duminică, 4 iulie 2010

Hemingway - o...folie de scriitor...

Stând de vorbă - la un pahar, evident ! - cu Hemingway, care este intrigat de modul în care scrie Dostoievski,  Evan Shipman, "un poet bun care se pricepea la cai", spune la un moment dat :
"- Dostoievski era un căcat de om... De aia se pricepe cel mai bine la căcaţi şi la sfinţi. Îi ies nişte sfinţi minunaţi. Păcat că nu ne vine să-l recitim."
Am vaga bănuială că Evan, dragul de el, nici nu l-a citit pe Dostoievski. Însă m-am înfuriat. În fond, cum scrie Hemingway ? Simplu, banal, sec, plat. Despre nimicuri. Cum a stat la masă cu nu ştiu cine, ce au băut şi ce a bolborosit ăla. Nimic despre nimic. Totuşi, mie mi se pare că scrie frumos. Dar nu-l văd mare scriitor. E ca o folie sclipitoare de ambalaj care îmbracă o gumă de mestecat ieftină. Şi stilul lui Steinbeck e pe aproape, dar despre acela nu vom putea spune niciodată că e un scriitor oarecare. La răsărit de Eden şi Fructele mâniei ( dar şi altele, cum ar fi Păşunile raiului, Iarna vrajbei noastre ori Joia dulce ) nu puteau fi scrise decât de un scriitor de geniu.
Şi atunci îmi apare de neînţeles preeminţa lui Hemingway printre creatorii generaţiei sale. Faulkner îl "citise" bine în perioada când îl punea pe ultimul loc într-un clasament ad-hoc al reprezentanţilor generaţiei pierdute...... Deşi, cum se ştie,  clasamentele nu îşi au locul în artă...
Mi-am amintit însă că am mai auzit expresia folosită de poetul competent în cabaline. A utilizat-o un medic cu care am fost prieten şi care venise de undeva din Ardeal.
- Am cunoscut  în urmă cu treizeci de ani, mi-a povestit doctorul, doi căcaţi de oameni. Amândoi cu funcţii de conducere. Când l-am cunoscut pe primul, mi-a zis nitam-nesam : „Bă, ai grijă să nu te apropii prea mult de Y. E un căcat de om. Îşi regulează subordonatele şi e şi turnător. E o hahaleră care umblă cu şoalda. Ascultă-mă pe mine, nu te băga cu el, că intri în belele...” Al doilea mi-a zis de cum l-am văzut : „ Bă, ai grijă să nu vorbeşti ceva cu X. E un om de căcat. Niciodată nu-şi ţine cuvântul dat. Cu ăsta ajungi în mod sigur la faliment.” Şi întâmplarea face să mă întâlnesc într-o zi cu amândoi. Ne-am salutat, dar ei doi abia mi-au strâns mâna că s-au şi îndreptat unul către celălalt, şi-au scuturat labele îndelung şi cu efuziune şi s-au îmbrăţişat ca fraţii... Nici nu m-au mai băgat în seamă... S-au dus glonţ la cârciumă şi m-am ţinut după ei, curios să văd cum se firitisesc. După ce vodca le-a muiat muzicuţele, au început :” Oi avea eu multe păcate, dar nu sunt beţiv... Hâc... Nu ... absolut... Cu femeile... hai... da beţiv niciodată... De beţivi nu mi-e milă, nu mi-e ...hâc... milă deloc... Poate...hâc...să crape până la unul că... ăăăă...nu mi-e milă”, a sughiţat Y. „Mai încape vorbă ? l-a aprobat X. Nici mie... Şi nici eu nu sunt beţiv... Nici atât...Vezi că te-ai pişat pe tine... Eşti ud...ăăă... până la genunchi...” „Ăăă...nu m-am pişat... e...hâc... de la prostată...nu se scurge bine...hâc... Treabă ereditară... hî, hî, hî...”
Oamenii de geniu se înţeleg rar între ei, a continuat didactic doctorul, spre nemulţumirea mea, fiindcă astfel strica povestea. Păcat, căci sunt sunt atât de puţini... Oamenii de caracter cooperează mai totdeauna. Un căcat de om nu se înţelege nici cu un geniu, nici cu un om cu şira spinării verticală. Dar doi căcaţi de oameni se înţeleg perfect.  Sunt fericiţi împreună...De aici vine puterea ignoranţei, pentru că, uniţi, căcaţii ăştia pot schimba multe lucruri.... Dar nu în bine... Şi nu definitiv..."

