sâmbătă, 23 martie 2013

Jucătorii de poker şi umbra lui Mutu

Ei se numesc Mitică, Săndel şi Piţi şi manevrează cărţile de joc pe bani mulţi. Joacă poker. Pentru ei şi familiile lor. Naţionala de fotbal e a lor, degeaba cârâim noi că nu se joacă fotbal, că nu ştiu ce şi nu ştiu cum. Oamenii ăştia fac ce vreau. N-avem dreptul să ne băgăm nasul : e jucăria, pardon, afacerea lor. Stat în stat. Republică în Republică. Ultimul numit, Piţi, e la al nu ştiu câtelea mandat, timp în care s-au irosit două-trei generaţii de fotbalişti. Tot ce face descurcăreţul brunet este o mare cacealma. Am văzut cea mai slabă reprezentativă de fotbal a României din istorie. Nicio idee de joc, nimic. Avem un fundaş, Chiricheş, iar în atac, umbra unui mare jucător, care încă face minuni. De câte ori a fost la ananghie, Piţi a apelat la Mutu, tot mai ostenit, aflat acum la sfârşitul sfârşitului. Totuşi, cel care ar fi putut lua Balonul de Aur înaintea lui Sevcenco a mai scos din pălărie un iepure - aproape mort, dar l-a scos ! - şi a contribuit la obţinerea unui rezultat total nedrept pentru echipa Ungariei, care a fost mai bună.
N-avem Naţională de fotbal, pentru că n-avem antrenor. Nici campionat intern corect - cum a câştigat CFR Cluj competiţia ? -, nici instituţii în care să lucreze oameni devotaţi unei cauze . Mitică are grijă de asta. Când a pierdut Steaua în faţa englezilor, el a spus, viclean, că ne-au pişcat arbitrii. Păi, da, ne-au furat cu vreo două eliminări. Nu i-au dat afară pe Latovlevici, pentru un dos de palmă aplicat în botul unui adversar şi pe Bourceanu, pentru fault intenţionat în careu, în condiţiile în care mai avea un cartonaş galben.
Cel mai bine se trăieşte, la noi, din minciună  şi din aranjamente. Coincidenţa de interese, vorba cuiva, e totul. Mircea Lucescu n-a fost pus la Naţională decenii în şir, iar acum respinge categoric ideea asta. Desigur, e vorba şi de bani. Avem un antrenor tânăr, de mari perspective, care ar putea obţine  rezultate foarte bune. Mă refer la Dan Petrescu. Uitasem însă că noi n-avem nevoie de valori.
Dar ce băznesc eu aici ? La noi treaba se face după principiul cât îmi dai ca să-ţi dau ? Dă-mi mie, na ţie ! Iar proştii să caşte gura ! Cum să explicăm aberantul contract oferit lui Piţi, care n-are obiective până în 2016 ? Mă întreb dacă vom mai trăi să-l vedem pe cacealmist la al zecelea mandat. Sau, de ce nu, la al douăzecilea.
Nu mă voi mai uita la meciurile echipei reprezentative de fotbal , fiindcă ăsta nu e team-ul României, ci al unei şleahte de şmecheri care îşi bat joc şi de fotbal, şi de noi.

2 comentarii:

Augustin spunea...

Dragă Şerban, nu-ţi mai face sânge rău. Sigur că nu mai avem naţională de fotbal, dar asta e cam de mult poveste. De la Iordănescu încoace nu mai avem. După cum n-avem campionat de fotbal. În mic, FRF şi LPF sunt România poltică, socială (a)culturală. Aceeaşi mizerie. Păcat. Eu am ţinut 40 de ani cu Craiova. Cei pomeniţi de tine mai sus plus nişte geambaşi olteni au desfiinţat un mit la care priveam cu plăcere. Mai au să ne bată Andora şi Insulele Feroe şi naţionala poate s-o ia pe urmele Craiovei.

Şerban Tomşa spunea...

Augustin,
dragul meu, e exact cum zici ! Şi formulezi minunat. Mă bucur că ai ţinut cu Craiova, prima mare echipă românească şi un nesecat izvor de talente fotbalistice. A fost o echipă unică, incomparabilă, mai ales că aveau de înfruntat marile aranjoare ale epocii, Dinamo şi Steaua. Îmi pare rău că nenorociţii din fruntea Ligii nu s-au gândit decât la buzunarele lor.
Păcat, în altă ordine de idei, că bandiţii ăştia, în lăcomia lor, ne fură şi cele mai omeneşti bucurii.