Printre visele mele care se repetă este unul în care străbat străzile unui orăşel prăfuit. Merg grăbit către o locaţie care are, la intrare, o uşă înaltă, de lemn. Dincolo de aceasta sunt multe cărţi puse direct pe podea. Mă tem mereu că voi întârzia sau că voi găsi uşa zăvorâtă. Străzile îmi sunt foarte familiare, de parcă am trăit acolo decenii întregi, deşi în existenţa mea zilnică nu le-am văzut niciodată.
Consultând astrele, am descoperit că am mai trăit, în urmă cu foarte multe sute de ani, în Antalya şi am fost alchimist.
Zilele acestea am văzut, pe Facebook, fotografia unei vechi clădiri din Istanbul, cu o scară exterioară răsucită ciudat şi aproape tot atât de mare cât imobilul. Un sentiment de déjà vu mă cuprindea de câte ori priveam imaginea. Am visat deseori că urcam pe o asemenea scară, puţin mai mică şi aflată în ruină, către camera mea, unde mă aşteptau alte cărţi.
Nu ştiu ce să mai cred.
P.S. Până să mă decid a distribui pe contul meu poza cu pricina, am pierdut-o şi o caut acum în zadar.
4 comentarii:
Cel mai frecvent dintre visele mele este acela legat de căutarea unei case ideale. Visez că mă aflu mereu în altă casă, dar nicăieri nu-mi găsesc locul. Probabi că atunci cînd locuiam acea casă eram într-o stare de fericită inconştienţă. Sau era doar matricea din care urma să evadez în lume.
Silvia,
în mod ciudat, în multe vise şi eu caut o casă ori construiesc una. Uneori e o vilă uriaşă, în stil rustic, plasată pe marginea unui râu. Totul urmează poate dorinţa reală de a avea o locuinţă mare şi frumoasă. O căutare a propriei identităţi.
Poate că ați fost vreun sultan sau măcar vreun bei.
Scorchfield,
nu ştiu ce am fost atunci, dar acum sunt un rătăcit, cu multe păcate karmice.
Trimiteți un comentariu