Pe o stradă murdară din Bucureşti, un necunoscut s-a proţăpit în faţa mea şi m-a întrebat pe unde vine Calea Victoriei. Era un tip uscăţiv, aruncând spre lume o privire puţin sceptică şi mult dispreţuitoare.
- Calea Victoriei nu există, i-am spus. Cine v-a băgat în cap nerozia că o asemenea stradă s-ar afla în Bucureşti ?
- Bine, dar...
- Calea Victoriei este numai în imaginaţia scriitorilor care doresc să ia un Nobel şi în coşmarurile pacienţilor de la Bălăceanca.
- Vă bateţi joc de... ? Cine sunteţi dumneavoastră... să vă permiteţi... ? se încruntă bărbatul şi din aroganţa care îi ieşea prin toţi porii îmi dădui seama că este o persoană oficială.
- Sunt un terchea-berchea care îşi duce viaţa în sclavagism şi strigă : "Trăiască Evul Mediu, viitorul de aur al omenirii !"
- Bună ziua, ţipă omul şi se îndepărtă îngrozit.
- Bună seara, urlai după el.
7 comentarii:
scuze:
ah, pai eu m-am dezumflat, pt . ca am citit deunazi un articol/postare pe blogul domnului isuciu care semana cu asta( despre baselu-rege lear).
dar daca intamplarea(asta) e adevarata...:)
hm, si in evul mediu aia destepti erau mult mai destepti decat desteptii branduiti de azi:)
Mewsette,
am citit articolul lui Ioan şi mi-a plăcut mult, dar eu nu mă refer la Băsescu şi, în general, la niciun om politic, fiindcă m-am săturat de idioţi... Mă gândeam doar că unele străzi ar trebui să existe numai în închipuirea noastră, iar celelalte să nu ducă nicăieri... :)
Şi-a meritat-o! (Ce mai întrebare!)
:)
Totusi, Podul Mogosoaiei ar putea duce undeva. Macar inapoi in timp.
:)) buna dimineata, se amuza (si) pantacruel cu acest text :P
Cătălina,
da, ar trebui... Totuşi, în ceea ce mă priveşte, nicio stradă nu m-a dus acolo unde îmi promitea... )
Panta,
mulţumesc... Treba e că totdeauna am plecat undeva şi am ajuns altundeva... De multe ori nici nu am ştiut încotro mă îndrept şi unde am poposit la sfârşit... :)
Trimiteți un comentariu