Aţi văzut mutrele "noilor" parlamentari ? V-aţi dat seama că nu sunt noi deloc, dacă lăsăm la o parte cele câteva excepţii ? Sunt aceeaşi care ne-au mâncat sufletul patru ani ! E drept că am scăpat ( oare chiar am scăpat ? ) de premierul repetent Călin Popescu Tăriceanu, de finanţistul de doi lei Varujan Vosganian care era, în definitiv, poet (un poet rar, fără talent literar, dar cu tupeu de gardian !) şi nu ştia să facă o simplă adunare, şi de alte figuri sinistre... Să n-aveţi însă nicio grijă, alţi oportunişti pândesc din umbră... Ei spun acum că negociază. În realitate, se bat pe avuţia, împuţinată azi până la inexistenţă, a ţării, ca o haită de câini pe un leş în descompunere... Sunt creaturi care nu cred în iubire, prietenie sau solidaritate şi nu se gândesc decât la propriul buzunar. Parlamentarii i-au fraierit pe amărâţi prin modalităţi de acum cunoscute. Singurii care s-au ales cu câştiguri grase sunt agenţii lor electorali ( de obicei, oameni iubitori de arginţi care nu au funcţii administrative). Vai de minţile şi vieţile celor care trăiesc în infernul moral din România de azi ! Singurul lucru bun este că Băsescu l-a numit pe Stolojan prim-ministru. Am avut totdeauna încredere în Stolojan pentru că este un profesionist desăvârşit, un om cu orizont economic şi politic, de o moralitate evidentă, un ins care ştie ce face. Cam cu trei clase peste, să zicem, Mugur Isărescu. Când a încercat nişte lucruri cu adevărat capitaliste, în primul său mandat, "preşedintele-jucător" de atunci, Ion Iliescu, s-a grăbit să-l înlăture din fruntea guvernului. Iliescu juca tot pe patefoanele Congreselor Partidului Unic. Nenorocirea noastră este că avem prea mulţi "jucători", prea multă muzică şi rahat de mâncat pentru ei şi prea puţini muncitori şi gânditori... Să reţinem că Petre Roman l-a adus pe Stolojan în politică, atunci când a făcut celebrul guvern de tehnocraţi. De altminteri, e necesar să consemnăm, pentru istorie, că PETRE ROMAN A FOST SINGURUL PRIM-MINISTRU CARE A PROMOVAT NUMAI OAMENI DE VALOARE, EVITÂND POLITRUCII ! Şi Adrian Năstase a fost scos la rampă tot de Petre Roman, dar intelectualului fin, specializat în drept internaţional, i s-a părut mai călduroasă şuba sovietică oferită de Iliescu... Şi Băsescu tot de Roman a fost lansat... Stolojan a fost de două ori pe punctul de a fi ales preşedinte. Prima dată PSD-ul, prin agenţii săi acoperiţi, l-a aruncat în luptă pe Isărescu, ca reprezentant al Convenţiei, pentru a-i scoate lui Stolojan o bună parte din voturi, astfel că în turul doi, poporul suveran a avut de ales între două rele : Ion Iliescu şi Vadim Tudor. Au votat, cum era şi normal, cu Iliescu, evitând extremismul. A doua oară, Stolojan a renunţat la cursa pentru Cotroceni, din motive oculte, în favoarea lui Băsescu. De altminteri, prietenia cu Băsescu i-a făcut mult rău fostului (şi viitorului ) premier... Cum ţara geme de proşti, aud şi acum reacţii aiuritoare. "Stolojan ăsta parcă e robot...", spune unul. "E urât, dom'le, urât rău", completează altul. "E maneta perfectă pentru Băsescu", mai zice un "analist politic". Băi, fraţilor, unde aţi învăţat voi că asemenea oameni se aleg după înfăţişare ? Ce, suntem obligaţi să ne pupăm cu ei ? Au fost şi unii frumuşei, care s-au dovedit a fi hoţii hoţilor. Cu logica asta, demnă de baba Sorica, nu vom ajunge departe... Şi americanii ne-au învăţat că e de preferat un politician cu şcoală, unui mârlan arogant... Să mizăm deocamdată pe Stolojan, cu condiţia ca Băsescu să-l lase să facă treabă... Mai nou, s-ar părea că pedeliştii sunt pe cale să se certe cu pesediştii chiar înainte de a începe bine "colaborarea"... Apropo de Băsescu : ar fi putut fi un om politic de anvergură, dacă natura lui războinică, de corsar politic, nu l-ar târî în tot felul de conflicte inutile, păguboase. ( A se vedea relaţiile sale cu PC, partidul lui Voiculescu. Să-i cooptezi la guvernare şi imediat după aceea să spui că sunt soluţia imorală este o dovadă de amatorism. E ca şi cum te-ai însura cu o femeie şi ai urla prin toate cârciumile că te-ai căsătorit cu o prostituată...) Diplomatia îi lipseşte cu desăvârşire şi acest lucru dăunează şi partidului pe care îl păstoreşte.
P.S. În România se produc minuni la tot pasul. Mircea Badea a fost nominalizat pentru premiul "cel mai admirat român" (locul doi !) şi pentru "cel mai bun analist politic" (locul trei !). E adevărat că tânărul pe care-l simpatizez şi al cărui nume l-am menţionat este spontan, inteligent şi plin de umor. Dar ce ne facem cu incultura lui crasă, cu mitocănia, trivialitatea şi absenţa oricărei idei de profunzime ? Dacă Mircea Badea este "analist politic", de ce n-aş fi şi eu Mitropolitul Moldovei ? Îi cer iertare, pentru această glumă, Mitropolitului Teofan, pe care îl admir enorm...
P.P.S. Nu fac parte din niciun partid şi nu fac politică. Nu am simpatii deosebite pentru o tabără sau alta ( Nu intră în discuţie simpatiile personale, afectivitatea pe care o am pentru amicii care fac politică. ). Îmi dau doar cu părerea... Am prieteni care trăiesc în arena politică şi nu-i condamn. Nici nu-i "înţep" în vreun fel, cum au impresia "binevoitorii". Nu am motive. Şi chiar dacă aş avea, consider că prietenia este mai importantă decât disputele nejustificate... Asta nu înseamnă că nu am voie să emit nicio opinie. Nu trebuie să-mi fie chiar indiferent cine mă guvernează sau cine îmi stabileşte coordonatele economice care îmi influenţează nivelul de trai...
Un comentariu:
Un cunoscut pe care eu il consideram prieten mi-a spus astazi ca prietenia este doar un cuvant banal.Din pacate cred acum ca are dreptate.
Trimiteți un comentariu