip de pariuri nu joc .. În principiu 90 % la fotbal şi un pic la alte sporturi) ...

Au revoir !

Şerban Tomşa spunea...

Iulian,
sunt vremuri grele. În clasa politică nu mai am încredere. Noroc că nu m-a cadorisit nimeni cu găleţi, pături sau pui congelaţi. Ce mă oripilează este foamea patologică a celor care au strâns sute de milioane de euro, în condiţiile în care lucrează la stat. Partidele sunt un fel de triburi care se bat între ele, pentru teritoriul de vânătoare. Ce prietenie, ce valori ? Devin amic cu ultima turpitudine, numai fiindcă aderă la partidul meu, îmi linge pingelele şi îmi duce oala de noapte. Recunoştinţă ? Zero. Omenie ? Aşişderea. Despre ruşine nici nu mai poate fi vorba.
Da, iernile erau mai frumoase în copilărie, dar atunci trăiam într-o ficţiune. Acum vieţuim într-o cocină. Dacă mai şi îngheaţă...
Federer îmi plăcea şi mie, dar nu poate face jocului dur al lui Nadal cu reverul său cu o singură mână. Tenisul a devenit oi afacere în care forţa şi pastilele au un cuvânt hotărâtor.