31 de comentarii:

mihaim spunea...

Frumos ai asternut slovele,domnule!Natural si autentic, ca bine zici:)Trimite-l la mine pe Y, ca tot sunt urolog si tot nu am clienti:)Ce perfidie, cata meschinitate in lumea asta trecatoare!

Şerban Tomşa spunea...

Mihaim,
mulţumesc...:)

mihaim spunea...

Nu trebuie sa multumesti nimanui,noi trebuie sa-ti multumim pentru ca te avem printre noi si te putem citi, maestre!Multumeste doar ca nu ajungi pe mana mea,bunului Dumnezeu:)Nu stiu daca voi fi la fel de priceput,cum esti dumneata la slova!

Şerban Tomşa spunea...

Mihaim,
sunt onorat de asemenea aprecieri...Ceţurile singurătăţii se îndepărtează...:)

adrian spunea...

Iata o expresie clasica despre decaderea morala,intolerabila,la personajele de mai sus.

Mihai,tinand cont ca ai fost coleg cu de-alde Ciomu,deplang soarta lui Y:))))

Şerban Tomşa spunea...

În mod inexplicabil, unul dintre comentariile părintelui Adrian s-a pierdut, dar am reuşit să-l recuperez.

Adrian spunea...

Este prea binecunoscut,ca virtutea nu se transmite ereditar.Nu se prepara in laborator,in eprubeta,si atare nu se poate inocula in constiinta oamenilor ca un ser.Ea se formeaza in contactul cu lumea.Gesteaza din forta caldurii materne.din intelepciunea umanitatii adunata din carti si din testamentul oral al umanitatii si al credintei.Din carti scrise de autori ca dumneata.Ea,virtutea, traieste in vecinatatea sau chiar laolalta cu vicii,cu tendinte primare,cu instincte brutale mostenite pe scara biologica sau sociala.Superioritatea unor scriitori precum Serban Tomsa sta tocmai in constiinta dualitatii sale spiriuale,in luciditatea discernamantului.Dumneata nu poti fi un simplu decor al acestor infruntari dintre virtute si viciu.Dumneata trebuie sa te situezi ca scriitor de partea binelui pentru a matura din calea omenirii putregaiul,pentru a aerisi permanent constiinta oamenilor.Si cum altfel daca nu prin aceste epistole?

mihaim spunea...

Daca cineva,intro sala de teatru,ridica un colt de perdea si arata chipul clorotic,de fantoma tainuita in intuneric,al unei astfel de slabiciuni, ca a personajelor de mai sus,niste slabiciuni umanitare,s-ar produce rumoare.Aruncat aici la naiba,departe de lumea dezlantuita,o sa ajung sa scriu carti de filosofie in care sa-i critic pe toti.Dar in van,parinte.Dezvaluirile publice facute mai sus de scriitor,nu releva decat o mica parte a slabiciunilor si intro maniera destul de decenta.Eu nu as fi asa de reconciliant.Bisturiul e la mine:)

Şerban Tomşa spunea...

