* Multe lucruri bune ne-au dăruit orientalii : mătase, hârtie, ceai, cafea, remedii naturale şi o anumită filosofie. N-am trecut pe această listă praful de puşcă.
Iată însă că din Coreea de Nord ne vine o ştire neobişnuită :
"Un ofiţer din armata nord-coreeană a fost executat cu un proiectil tras de un tun pentru că a consumat alcool în timpul celor 100 de zile de doliu după "conducătorul drag" Kim Jong-il, informează Daily Mail. Potrivit presei sud-coreene, Kim Chol, fost vice ministru în armată, a fost forţat să stea într-un loc pentru a fi lovit cu tunul. Moartea ofiţerului a fost ordonată de liderul nord-coreean Kim Jong-un."
Ehe, asta e dictatură, nu ca în alte ţări, unde oricine doreşte îl poate înjura pe Preşedinte până face spume la gură ! Dar nu pot să nu remarc ipocrizia autorităţilor nord-coreene. Kim Jong-il a fost un "consumator" de calibru, iar Kim Chol ar fi putut invoca oricând, în apărarea sa, faptul că a băut în amintirea fostului dictator, aducându-i un omagiu. Şi nu mă pot dumiri : cum o fi fost Kim Chol "forţat să stea într-un loc ", pentru a fi făcut praf cu tunul ?
Nu sunt un adept al pedepsei cu moartea, dar mă gândesc cât de responsabili ar deveni politicienii dacă în loc de imunitate parlamentară li s-ar arăta, în caz de încălcare a legii, spectrul pedepsei cu moartea şi persepectiva de a fi executaţi cu tunul ?
* În România avem medici extraordinari. Am dat şi eu numele câtorva cu care am interacţionat : Valeriu Flueraru, Andrei Bâlbâie, Dumitru Toma, Mihaela Grigore. Unii însă nu au condiţii să-şi foloseacă priceperea, iar alţii sunt blocaţi de proceduri birocratice complicate, specific româneşti. Mai sunt şi destui care condiţionează actul medical de încasarea unor bani de la pacienţi. În sfârşit, există şi doctori nepăsători, ca să nu spun altfel. Ei îşi lasă cu seninătate bolnavii să moară, ca şi când aceştia ar fi nişte insecte ce le parazitează spaţiul vital. Poate că pentru ultima categorie ar trebui să introducem un obicei medieval chinezesc. Când unui medic îi murea un muşteriu, i se punea un felinar roşu la poartă. La al doilea mort apărea încă un felinar. În sfârşit, după al treilea felinar, tămăduitorul era spânzurat.
* C'âteva cuvinte din romanul Un om din Est de Ioan Groşan : "Toată ziua ronţăia ceva, eugenii, napolitane, covrigi. Altfel, era pâinea lui Dumnezeu. Pe care, dacă ar fi avut acces la ea, ar fi înfulecat-o imediat. " "
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu