sâmbătă, 13 februarie 2016

Prăbușirea sistemului românesc de învățământ

Acum e clar ceea ce îmi spunea cineva cu ani în urmă : se dorește distrugerea sistemului de învățământ public din România. Nu știu de către cine, dar știu de ce. Se urmărește crearea unei forțe de muncă ieftine, bazate pe incultură și pe lipsă de calificare. Vom fi un popor de mankurți.
Cei care se perindă pe la guvernare au la îndemână mai multe căi de subminare a învățământului românesc. Vom enumera câteva.
1. Legislația e schimbată haotic, fără studii de impact și fără o abordare profesionistă a tuturor implicațiilor sociale, culturale și de suprastructură, legate de schimbările propuse. Se intenționa, de pildă, să se mute clasa a IX-a la ciclul gimnazial, deși școlile n-au spații pentru elevi, iar liceele vor fi destructurate. Acum deștepții care ne conduc vor să scoată ore de limba română, de istorie și de geografie din planurile de învățământ, adică să mutileze disciplinele prin care cultivăm identitatea noastră națională. Dacă se urmărește adaptarea școlii la cerințele pieții, de ce au fost desființate școlile profesionale? Iar logica și caracterul nu se formează cu emiterea de vânturi, ci cu noțiuni concrete. Nu trebuie să solicităm prea mult memoria elevilor, dar nici nu vrem să scoatem, de pe băncile școlii, amnezici și inamici ai culturii. E deja prea mult că printre absolvenți sunt copii care nu știu să scrie și nu-și cunosc numele de familie.
2. Școlile sunt evaluate după hârtii. Cu cât mai multe dosare și procese-verbale, cu atât mai bine. Au apărut specialiștii în proceduri, în timp ce oamenii de valoare se îndreaptă spre slujbe care să le asigure supraviețuirea. În România, cei mai mulți cetățeni au un program de supraviețuire. Examenele și prestigiul școlilor stau pe umerii profesorilor de română și de matematică, niște robi marginalizați, dezbinați și culpabilizați în mod permanent. Ei primesc ceva în plus pentru miile de teste, simulări, teze și ore de pregătire suplimentară? Nu, ei fac, la rând cu ceilalți, tone de acte inutile și cronofage.
3. Salarizarea din învățământ este mizerabilă. Cum să nu se uite de sus, la un profesor, elevii care vin la cursuri cu mașini de lux și sunt îmbrăcați în haine de firmă? Umilirea cadrelor didactice, realizată pe toate căile, este una dintre crimele regimurilor care s-au perindat la conducere după 1989. Mai rău, în spațiul public sunt vehiculate cifre mincinoase și manipulatoare. Un profesor cu o vechime de douăzeci de ani n-a avut niciodată un salariu de 2500 de lei. La o vechime de treizeci și patru de ani, un dascăl are o leafă de 1900 de lei. Ce fac ăștia, pe cine prostesc?
4. În conducerea școlilor, cadrele au o pondere mică. Unitățile sunt conduse de părinți și de reprezentanții comunității. De aceea profesorii nu beneficiază de o protecție minimă din partea instituțiilor în care muncesc. În ce domeniu se mai întâmplă asta? În parlament? În guvern? Băieții care dorm acolo de cine și cum sunt evaluați?