Părinte Adrian,
sfaturile primite îmi încălzesc sufletul... Caut lumina şi mă lupt cu propriile porniri. Încerc să nu judec pe nimeni şi visez să scriu romane fără personaje negative, precum Thomas Mann...:)
Am deplină încredere în dl doctor Mihai, chiar dacă a fost coleg cu dr. Ciomu. Când voi avea probleme, mă voi adresa chiar eu Domniei Sale. Personajul din scena mea ar merita însă să încapă pe mâinile lui Ciomu...:)
De altminteri, eu aveam o teorie potrivit căreia oamenii care ocupă anumite funcţii şi nu-şi pot ţine componentele anatomice în pantaloni ar trebui să fie cumva neutralizaţi sexual şi am scăpa de multe belele, iar fumurile lor cocoşeşti s-ar mai risipi...

Şerban Tomşa spunea...

Domnule doctor Mihai,
am îmcăput până acum de două ori pe mâna unor chirurgi... Am scăpat cu viaţă...:)

adrian spunea...

Nu ma indoiesc nicio clipa ca sunt personaje ce merita un tratament dur aplicat pentru a se trezi la realitate.Unii se uita la astfel de personaje cu compasiune,altii,dupa caz,cu disimulata satisfactie.Personajele de mai sus fac unul dintre jocurile aberante si crude,dintro societate care inca nu si-a gasit locul.Toti doresc sa para in ochii celorlalti asa cum li se pare ca ar fi ideal sa apara.Dar cine i-ar crede ca au atins idealul?Cat de mici sunt unii,ca sa se inchine pentru a arata, dosindu-si slabiciunile,mareti.Mihai,esti de garda si nu ai clienti la bisturiu si vrei sa operezi pe internet pe cineva?Iti dau eu de lucru:))

Şerban Tomşa spunea...

Părinte Adrian,
pe aici suntem în lumea lui marin Preda, dar degenerată...Ştiţi ce i se întâmpla marelui scriitor... Unii ţărani mai ţâfnoşi ( şi mai proşti, evident, că ăştia sunt plini de resentimente ! ), întărâtaţi de "bătrânul învăţător" care avea o ură straşnică pe Preda, se duceau acasă la Tudor Călăraşu şi îi ziceau : " Bă, Tudore, dacă îl prindem pe fiu-tău pe aici, îl ia mama dracu, îl omorâm cu bâtele... A râs de noi într-o carte de-a lui..."

mihaim spunea...

Nu pot crede asa ceva!Nu prea sunt sigur ca astfel de persoaneje mai exista:)Esti sigur ca reusesc sa citeasca ce scrii?Ma gandesc,ca totusi daca reusesc sa dezlege slovele,de aia produc rumoare pentru ca nu inteleg nimic.De aici si reclamatiile.Astia produc linii abstracte,arabescuri stranii,din lipsa de cultura.Exista la ei o zona rarefiata a gandirii,accesibila doar mintilor de rand fara carte.Astia au nevoie de o doza de oxigen.Nu te incurca in procese cu astfel de nulitati.E inutil.Am si eu niste personaje negative, niste scursori ale societatii ce cred ca detin cheia succesului si chiar aici, pe internet se dau mari si tari.Trimit mesaje la comentarii pe club.Si isi arata muschii:)NU stiu ca eu le moderez cu bisturiul:)

adrian spunea...

Nu uita ca, noi insine, suntem urmasii directi ai martirilor prigoanei antebelice.Trebuie sa ai o vointa de fier pentru a tine piept unor astfel de avalanse.Trebuie sa-i domini,pentru ca aceasta este menirea celor care au carte si traiesc in comunitati primitive.

Liviu Drugă spunea...

limba romana a scos acest "cine se aseamana se aduna" folosit de cele mai multe ori cu sens peiorativ. Or, adunatura inseamna lipsa organizarii, e un teritoriu al imputiciunii - de aceea oamenii de cacat au cea mai apriga tendita/dorinta de a se ingramadi. In gloata se tolereaza mirosurile grele si caracterele groaznice.

