sâmbătă, 13 februarie 2016

Ce au în comun Ronaldo și Mutu?

    Aparent, Ronaldo și Mutu sunt două personalități total diferite. Primul se antrenează constant și a ajuns să ia de trei ori Balonul de Aur. Al doilea colindă prin cârciumi ( chestie benefică pentru cine caută eliberarea de monștrii metafizici, dar nesănătoasă pentru un sportiv de performanță) și se lasă periodic de meserie. Să nu uităm că dacă Mutu ar fi continuat, la Chelsea, cum începuse, ar fi ajuns să ia și el Balonul de Aur, înaintea ucraineanului Șevcenko.
   Dar cei doi au în comun mai multe decât bănuiam. Amândoi aleargă după fuste, ceasuri și automobile de lux, să umple parcă un gol lăuntric. L-am văzut și pe Ronaldo urinând între două mașini, la ușa unui restaurant. Portughezul e lipsit de faiplay. Simulează faulturi și înscrie din loviturile de pedeapsă obținute, bucurându-se nevoie mare. Îmi aduc aminte că și Mutu, într-un meci, în loc să dea mingea adversarilor de la Steaua ( cum era firesc), a urmărit mingea, vrând să dea gol și a obținut un penalty. Cel mai mult însă cei doi seamănă la atitudinea pe care o au față de colegi și de adversari. O aroganță urât mirositoare încearcă să ascundă un complex descurajant ca o peșteră inundată. Primul se crede cel mai tare jucător din istorie, al doilea se vede peste Hagi, în clasamentul golgheterilor all times ai naționalei de fotbal. Dovada supremă că n-au respect pentru ei înșiși și pentru ceilalți este că ambii au încercat să le dea propriilor antrenori mingea printre picioare. Lui Mutu, care se mișcă precum un dulap, i-a reușit șmecheria și poate să stea mulțumit și beat câțiva ani de acum încolo. Ronaldo a dat greș în tentativa de a-l umili pe Zidane, o legendă în viață. De la un punct încolo, nerușinarea, prostia și răutatea se amestecă și se confundă. Când îi văd pe cei doi, am același sentiment pe care îl încercam când îl vedeam pe Dolănescu îmbrăcat în costum popular, cu chimirul vopsit în culorile drapelului românesc. Oricât de bogați ar ajunge acești oameni, sărăcia interioară îi dă de gol.

P. S. Dacă la naționala de fotbal ne e nădejdea în alde Marica, Rusescu, Stancu sau Mutu, putem să ne vindem de pe acum televizoarele și să ne vedem de ale noastre.

2 comentarii:

Miron Dan spunea...

Fotbalul nostru e submediocru si nu stiu daca o sa vad meciurile nationalei la Euro. Jucatori fara talent sau foste talente esuate, plus un antrenor jalnic, fara idei si personalitate. Combinatia dintre talent si caracter e rarisima la intelectuali, darmite la fotbalisti, oameni cu o educatie in general precara. Din pacate, ei fac parte dintre modelele tinerei generatii.

Şerban Tomşa spunea...

Dan,
Sunt cercuri închise de interese. Pleacă ai noștri, vin ai noștri, noi cu drag dormim. Antrenorii buni n-au loc de clientela sistemului. Iordănescu - e excelent în comparație cu Pițurcă! - e general, deși n-a tras decât vânturi, iar dacă vede o armă îndreptată spre el, face în pantaloni. Năstase e tot general. Geme țara de colonei și de generali, făcuți pe principiul câștigării unor salarii și pensii exorbitante, obținute la vârste... fragede. Unul dintre ei îmi spunea că a ieșit la pensie la vârsta de 47 de ani cu o vechime de 48 de ani. Au de suferit nu numai cetățenii obișnuiți, cărora li se aruncă doar câteva sute de lei, dar și oamenii de la baza sistemelor respective : agenții de poliție, militarii cu grade mici etc.
N-a cerut toată lumea să fie aduși Mircea Lucescu, Dan Petrescu și alții? Rednic, Șumudică și Grigoraș sunt mai buni decât Puiu chiar și adormiți, dar ei n-au pile la federație. Am ajuns să cred că și Hagi ar fi o soluție. Cred că Mircea Lucescu e scârbit de jocurile care l-au scos pe margine și îi dau dreptate când se manifestă atât de circumspect : mai degrabă n-ar veni la naționala de fotbal.
Iar până la caractere e drum lung.