5. Normele didactice sunt mărite simultan cu înmulțirea elevilor distribuiți la o clasă. Clasele au ajuns un fel de mulțimi nesfârșite a căror ultimă grijă este să deschidă un manual. Cum să obții performanțe în condițiile astea, de pușcărie din colonii?
6. Profesorii de valoare sunt urmăriți și discreditați cu multă ură, așa cum s-a întâmplat cu magistrul de matematică de la Vianu. Cine pune umărul la asemenea mizerii? Presa și...colegii angajați și în mediul privat. Principala acuzatoare a matematicianului de la Colegiul Vianu este mama unei eleve care nu învață deloc la matematică și directoarea unei școli cu taxă. A mai pus botul, cum spuneam, un profesor din liceu, angajat al reclamantei. Nemulțumiții de la Vianu au trecut rapid în tabăra celor burdușiți cu bani. Poate că domnul care predă istoria nu este un dascăl autentic, din moment ce îl vrea distrus pe colegul său. Un profesor adevărat nu-și blamează tovarășii de suferință, pentru doi lei în plus. Iar angajații din școli ar trebui să se manifeste ca o mare familie. Este adevărat că profesorii sunt împilați și provocați să spună lucruri urâte despre camarazii lor, dar solidaritatea de breaslă ar trebui să le impună tuturor formatorilor de caractere o anumită conduită. Îi lipsește școlii românești dimensiunea culturală și morală? Belferii nu sunt conștienți că, denigrându-se unii pe alții, se scufundă ei înșiși într-o mlaștină din care nu-i mai scoate nimeni? ( Complotiștii de la Vianu se comportă ca africanii de pe vremuri, care își prindeau semenii și îi vindeau negustorilor de sclavi, fără să știe că vor ajunge ei înșiși în cuștile care îi vor duce să muncească pe plantații. )  Se vor găsi câțiva inconștienți care să-i încurajeze în mâncatul rahatului - și, în primul rând, patronii școlilor private -, însă oamenii de rând nu sunt atât de proști, încât să le creadă ”băsnirile”. Aș întreba-o pe doamna care a făcut plângere penală la adresa năpăstuitului de la Vianu câte cărți citește pe săptămână?  Și aș mai vrea să știu dacă o mai putem recunoaște pe femeia amintită printre țațele de pe șanț, după ce îi punem o basma?
7. Solidaritatea între dascăli există, dar apare pe spații mici. Spre lauda lor, profesorii de la Vianu au luat atitudine și i-au ținut partea colegului său, fiind conștienți că scandalul e un cuțit înfipt în inima sistemului de învățământ și că încurajarea unor asemenea demersuri duce la sfârșitul tuturor. De ce, mă întreb, nu și-au expus punctul de vedere reprezentanții marilor licee din capitală? O rivalitate prostească continuă să-i agite pe oamenii care lucrează în laboratorul moral al națiunii.
Vom ajunge o țară de analfabeți, o sursă rentabilă pentru tranzacțiile cu sclavi, din viitor. E trist, foarte trist. Conducătorii de azi abordează sistemic doar distrugerea învățământului românesc. Reforma acestuia este doar numele unei demolări generale, cu efecte catastrofale în anii care vor veni.

