vineri, 3 octombrie 2014

Un poem de Charles Bukowski


Fete tăcute curate în rochiţe cadrilate


am avut parte numai de curve, foste prostituate,

nebune. văd peste tot bărbaţi cu femei tăcute,

blânde - îi văd în supermarketuri,

îi văd plimbându-se pe străzi,

îi văd în casele lor: liniştiţi, trăind cumsecade.

ştiu că pacea lor e doar parţială, dar e pace,

multe ore şi zile de pace.


am avut parte numai de drogate, alcoolice,

curve, prostituate, nebune.


când pleacă una

vine alta

mai rea decât cealaltă.


văd atâţia bărbaţi cu fete curate

în rochiţe cadrilate

cu chipuri normale, fără privirea

aia de şacal.


"să n-aduceţi vreo curvă pe-aici"

le spun puţinilor mei prieteni,

"sigur m-aş îndrăgosti de ea".


"n-ai fi în stare să iubeşti o femeie bună, Bukowski."


am nevoie de o femeie bună. am nevoie

de o femeie bună mai mult decât am nevoie

de maşina asta de scris, mai mult decât de

automobilul meu, mai mult decât am nevoie de

Mozart, am nevoie de o femeie bună

încât aproape că o simt în aer, în vârfurile

degetelor. văd trotuare construite special

pentru paşii ei,

văd perne pentru capul ei,

simt în mine hohotele de râs pe

care ni le vom dărui unul altuia,

o văd mângâind o pisică,

o văd cum doarme,

îi văd papucii de casă pe hol.


ştiu că ea există

dar unde se-ascunde pe pământul ăsta

în timp ce curvele continuă să mă găsească ?

3 comentarii:

Maria P spunea...

Chiar acum citesc volumul lui Ch Bukovski, "Cea mai frumoasa femeie din oras si alte povestiri" am citit primele doua si la atria, am simtit nevoia sa fac o pauza: ae atata suferinta, insuportabila, de-a dreptul, am nevoie sa-mi revin.Dupa cum stii, anul trecut, Alce Munroe a luat Nobel pentru prima data pentru proza scurta, i-am citit cele doua volume traduse la noi si la fel, am ramas impresionata de cantitatea de suferinta ascunsa in spatele unor oameni si intmaplari ce unui ochi comun, nu-i spun nimic.Totusi, imi permit sa compar stilul lui Bukovski cu Haruki Murakami, care mie imi place foarte, foarte mult, desi nu scrie proza scurta, ci romane(de mai multi ani este mereu nominalizat la Nobel, e mereu pe primul loc la pariurile literare dar nu l-a luat pana acum, sper sa-l ia la anul, merita, dupa parerea mea de cititor, care in general, citeste tot ce e nou si valoros in materie de traduceri si noutati.)Acest poem publicat de tine, l-am mai citit undeva, poate pe Litter net?Nu conteaza, sunt sigura ca cititorii tai il vor gusta ca si acea proza pe care ai postat-o si care mie mi-a placut foarte mult.

Şerban Tomşa spunea...

Maria,
Te rog să citești și ”Povestiri despre nebunia obișnuită” și câtreva din romanele lui Bukowski. Eu am acum în față ”Șunca pe pâine”, zice-se cea mai bună carte a lui. A scris mult, nu-mi dau seama când a avut timp să facă asta, din moment ce a băut continuu. Dar Bukowski mi-a schimbat total percepția asupra literaturii, fiind cel mai onest scriitor pe care l-am citit. Cel mai onest mare scriitor! E adevărat, sub trivialul său e multă suferință, dar el o preschimbă în viață suportabilă, în literatură, în poveste de cea mai bună calitate. Își acceptă destinul, știind că nimic nu se poate schimba în lumea asta. Ce ciudat! El, care a fost veșnic beat, a fost cel mai lucid scriitor pe care l-am citit. Aș fi putut fi prieten cu el, ba chiar aș fi putut locui în același imobil. ( E drept că nu în același apartament. ) Aș vrea să fi putut avea curajul său, să fi trăit ca el, să fi băut ca el, deși nu cred că m-ar fi ținut balamalele, să fi scris ca el. Apropo de Murakami. Mai sunt scriitori care au meritat să primească de zece ori Nobel-ul până acum. De pildă, albanezul Ismail Kadare. Citește ”Aprilie spulberat” și ”Generalul armatei moarte”. E uriaș.
Îți mulțumesc pentru comentariu.

Şerban Tomşa spunea...

Maria,
Am greșit, volumul de povestiri se numește”Povești despre nebunia obișnuită”.