miercuri, 14 iulie 2010

Curvele literare au avut totdeauna o ofertă mai mare decât cererea

În iarna trecută am citit ( în Litere nr. 2 ( 119 ), februarie, 2010) un articol al lui Florentin Popescu despre editorul Ion Nistor. În finalul evocării Florentin Popescu relatează o vizită pe care Ion Nistor a făcut-o lui Mihai Beniuc, "toboşarul vremurilor noi", pentru a pune la punct nişte detalii legate de un volum ( de altfel, ultimul antum ) de versuri. Pentru că aşa erau cerinţele conducătorilor de edituri, Nistor îi cere lui Beniuc şi o poezie-două despre patrie sau partid. Şi aici urmează surpriza...Beniuc îi arată musafirului doi saci cu manuscrise - unul în dreapta biroului, celălalt în stânga - şi îi spune : " Te rog să cauţi şi să alegi dumneata ! În stânga sunt poezii despre partid, iar în dreapta poezii despre patrie !" Amănuntul l-a şocat până şi pe Ion Nistor, obişnuit cu toate ciudăţeniile vremii.
Au fost scriitori care nu au făcut compromisuri. Vasile Voiculescu a făcut ani grei de închisoare şi a trăit ca un sfânt. Cei care s-au prostituat au făcut-o însă în stil mare. Mihai Beniuc, poet foarte talentat, şi-a bătut joc de zestrea sa în multe pseudopoeme, dar şi-a asigurat un trai luxos. Mă gândesc că numai scriitorul care l-a angajat pe taică-său secretar l-ar fi putut egala pe ardelean la consumul fecalelor,  dacă nu cumva a făcut-o deja. În orice caz, odele şi imnurile lăudătorului lui Ceauşescu sunt mai lungi decât cele scrise de Beniuc.
Dar bardul de acum are şi alte modalităţi de afirmare. De pildă, iese Becali din puşcărie. Ghici cine bagă capul pe televiziuni să-l laude pe dobitoc şi să se aleagă cu ceva ? Moare Mădălina Manole. Cine o evocă, îndurerat şi cu glasul stins ?  V-aţi prins, tot  gazetarul versificator...

P.S. Aici mă refer exclusiv la scriitorii care şi-au mânjit caracterul în "epoca de aur". Termenul de "curvă literară" nu are atâta încărcătură peiorativă pe cât pare...  În primul rând, aproape toţi autorii care au fost gratulaţi cu acest "titlu" au fost oameni de talent şi au activat, în cele mai multe cazuri, în perioada comunistă. ( Arghezi şi Zaharia Stancu s-au prostituat şi în epoca interbelică...) Unii au fost chiar foarte mari, cum e cazul lui Petru Dumitriu. Şi au fost şi "curve" cu un rol benefic în cultură. Zaharia Stancu, de exemplu, i-a ajutat pe toţi cei care erau talentaţi  şi treceau prin dificultăţi. Nichita era unul dintre aceştia. Dacă Stancu vedea la vreo adunare a scriitorilor pe cineva îmbrăcat mai modest, se interesa îndeaproape de acela, îi lua adresa şi îi trimitea acasă o mare sumă de bani... Aşa s-a întâmplat cu un prozator de etnie maghiară... Cineva povestea că Stancu mergea periodic în satul lui şi îl ruga pe directorul şcolii să-i dea liste cu elevii săraci şi buni la învăţătură, pe care îi sprijinea ulterior în toate modurile posibile... Marin Preda nu era o "curvă literară", dar nu prea a ajutat pe nimeni... Nici din cătunul lui, nici de aiurea... Ba nu, mint... L-a ajutat pe doctorul său, Dan Claudiu Tănăsescu, să devină scriitor. Plin de recunoştinţă, acesta din urmă ( primar o vreme, parcă prin Chitila şi, mai recent, parlamentar ) a dat mereu de înţeles că Preda era un om fără puncte cardinale, un neisprăvit care a murit din cauza băuturii... Cred şi eu că marele scriitor nu prea se orienta în materie de oameni, din moment ce a promovat un asemenea specimen...

12 comentarii:

karina spunea...