P.S. Constantin Cucoș scrie într-un articol distribuit pe net : ”La noi nu s-a statuat încă o cultură a autonomiei și „inamovibilității” statutare a cadrului didactic, mulți din exterior recomandându-i ce și cum să facă. Dascălul acționează în virtutea unui profesionalism ce îl caracterizează și devine suveran pe deciziile și acțiunile de ordin didactic. În sala de clasă (ca și în școală) nu are voie să pătrundă nimeni dinafara instituției, fără girul lui sau al conducerii școlii (în afară de instanțe formal investite cu competența de a ghida, evalua, ratifica prestații profesionale). De asemenea, el nu trebuie să primească recomandări cu caracter didactic sau tehnic de la oricine. Am fost neplăcut surprins ca la unele ședințe unde am luat parte, cu ani în urmă, în calitate de părinte, să asist siderat la recomandări date învățătoarei de către economiști, medici, chiar profesori, în legătură cum să predea, ce să predea, cum și ce să facă… ”


7 comentarii:

Miron Dan spunea...

Sunt de acord cu parerile tale, e portretul sistemului nostru de invatamant, mai putin cu ideea ca ar fi un plan deliberat de distrugere a invatamantului romanesc. Impresia mea e ca ai fost cuprins de exasperare si te-ai lasat furat un pic de retorica. Daca spuneai "ca si cum s-ar urmari distrugerea sistemului de invatamant" era probabil mai corect. Nu cred in teoria conspiratiei, iar importanta strategica a Romaniei nu e deloc una extraordinara, incat sa faca obiectul unui plan malefic international. Pe de alta parte, daca ar fi planul politicienilor nostri de a ne mentine in saracie si cvasianalfabetism, planul ar presupune macar un dram de inteligenta manageriala, care pare a lipsi cu totul clasei noastre politice. Cred ca lucrurile sunt ceva mai simple: reforma educatiei necesita o viziune strategica si investitii majore pe termen lung, iar ambele lucruri lipsesc deocamdata Romaniei.Cat despre ministrii Educatiei e inutil sa mai vorbesc. Ma multumesc sa spun ca au fost o colectie de egolatri, demagogi, lingai intersanjabili, haotici.

Nicolae Nicu spunea...

Eu cred că starea în care ne aflăm de peste 25 de ani se trage din ineficienţa regimului politic şi lipsa unui regim social. Ridici aici o problemă extrem de serioasă, Şerban, care pe mine unul mă revoltă cumplit. De altfel, chiar în aceste zile xenocraţii, pardon, tehnocraţii ăştia au produs, după cum am văzut, o altă plăcintă în mijlocul drumului, doar-doar or călca proştii în ea. Chiar am avut impulsul să abordez subiectul pe blogul meu, dar măcar puţintică răbdare nu am găsit ca să-mi pun mintea cu aberaţiile ăstora, căci îmi ies din ţîţîni, vorba lui neica Zaharia. Adică, vine un conţopist cu varză de Bruxelles în cap în loc de creier, azvîrle pe piaţă, spre dezbatere democratică vezi Doamne, nişte elucubraţii vizînd reforma învăţămîntului românesc, de-ţi stă mintea-n loc nu alta, şi noi ce să facem acuma? Să organizăm dezbateri academice şi forumuri cetăţeneşti pe marginea lor? Ăştia chiar ne iau de proşti şi nu bagă de seamă că se au pe ei la îndemînă? Cum poate un ministru responsabil să preconizeze a impune învăţămîntului naţional, sub pretextul continuării obsedantelor reforme, adevărate schimonosiri didactice – precum stafidirea unor obiecte de studiu, terciuirea, substituirea sau chiar aruncarea la gunoi a altora – mai ales în structura programelor şcolare de cultură generală?

Ce se ascunde în realitate în spatele unor asemenea „reforme”? „Se urmăreşte crearea unei forţe de muncă ieftină, bazate pe incultură şi pe lipsa de calificare”, spui tu Şerban. Perfect adevărat. Spre exemplu, intenţia de înlocuire a cursului de Istorie cu nechezolul denumit „Educaţia pentru societate” este o ticăloşie antinaţională fără margini. Nu ne lăsăm fascinaţi de baletul rîmei în cîrligul de undinţă. Sintagma ce ni se oferă este o formulare perfidă şi derutantă, aparţinînd unui limbaj ezoteric, sub ea fiind disimulată de fapt educaţia înstrăinării, teză apostolată de iniţiaţii ocultei „societăţi deschise” a lui Soros. Un personaj cu care ne tot întîlnim pe traseu, nu-i aşa? Teza induce idei şi principii menite a nega valoarea şi importanţa apartenenţei oamenilor de criterii valorice naturale şi personale, induce forme de alienare naţională, culturală, filosofică, politică, religioasă etc. şi de atrofiere a conştiinţei propriilor identităţi, inclusiv a identităţii de gen!

Munca, educaţia şi ştiinţa de carte sînt pilonii existenţiali ai unei naţiuni. Pe fundamentul lor şi-al luptei armate pentru supravieţuire, românii şi-au emancipat conştiinţa liberei existenţe, a propriei lor identităţi, conştiinţa drepturilor şi aspiraţiilor lor sociale şi naţionale. Aşadar, să înţelegem bine cu toţii despre ce e vorba: cînd pilonii aceştia ne vor fi retezaţi, vom deveni negreşit „un popor de mancurţi”. Deja ciolane de cămilă importăm, iar mame mai avem...

