Civilizație

Am un organism foarte ciudat. Când sunt obosit și mă suspectez că aș avea două-trei maladii incurabile, analizele mele sunt perfecte.
Și mintea mea funcționează straniu. M-am obișnuit să văd atât de des reacții mitocănești din partea martirilor și volintirilor care ne împresoară, încât mi se pare nefiresc să întâlnesc o persoană cu un comportament impecabil. Azi, în București, am intrat într-un centru comercial și mi-am manifestat dorința de a cumpăra niște produse. Vânzătoare, un înger de fată, frumoasă, amabilă, plină de tact, mi-a dat explicațiile necesare în asemenea situații și mi-a făcut recomandări mai mult decât utile. Am văzut, pe ecusonul pe care îl purta, că se numea Monica. Bineînțeles că am luat tot ce mi-a oferit. Domnișoara mi-a completat și un card de fidelitate. Dezorientat, tulburat de atâta frumusețe umană, am ieșit în ploaie cu cardul în mână și am luat-o în direcția opusă locului în care aveam parcată mașina. M-am întors, ud și năucit, ajungând, în sfârșit, unde trebuia. Și abia atunci am constatat că pierdusem documentul întocmit de încântătoarea tânără. Ia să se fi purtat ea ca o scorpie, cum am văzut că făcea o asistentă medicală dintr-un spital, că îi ziceam și eu câteva cuvinte usturătoare și nici n-aș fi rătăcit înscrisul care mi-ar fi asigurat reduceri la cheltuielile viitoare!