duminică, 29 ianuarie 2012

Viaţa şi teoriile

 Ca totdeauna, rubrica Meridiane din România literară este interesantă şi instructivă. În nr. 3 al revistei găsim câteva informaţii legate de evoluţia vieţii pe planeta noastră.
Biologii contemporani pun serios la îndoială teoria darwinistă a originii şi evoluţiei speciilor, în sensul înmulţirii rădăcinilor vieţii şi al unei necontenite creaţii spontane, care nu înseamnă neapărat progres şi nu presupune că natura are un scop. "Arborele vieţii imaginat de Darwin ar trebui întors cu vârful în jos şi rădăcinile în aer. Dacă speciile ar fi semănat cu crengile unui copac, crescând separat, ar fi pierit, una câte una, fără urmă. " Omul n-ar avea o unică origine în homo sapiens, ci cel puţin încă una, în homo neandertaliensis, genele celor doi strămoşi încrucişându-se la un moment dat.  40% din materialul genetic uman provine din viruşi. Se cunosc 10.000 de tipuri de viruşi ( în total sunt câteva milioane ! ), împărţiţi în patru clase, iar cei aşa-numiţi mari sunt purtători de ADN... uman. Evoluţia darwinistă nu e acelaşi lucru cu progresul. Natura creează, dar nici nu evoluează, nici nu involuează. Pur şi simplu, nu stă pe loc. Şi continuă să ne ofere surprize. Există un mamifer numit orbete sau ţâncul pământului. E un şoarece orb, mai mic decât cârtiţa, cântărind 30 de grame. Trăieşte în galerii subpământene pe care le sapă singur. Duce o existenţă colectivă, împărţindu-şi riguros sarcinile şi lăsând reproducerea pe seama reginei care îşi alege periodic iubiţii. Orbetele de rând se mulţumeşte să fie paznic, cărăuş, miner sau să-i servească reginei mâncarea mestecată pe jumătate şi defecată apoi. Orbetele trăieşte 30 de ani şi moare fără a suferi de nicio boală. Cercetătorii au fost uluiţi când au descoperit că vietatea cu pricina posedă o genă care blochează înmulţirea celulelor bolnave, chiar şi atunci când orbetelui i s-a implantat o tumoare malignă. În plus, este un mamifer cu sânge rece şi nu cunoaşte durerea fizică.
Să mai spunem că ştim destule despre viaţă !

P.S. La cel mai înalt nivel, Federer nu mai poate juca decât un set. E clar că nu-l mai poate învinge pe Nadal, dacă spaniolul este în formă maximă. Vârsta îşi spune cuvântul. Dar Rafa e neputincios în faţa sârbului Novak Djokovic. Dacă s-ar fi jucat cu mingi normale, Nole l-ar fi umilit pe Nadal. În condiţiile date, lupta s-a dat pe muche de cuţit. Nici nu am urmărit ultimul set : n-aş fi putut suporta o înfrângere a vecinului nostru. Sârbii sunt fraţii noştri şi am avut de când mă ştiu o slăbiciune pentru ei. Pe Nadal îl respect ca sportiv, dar mai ales ca om. Păcat că este un băiat chinuit şi exploatat de alţii. Nu mai ştie nici să zâmbească şi dă impresia că joacă animat de ură, degajând energii negative. Se contorsionează şi se strâmbă ca un condamnat tras pe roată : cât va mai dura coşmarul carierei sale ?

15 comentarii:

george geacăr spunea...

aşa o fi, dar mai trebuie şi să vrei să trăieşti ca un orbete

silvia spunea...

Foarte interesant. Viaţa este prodigioasă. Eternul mister de sub ochii noştri...

Ryanna spunea...

iată şi o veste bună:)...în sfârşit s-a descoperit gena care ne va înlătura durerea...mereu m-am întrebat ,de ce oamenii de ştiinţă au fabricat atâtea substanţe în medicină care au reuşit să ne prelungească viaţa chiar în boli incurabile dar nu au reuşit să dea omenirii şi medicamente care să nu mai chinuie pe nimeni în agonia morţii...e groaznic să ai dureri,şi mai groaznic să vezi pe cineva drag,sau apropiat urlând de durere şi tu să stai să-l priveşti neputincios..

Şerban Tomşa spunea...

George,
de ce să vrei să trăieşti ca un orbete ? Ca să fii ferit de pericolul cancerului ?

Şerban Tomşa spunea...

Silvia,
sunt convins că nu ştim. Nu cunoaştem nici cum a apărut ori s-a schimbat viaţa pe Pământ, nici adevărata istorie a omului. Şi mai sunt specii de vieţuitoare care nu au fost descoperite.

Şerban Tomşa spunea...

Ryanna,
ar fi fost bună o genă care să facă uitate durerile sufleteşti. Cu cele fizice e mai complicat. Şi eu mi-aş dori să scap de ele, dar se pare că sunt şi utile. Dacă, de pildă, ne îmbolnăvim, iar organul respectiv nu ne doare, putem sta liniştiţi până ne putrezeşte tot interiorul şi murim subit. Sistemul nervos asigură semnalizarea disfuncţionalităţilor organismului nostru. Aşa că... :)

george geacăr spunea...

dacă dispare durerea, dispare şi plăcerea.
oh, femeile!

Şerban Tomşa spunea...

George,
corect ! :)

Ryanna spunea...

Şerban,
nu ai fost atent:)..m-am referit la eliminarea durerii ce nu se mai poate alina cu nici un medicament în bolile incurabile(cancerul sub orice formă de manifestare a lui sau orice boală pe care medicina nu a reuşit să o învingă)..din nefericire tocmai neoplasmul e cel ce face surprize oamenilor prin instalarea lui "tacită"..am avut din păcate două cazuri de acest gen printre cei apropiaţi când aceştia deşi păreau plini de sănătate şi veseli din fire s-au dus în câteva luni după ce şi-au zis şi ei să-şi mai verifice sănătatea,în urma unui control medical de rutină..nimic nu i-a mai ajutat dar măcar puteau fi scutiţi de chinurile groznice ale ultimelor clipe,dacă în afară de morfină ar mai fi fost şi un alt medicament ptr.aşa ceva..
cât despre durerile sufleteşti..acelea se vindecă doar prin iubire..şi nu mai e cazul să dezvolt:)

Scorchfield spunea...

Am găsit aici un orbete:

http://www.liveleak.com/view?
i=0f0_1327619713

Şerban Tomşa spunea...

Rzanna,
da, te rog să mă ierţi. Durerile cauzate de bolile incurabile sunt insuportabile. Erau o obsesie şi pentru Eugen Ionescu. Ca să îl salveze pe om, Dumnezeu trebuie să-i revizuiască sistemul genetic.

Şerban Tomşa spunea...

Scorchfield,
mulţumesc. :) Doamne, ce frumuşel este !

Karina spunea...

intr-o alta viata, vreau sa fiu ORBÉTE ~ m., nu ORBÉTE s. v.:))) dar o sa vreau o derogare de ani. io vreau 40:)))

Şerban Tomşa spunea...

Karina,
:) Ai înţeles că ducem toţi o viaţă de orbeţi.

Karina spunea...

nu, nu!! nu ducem toti o viata de orbete...nu posedam gena minune si cunoastem si durerea fizica si cea psihica..dar orbi suntem cu siguranta!!!
nici macar cei care sunt "sus" de tot nu se pot bucura de privilegiul genei...