Desigur, nu vom fi noi, românii, singuri mancurţi ai lumii, căci n-am fi de-ajuns. Dar asta nu ne încălzeşte cu nimic.

Şerban Tomşa spunea...

Nicolae Nicu,
Excelent comentariul tău!
Iartă-mă, n-am știut că ai blog. Te voi trece pe lista mea. ( Tocmai voiam să-ți zic să-ți faci un blog, fiindcă ai puncte de vedere foarte nuanțate și bine argumentate, admirabil exprimate. Știi să scrii.

Nicolae Nicu spunea...

Mulţumesc, Şerban. Cuvintele tale mă onoroază în chip deosebit. E tîrzie ora acum. Mai vorbim pe teme...

Şerban Tomşa spunea...

De trei zile, net-ul îmi cade continuu. Nici n-am apucat să termin răspunsul către tine, că am rămas iar fără aer. E bătaie de joc. Cică ar schimba echipamentele.

Şerban Tomşa spunea...

Nicolae Nicu,
Și eu sunt onorat de vizitele și de ideile tale.
E foarte important, pentru mine, că am ocazia să schimb idei cu un om instruit și inteligent, cu opinii proprii.

Şerban Tomşa spunea...

Dan,
Dacă României îi lipsesc resursele pentru a face o reformă, responsabilii de resort ar trebui să conserve ceea ce încă există bun în educație. Prin voia vărului Băsescu, care se pricepea la toate și credea că va rămâne veșnic la putere, învățământul e la cheremul partidelor politice. Școlile sunt conduse de cei care sunt în afara procesului didactic și au interesul ca elevii să fie trecuți fără ca ei să învețe ceva. Cabinetele medicale, poliția și armata tot așa funcționează? Îi învață nea X cum se face o injecție ori cum se arestează infractorii? Dar și acolo și-au băgat nasul destui neaveniți. În marea lui înțelepciune, Băsescu a inventat ceva nemaiauzit : reforma făcută prin diminuarea salariilor. Se poate imagina prostie mai mare?
Știu că oamenii instruiți cred foarte puțin în teoriile conspirației. Pe urmă, românii nici n-au nevoie de conspiratori. Se distrug singuri, dacă le dai doi lei, o cinzeacă sau trei ouă. Își vor termina cu plăcere tovarășii contra unei mângâieri pe cap. Printre oamenii acestui popor există prea multe cozi de topor. Scriau unii niște articole despre mândria de a fi slugă și demnitatea de a-i linge-n fund pe mai-marii lumii. E o ticăloșie fără margini, care izvorăște din lipsa educației de acasă. Dar am văzut cu ochii mei cum se trag sforile în chestii extrem de variate, când unii vor să controleze totul.( Un Balon de Aur luat de Ronaldo și unul primit de Messi au fost roadele aranjamentelor. Premiile literare, funcțiile politice etc nu se mai dau pe criterii de valoare. Cine a primit ultima dată Premiul Nobel?) N-au omenie, milă, rușine, respect sau recunoștință. În inconștiența lor, au numai interese. Explică-mi tu dacă învățământul din România are ceva de câștigat prin reducerea orelor de limba română? Și ce se întâmplă dacă mutăm o clasă de liceu la gimnaziu, unde nu sunt săli corespunzătoare și specialiști? Răspunsul e simplu : vor ieși mai mulți ignoranți, animale de manevră politică. La liceu, oamenii mai citesc, au păreri și orizontul lor e altul.
Mi-e greu să cred că reformiștii sunt atât de proști, încât să calce în picioare o grădină, pentru a planta niște tufe de măceș, motivând că arbustul conține vitamina C.