Oamenii finutzi, cu bun-simt, :) poate si pentru ca sunt minoritari, resping turma, contactul epidermic (nu vb de obsesii), ragaitul in nas al vecinului. In plus, ca sa vezi ansamblul trebuie sa lasi intre tine si lume, macar din cand in cand, o anumita distanta, departare.

Şerban Tomşa spunea...

Părinte Adrian,
tragedia e că oamenii ăştia au mai trecut şi prin şcoli. Nu sunt ţărani simpli. Ăia înţeleg mai mult decât ei care, la mentalitatea pe care o au, înţeleg o carte ca pe un ziar, iar din ziar nu pricep nimic...Sigur, se socoteşte că ai învăţat ceva dacă informaţiile s-au resorbit în comportament...Dar să-i lăsăm în plata Domnului... Chiar nu am nimic de împărţit cu ei şi se pare că s-au potolit...

Domnule doctor Mihai,
mulţumesc pentru sfaturi. Vă simt, ca şi pe părintele Adrian, um prieten bun. Singura problemă este că puţinii mei "adversari" nu pricep că nu scriu pentru a-i face de râs sau pentru a mă da mare. Iar ca să înţeleagă proza modernă, e necesar să citească mult, foarte mult...Dar să lăsăm totul.
Îmi puteţi trimite textul respectiv prin ataşament la adresa biblioteca_lui_noe@yahoo.com
Mă interesează scrierea despre care îmi vorbiţi şi mă onorează încrederea pe care mi-o arătaţi. Îmi va face plăcere să citesc jurnalul.

Şerban Tomşa spunea...

Liviu,
spui nişte adevăruri, intuiţii de scriitor adevărat...
Ştii ce a spus Lăpuşneanu despre cei mulţi. noi putem spune altfel : mulţi, dar proşti... Am observat însă că proştii foarte mari sunt destul de puţini, totuşi...

Liviu Drugă spunea...

Serban,

Corect graiesti, prostii foarte mari sunt rari. De aceea trebuie sa avem o alta unitate de masura pentru ei. Cu cat sunt ei mai in extrema, cu atat masa prostilor "de duzina" ni se va parea mai jalnica, dar mereu periculosa. (revigorarea miscarilor de sorginte comunista dupa incordarea crizei economice actuale pe aceasta duzina se bazeaza)

Şerban Tomşa spunea...

Liviu,
e rău că ei sunt conflictuali şi nu poţi să-i ignori... dacă un prost te scuipă şi îi întorci şi obrazul celălalt, te pomeneşti şi cu o palmă sau cu un pumn... Aşa că trebuie să fii pregătit pentru orice eventualitate...

Liviu Drugă spunea...

Serban, agresivitatea lor e... naturala. Nu e in firea lucrurilor ca porcii sa devina si cainosi, atacandu-se unii pe altii cu o surprinzatoare violentza? Este!

Şerban Tomşa spunea...

Liviu,
nu-mi pot da seama cum nişte oameni alfabetizaţi nu înţeleg că avem loc toţi sub soare... Nu avem nimic de împărţit, facem parte din lumi diferite. Dacă mergem pe aceleaşi străzi nu înseamnă că trebuie să intrăm în conflict... Ştii însă că există umanoizi care, dacă nu le-ai spar capul cu bâta şi nu i-ai ridiculizat, te socotesc laş... E vorba de o pseudogândire intolerantă şi formată pe vremea lui nea Nicu, când era necesară aprobarea "poporului" pentru a valida o operă de artă... Ce nu-i plăcea prostului n-avea valoare...
Aştept să citesc romanul tău... :)

mihaim spunea...

Demult,o parte din oameni ii supuneau pe ceilalti prin forta fizica. Frangand oasele advearsarului!
Si iata ca am ajuns de unde am plecat, numai ca acum au si diplome:)

Şerban Tomşa spunea...

