duminică, 16 decembrie 2012

Viscolul, tastatura și măreția morală

* Am scris ultimul roman la computer, cu un singur deget. Nu simțeam textul, nu-mi plăcea deloc ce ieșea  și l-am refăcut de vreo cinci ori, în doi ani și jumătate. Pe urmă am descoperit că numai ceea ce scrii cu stiloul sau pixul poartă amprenta ta energetică. Scriam textele de mână, apoi le culegeam la calculator. În sfârșit, dând să încep o povestire, am nimerit începutul unui alt roman care va fi mai valoros decât tot ce am scris. Puteam simți cartea prin medierea artificială a tastaturii și am înțeles afirmația lui Marquez cum că ar fi scris de zece ori mai multe cărți dacă ar fi avut, de la începutul carierei sale literare, o mașină de scris electronică, care i-a succedat celei clasice.
Adevărul este că suntem adesea nepăsători cu textele noastre. Cu mulți ani în urmă erau autori care scriau cu bâta, dar redactorii le rescriau operele și romancierii erau lăudați pentru... stilul lor. Acum, datorită lipsei de timp, cărțile nu mai sunt citite cu atenție. Ce zic eu ? Nici autorii nu corectează ce au produs. Cu puțin înainte de moartea sa, Ioan Slavici a fost vizitat de G. T. Kirileanu. Din vorbă-n vorbă, Kirileanu l-a întrebat pe Slavici cum își scriau articolele Caragiale și Eminescu, cu care bătrânul scriitor fusese coleg de redacție. Scriau, reciteau și rescriau, a răspuns Slavici. Erau atenți la fiecare virgulă. Niciunul dintre ei nu dădea „manuscriptul” la tipar înainte de a-l citi celuilalt și a-i cere părerea. Caragiale scria mai greu decât Eminescu. Tinerii din ziua de azi scuipă, în loc să scrie. Nu mai citesc nici ei ce-au însăilat. Când eram profesor, dădeam elevilor, ca temă de pedeapsă, să citească zece pagini din Nicolae Iorga și să-mi spună ce-au înțeles.
Sunt destul de neglijent cu ceea ce scriu pe blog. E doar un jurnal de idei. O revistă importantă mi-a solicitat câteva texte scurte sau un fragment de roman. Ca să nu mai repet experiența anterioară - mai multe publicații îmi solicitaseră același lucru, eu le-am trimis o jumătate de roman și toate au tipărit primul capitol ! -, am expediat niște texte scurte care le plăcuseră mult unor cititori ai mei. Printre ei, Claudiu Bolozan, supertalentatul ziarist. Am făcut greșeala să nu recitesc micile povestiri, iar redactorul-șef s-a arătat încântat de „operele” mele. Bucuros nevoie mare, am așteptat numărul respectiv al revistei și, când am deschis-o, ce să vezi ? Tabletele mele erau reproduse întocmai, dar cât de multe erori comisesem ! De ultima „contribuție” chiar mi-a fost jenă. Detalii semnificative omise, propoziții exclamative și puncte de suspensie la gros, o greșeală de perspectivă narativă etc. Mă întrebam cu groază ce va zice X sau Y despre prostiile mele ? Ce-ar fi gândit Valeriu Cristea dacă m-ar fi citit ? Din respect față de cititori,  trebuie să ne comportăm civilizat cu scrierile noastre.
* Specialiștii în diferite discipline domenii care țin de viața spirituală sunt de acord că viscolul și ninsorile țin, ca și alcoolul și cafeaua, de manifestările maleficului. Dar nu cunosc nimic mai frumos decât o ninsoare viscolită pe care să o simți în obraji. Dumnezeul nostru este, contrar opiniei lui Sartre, artist și se joacă atunci când se pornește ninsoarea ? Există un înger al zăpezii ?   Sau e vorba doar de un demon ipocrit ?
* Antrenorul portughez Jose Mourinho își dă din nou în petic, manifestându-și supărarea pentru faptul că Messi și-a revenit prea repede după o accidentare. Cât de mic trebuie să fii pentru a te bucura, la acest nivel, de răul altuia și a face scandal pe motiv că adversarul tău nu suferă mai mult ? Am citit că  Mourinho apelează la blesteme și la magie neagră, pentru a-și doborî competitorii.  Sportiv, nu glumă ! Noi, românii, suntem cumva rude apropiate cu portughezii ? 
Chiar dacă Mourinho va câștiga de zece ori la rând Liga Campionilor, pentru mine va fi tot un căcănar căruia măreția morală îi este interzisă. O dovadă că nu este un om mare : are la dispoziție cel mai bun lot din lume și nu se poate ține după Barcelona, o echipă din ce în ce mai umană, mai obosită, cu mai multe slăbiciuni.

6 comentarii:

Mihail Ciupercescu spunea...

Domnule Tomșa, nu am a vă lăsa comentarii, tot ce văd de la dumneavoastră mă îndeamnă la monolog interior. Am a vă transmite, totuși, întreaga mea admirație... și mulțumiri.

Şerban Tomşa spunea...

Domnule Ciupercescu,
vă mulțumesc mult pentru cuvintele frumoase. Și eu vă admir pentru ceea ce scrieți și mă consider îndatorat.

andreea toma spunea...

Şi eu am simţit ceva aparte scriind cu stiloul, faţă de scrisul la tastatură. Eu nu sunt scriitoare, însă cochetez cu această artă şi tot încerc să insailez ceva, dar până acum doar o singură povestire am terminat. Dar să nu mă abat de la subiect. Ideea era că pot compune mai lesne scriind cu stiloul, doar aşa pot pune ceva din sufletul meu în ceea ce scriu. E adevărat că scrierile trebuie neapărat revăzute, corectate, modificate pe alocuri, dar baza pentru mine rămâne stiloul şi coala de hârtie, chiar dacă ia mai mult timp.

Şerban Tomşa spunea...

Andreea,
da, sunt lucruri difetite să scrii cu stiloul sau la computer. Ceea ce mă miră pe mine este coerența unora, precum Dickens, care scriau cu pana și nu aveau posibilitățile de îmbunătățire a textului, oferite de computer.
Cum să nu fii scriitoare ? Amintește-ți ce spunea Camil Petrescu în „Patul lui Procust ”. Dacă scriitor înseamnă a produce „conserve”, vorba lui Teo Bobe, atunci fiecare dintre noi face eforturi considerabile să nu ajungă așa ceva. :)

Liviu Drugă spunea...

Şerban,
nu cred că aş fi scris nici măcar un sfert din ce am scris până acum, şi nu mă refer doar la partea literară. Modific de un milion de ori în cele mai multe cazuri. Când merge "ca-n brânză", mă gândesc că e ceva ciudat la mijloc. Dacă şi la a treia lectură rezistă ce am scris bine de prima dată, nu mai modific nimic, nici nu mai citesc, de... teamă :) să nu stric.

Şerban Tomşa spunea...

Liviu,
dacă ar fi avut Cehov computer ? Sau cât ar fi scris Thomas Mann în aceleași condiții ? Dar Faulkner ? Uite, Dan Stanca a scris vreo 18 romane, din câte știu.
Cred că voi fi nevoit să iau lecții de dactilografie. Scriind de mână, n-am făcut în viața mea nicio greșeală de ortografie. Folosind calculatorul, numai cu un deget, comit o mulțime de erori de literă, pe care nici nu le văd la început. Am impresia că apar precum ciupercile după ploaie.