Toată lumea cunoaște teoria Ideilor formulată de Platon. Într-o zi, un partener de dialog i-a spus :
- Platon, dar eu văd doar calul, nu și ideea de cal.
- Asta se întâmplă, dragul meu, fiindcă tu ai ochi care pot vedea doar calul, nu și ideea de cal, a răspuns filosoful. ( Am citat din memorie.)
Sunt destui oameni care se fudulesc cu limitele lor, considerându-le adevăruri de necombătut.
Îmi aduc aminte de asta decâte ori aud pe câte unul că ar vrea să-l vadă și el pe...Dumnezeu, pe care și-l imaginează ca pe un bătrânel decrepit.
De la o vreme cetățenii - mai ales cei fără serviciu - au ajuns un fel de scannere pentru semenii lor. Destul de puțin performante, e adevărat. Ei nu observă dramele și rănile sufletești ale celorlalți. Dar văd prin ziduri și înregistrează amorurile, găurile morale și financiare ale prietenilor lor, pe care îi consideră cei mai aprigi dușmani. Mă gândeam dacă Scotland Yard-ul ar trebui să-și selecționeze detectivii de aici și dacă România ar putea fi o pepinieră pentru Mossad, KGB și CIA. Dar nu! Ar fi o mișcare falimentară. Românii sunt spioni proști, cam ca în romanele lui Graham Green, și folosesc imaginația în locul observației corecte și utile. Ei fac folclor literar. Și, din păcate, unul de proastă calitate.
O lege a karmei spune că dacă vezi defectele altora, te afli la un nivel de evoluție inferior. Altfel spus, trăiești oarecum în animalitate. În mod ciudat, în ultimii ani n-am întâlnit decât puțini oameni care au antenele orientate către calitățile persoanelor pe care le cunosc. Printre ei, majoritari sunt scriitorii.
P.S. Voi reflecta serios de câte ori îmi va trece prin cap că un ins sau altul este tâmpit.
4 comentarii:
≪Drept urmare, înțelegem mai bine faptul că unul dintre părinții fizicii cuantice, Niels Bohr, și-a îndemnat contemporanii ,pentru a depăși contradicțiile aparente ale acesteia[despre fizică cuantică este vorba, n.m.], să se îndrepte către etnologi și poeți.
Către etnologi deoarece, recunoștea el încă de acum patruzeci de ani în fața acestora reuniți în congres, „diferențele tradiționale dintre culturile umane seamănă în multe privințe cu modurile diferite, dar echivalente, în care poate fi descrisă experiența fizică”. Imaginile de undă și de corpuscul, folosite simultan, pot singure să ne facă să percepem proprietățile unuia și aceluiași obiect: tot așa, etnologii nu-și fac o idee despre cultură, fenomen uman universal, decît prin intermediul unor credințe, tradiții și instituții, care se contrazic totuși unele pe altele și sînt adesea ele înseți contradictorii.
La rîndul lor, poeții, ca să ajungă la adevăruri situate la un nivel mai profund decît cel al experienței obișnuite, folosesc limbajul într-un mod original și sintetic: ei multiplică perspectivele pentru a circumscrie contururile unui obiect care rămâne imposibil de perceput și alătură cuvinte cu sensuri incompatibile (vechii gramaticieni numeau oximoroane aceste construcții). Am putea adăuga miturile, pentru că fiecare mit admite o pluralitate de variante. Cu ajutorul unor imagini diferite și adesea contradictorii, aceste variante încearcă să facă perceptibilă o structură care scapă eforturilor directe de descriere.≫
Claude Levi-Strauss, Toți sîntem niște canibali, Polirom, 2014,pag.160-161.
Revenind la idee, Platon pare depășit, chiar și dorința sa de-a vedea în alb-negru, în DA și NU este depășită. Ideea așa cum este EA, astăzi se feliază asemeni salamului...
Scorchfield,
:) Mulțumesc pentru frumosul comentariu.
De obicei ii judecam pe ceilalti atunci cand suntem nesiguri sau ne este teama de ceva sau avem frustrari ascunse. Un om impacat cu sine nu simte nevoia sa puna etichete sau sa adopte un aer sententios, chiar daca observa "defectele" celorlalti. Intotdeauna mi-au placut mult scriitorii care redau punctele slabe ale celorlalti cu o ironie blanda si cumva duioasa - Cehov (in povestiri) sau Marin Sorescu.
mrpye1,
Admirabil spus! Ați sesizat perfect resorturile psihologice ale etichetării, bârfei, judecății negative, calomniei. Mulțumesc!
Trimiteți un comentariu