Nu te enerva..e un biet paracliser in propriul sanctuar. Se vede un dezmostenit al soartei...Cand si-a atins telurile rapace, sangele i s-a ingrosat de huzur iar inima i s-a naclait in vanitate...

Liviu Drugă spunea...

Sa nu te superi pe mine, dar titlul bate orice ar fi... si este sub el :)

Şerban Tomşa spunea...

Karina,
nu mă supăr... Mă amuz... Cu toate că Beniuc era veninos. Au fost şi curve literare - Zaharia Stancu, de pildă - care au făcut compromisuri, dar în interesul tuturor scriitorilor de valoare... I-a ajutat pe toţi când le-a fost greu... Pe Când Beniuc şi urmaşul său...

Liviu,
:)))

mihaim spunea...

"doi saci cu manuscrise" :)))))) asta,merita sa intre in istorie:)))))))))))
Umflarea productiei pentru indeplinirea cincinalului,era o gluma,unii transpirau din greu in realitate:))))))))si aveau rezultate:))))))))))))))
De molozul comunismului,de cioturi si gunoaie ne izbim destul de des.Pacat ca unii au fost inzestrati cu talent.

Si titlul e captivant ca si sacii cu manuscrise:))))))))

Şerban Tomşa spunea...

Domnule doctor,
Beniuc a publicat 60 sau 80 de volume de poezii... Nimeni nu le mai ştie numărul...A fost însă un foarte bun poet de dragoste. Are poeme foarte reuşite, chiar şi cele proletcultiste au ceva ce lipseşte poeţilor mai puţin talentaţi. Din păcate, caracterul l-a trădat. Îl ura şi l-a persecutat pe genialul Lucian Blaga. Gurile rele spun că şi la înmormântare ar fi intervenit ca autorul "Poemelor luminii" să fie înhumat într-un sicriu mai scurt, în bătaie de joc, aşa încât picioarele mortului au rămas cu genunchii îndoiţi... Parcă n-aş crede. Dar "romanul" "Pe muche de cuţit" e scris cumva împotriva lui Blaga. I-a urât şi pe alţii. Beniuc este modelul lui Preda pentru sinistrul personaj Amăicăliţului...
A trăit bine, amărându-le altora viaţa...

mihaim spunea...

Nu stiu cum sa procedez: sa rad sau sa plang.Chiar si fiintele cele mai robuste incep sa se lase coplesite de ingrijorare fata de destinul uman:(

Şerban Tomşa spunea...

Domnule doctor,
Beniuc a fost câţiva ani preşedintele Uniunii Scriitorilor, bătându-şijoc de confraţii săi cum a vrut...

mihaim spunea...

Ma refeream strict la comicul situatiei:)Am asternut alaturi de textul de mai sus si comentariile domniei voastre si mi-a dat o povestioara tragico-comica tare de tot! Va citeaza tot spitalul:)
Chiar daca scrieti cu nerv, sunt relaxante pasajele

Şerban Tomşa spunea...

Domnule doctor,
vă mulţumesc. Nu pot fi decât mândru că am asemenea cititori. :)
Doar râzând, putem ţine moartea la distanţă... Când eram în liceu, au venit nişte scriitori ( nu mai ştiu dacă nu cumva printre ei era şi Nicolae Tăutu ) şi ne-au povestit întâmplări dramatice din ultimul război mondial, la care participaseră... Luptele se soldau cu morţi şi răniţi, dar modul în care relatau faptele musafirii noştri ne făcea să râdem cu lacrimi... Scriitorii vorbeau într-o sală care avea şi balcoane de lemn. Ei, bine, două balcoane s-au prăbuşit cu elevii care se zvârcoleau şi săreau în sus de râs... Când zgomotul dezastrului a încetat, unul dintre ei a spus : "Vedeţi, noi povestim aici pe fond de război..."

karina spunea...

Serban, ai fost un privilegiat al sortii. Elevii tai ar trebui sa fie foarte mandri de tine!

mihaim spunea...

Ce seara frumoasa ne-ati facut!Multumim!

Şerban Tomşa spunea...

Domnule doctor,
si eu va mulţumesc... Sunt onorat să comunic cu oameni de un asemenea calibru...

Karina,
sunt cel mai bun prieten al elevilor mei... M înţeleg bine cu ei... :)