Este stupefiant să vezi că nimeni nu are sentimentul vinovăţiei, atunci când face o greşeală. Am fost uimit când am constatat că Victor Petrini, personajul lui Marin Preda din "Cel mai iubit dintre pământeni", ucide doi oameni ( gardianul torţionar şi soţul lui Suzy Culala) şi nu se simte deloc culpabil. Este senin, împăcat... Observ însă că nimeni nu-şi asumă greşelile pe care le face. Un profesor face sex, în biroul său, cu o studentă aproape minoră.
- Ea e vinovată, sare el în sus când este surprins în acţiune.
-Ba el el e vinovat, sare fata. M-a şantajat, nemernicul...
Din înregistrări se vede că tânăra dansa, în haine sexy, ca să-l excite pe iresponsabil...Povestesc întâmplarea unui bărbat.
- El nu e vinovat, spune repede omul.
O doamna are o părere opusă.
- El, nenorocitul, e bandit... L-aş castra, nu altceva.
Văd cum un bărbat, cap de familie, este înregistrat în timp ce se întâlneşte cu fata celui mai bun prieten al său, prietena fiicei sale...
- Ea e vinovată, spune soţia nenorocitului. De ce s-a pus cu picioarele...?
- Ba el e vinovat, strigă părinţii fetei.
Nimeni nu se uită în oglindă, nimeni nu recunoaşte nimic, nimeni nu spune :
- Aveţi dreptate, vă rog să mă iertaţi, sunt şi eu vinovat şi trebuie să suport consecinţele. Nu se va mai întampla...
Se arată unii pe alţii cu degetul, ca nişte procurori imaculaţi din punct de vedere moral... Mai înţelegeţi ceva ? Suntem un popor de iresponsabili. Dacă nu ne asumăm greşelile, pentru a le rezolva şi a trece peste ele, nu ne vom însănătoşi din punct de vedere psihic. Tradiţia şi ritualul ţapului ispăşitor nu mai sunt de actualitate.
Un comentariu:
Total de acord. E un obicei general, eu rar vad pe cineva sa isi recunoasca o greseala. Cauza e posibil sa fie mandria ("cum sa pot gresi tocmai eu?"), lipsa de moralitate, dar si acele convingeri mostenite conform carora am fost dezavantajati (ca popor) si ca e normal ca ceilalti sa fie mai ingaduitori cu noi, cei care "meritam mai mult".
Trimiteți un comentariu