duminică, 6 septembrie 2015

Cărțile necitite

Mă încearcă o imensă durere la gândul că nu voi mai avea timp să recitesc unele cărți - de pildă, Iosif și frații săi de Thomas Mann -, așa cum plâng uneori în somn - ultima dată am făcut-o în noaptea trecută -, că nu voi putea să-mi revăd anumiți prieteni.
Sunt însă doi-trei autori ale căror opere nu le-am citit. Văd titlurile, citesc comentarii pe marginea lor, vreau să le cumpăr, însă nu reușesc. Parcă e un blestem. Tot așteptând momentul favorabil, îmi folosesc imaginația și îmi dau cu presupusul. Ăsta o fi scriind auster și are personaje din înalta societate. Celălalt pare a fi umorist - am parcurs niște comentarii -, ultimul e greu de încadrat în vreo categorie. Dacă se întâmplă un miracol și pun mâna pe o carte refuzată de destin, constat că textul n-are legătură cu ceea ce-mi închipuisem eu.
Cărțile necitite - și care tind a deveni veșnic necitite! - seamănă cu niște femei pe care le vezi de la mare distanță, dar nu le poți defini nici fizionomia. Simți cumva numai aura feminității. Sunt frumoase, sunt elegante? Ori cu niște construcții descoperite pe Lună, care au o formă incertă. Sunt locuințe ori sunt doar niște stânci?

10 comentarii:

Augustin spunea...

Dragă Şerban, ai un talent de a deschide subiecte dureroase... Eu sunt înnebunit că primesc două cărţi pe zi şi citesc şi eu cât pot. În momentul ăsta, am la citit acasă...stai să număr...85 de cărţi, plus încă pe atâtea la redacţie. Plus vreo 17 pe care le recitesc zi de zi, plus Biblia din care recitesc la 5,00, în zori, două-trei capitole. Plus cinci-şase cărţi pe care le-am citit şi aştept un moment să scriu despre ele. Citesc zilnic şi mă culc seara cu senzaţia că în privinţa lecturilor sunt un mare leneş. Singura consolare e că n-am trecut încă în tabăra ne-cititorilor, a celor scârbiţi de lectură... Ceea ce-ţi doresc şi ţie!

Şerban Tomşa spunea...

Maestre DAD,
În cazul Domniei Tale, lectura este o navetă între Purgatoriu și Paradis, cu dese alunecări către Infern. Cum să fii leneș, dacă citești continuu?
Poate voi deveni cândva un ne-scriitor. Dar un ne-cititor nu voi fi în veci. În urmă cu douăzeci de ani, când mă preocupa ideea morții, încercam să mă documentez dacă pe cealaltă lume se poate citi.
Îți mulțumesc pentru cuvintele frumoase și te îmbrățișez.

Ella spunea...

Buna Serban... :)

Mai trimite si la altii (de exemplu mie!) cartile ne citite.... cine stie poate ma fac si eu "critica"!!! :)))
Sa ai o saptamana rodnica!
Imbratisari,

ઇઉ Ell@

Şerban Tomşa spunea...

Ella,
Sărut mâinile!
Ți le trimit, cum să nu! M-aș băga și eu în pachetul cu cărți, să scap de mizeria asta care ne îneacă pe toți cei care vrem să ne vedem de treabă, într-o Românie bântuită de Apocalipsa hoției.

Andreea Toma spunea...

Multe cărți vor rămâne necitite, am înțeles asta cu oarece părere de rău. La fel cum multe vor rămâne nescrise. Iar acelea care pretind măcar o recitire, prin forța lor indescriptibilă, și-au revendicat un punct obscur dintr-un viitor la care nu se știe dacă vom ajunge.

stefan s. spunea...

Mi-ați amintit de o carte necitită: Grădina Icoanei (Bujor Nedelcovici).
O singură dată am văzut cartea asta, la un om amărât, o vindea la un preț de nimic. N-am cumpărat-o - cartea era un pic cam jerpelită - și cât am regretat că n-am făcut-o. Cărțile necitite, mai ales cele mult dorite, au un fel de mister al lor. Mie mi se par mult mai ,,interesante” decât cele citite!

Şerban Tomşa spunea...

Andreea,
Foarte frumoasă e ideea ta! Ah, cărțile nescrise...

Şerban Tomşa spunea...

Ștefan S.,
Am mai multe coșmaruri : cărțile pe care nu le pot cumpăra, cărțile pe care nu le-am cumpărat, deși aș fi putut și cărțile pe care le-am împrumutat și nu le-am mai primit înapoi. Of!

stefan s. spunea...

Să vedeți, domnule Șerban Tomșa, ce surpriză plăcută: am găsit Grădina Icoanei a lui Bujor Nedelcovici. Am postat câteva rânduri pe blogul meu.
Ai grijă ce-ți dorești, că ți se poate întâmpla, așa se spune.
Toate cele bune!

Şerban Tomşa spunea...

Ștefan S.,
Sunt vreo trei cărți pe care mi le doresc și pe care nu le găsesc, dar nu le mai dau titlurile. Și așa sunt dator vândut prietenilor Dumitru Augustin Doman, Dan Miron și Andreea Toma, care mi-au trimis niște cărți esențiale pentru mine.