Donule doctor Mihai,
rămâne de neînţeles ura „bătrânului învăţător” pentru Marin Preda... Dascălul îi datorează marelui scriitor nemurirea. A trăit şi aşa destul, murind acum doi ani, când urma să împlinească 100 de ani ! În copilărie, Preda umbla tot timpul înarmat cu o bâtă pentru a se apăra de adversari. Obiceiul acesta l-a păstrat şi mai târziu, când avea...un baston. Îl vedeţi pe Marin Preda la maturitate, plimbându-se prin satul natal, cu pistolul la şold şi cu bâta sau cu o sabie japoneză în mână ? Mai avem până la civilizaţie... Totuşi, primele semne s-au ivit. Vadim îl făcuse pe Băsescu albie de porci într-un pamflet, dar Preşedintele l-a salutat voios, când l-a întâlnit, şi i-a întins mâna : „Să trăieşti, maestre ! „ Şi, între noi fie vorba, „maestrul”, un bolnav mintal autentic, inventase pe seama lai Băsescu o sumedenie de nenorociri, îi adresase injurii şi îi dăduse numele negru pe alb... Codul bunelor maniere se impune până la urmă, dar numai în cazul oamenilor educaţi şi trecuţi prin lume...Chiar dacă nu s-au omorât cu cititul...

mihaim spunea...

Puterea a trecut cu timpul din muschi, in rang si in avere - atribute fara nimic uman.Asa s-a creat josnica satisfactie a insului ce stie ca de vointa sa depimnd fericirea, existenta sau destinul altora.Genul unui om ca Vadim,ce incearca sa se ridice deasupra oamenilor,este genul de om ce si-a pierdut contactul cu solul anteic al umanitatii.Pe langa faptul ca e un om bolnav sufleteste,e un marginit in privinta sufletelor oamenilor.Si nu exista pe lume nenorocire mai mare decat aceea de a nu putea ajunge la sufletele oamenilor.Oameni ca el si ca cei de mai sus din povestire,sunt oameni goi.Obtuzi si egoisti.Iar Vadim, un sobolan de biblioteca ce a pierdut simtul realitatii.Totusi eu vad la Vadim simptomele unui om gaunos.Nu bolnav.Un bolnav are sanse de vindecare chiar in stare cronica.El e un om pierdut!Si ca el,multi altii de teapa lui:(

Şerban Tomşa spunea...

Domnule doctor,
îl definiţi excelent pe Vadim. E o mizerie de om. El e opera lui Eugen Barbu. Când acesta din urmă a luat Premiul Herder, a trebuit să recomande un tânăr de viitor pentru o bursă la Viena. Şi l-a recomandat pe Vadim...Ce poţi să spui despre un om care l-a denunţat pe chiar prietenul său, A.P., că nu şi-a satisfăcut stagiul militar şi că se îmbogăţeşte din învârteli...
Nu-i contest, totuşi, un oarecare talent de pamfletar. E, adică, o ţaţă isterică, bolborositoare, plină de venin şi găunoasă, cum inspirat spuneţi...

Şerban Tomşa spunea...

L-am recuperat... Nu ştiu ce se întâmplă, dar unele comentarii apar şi dispar...

mihaim spunea...

E bine asa,daca ne da in judecata ma lupt eu cu el,de-abia astept!

karina spunea...

Oameni ca ei sunt puternici dar nu-s fericiti. Puterea lor nu are HARUL CREATIEI, ci al distrugerii. Fericirea e putinta de a fi tu insuti si a putea sa-ti depeni pana la capat, demn, firul vietii. Fir tors din experienta ce ti-a dat-o viata si din inteligenta pura cu care te-a inzestrat Dumnezeu. Ce am citit aici mi-a placut. Foarte interesante aceste discutii. Mai ceva ca un roman.

karina spunea...

Apropo! Uite ce am vazut pe un blog: <>
Cred ca sunt probleme...

Liviu Drugă spunea...

Serban: da, lucrez la roman in continuare. Sper ca o prima varianta sa fie gata pana la sfarsitul anului. Cum mai zicea, multumesc de incredere si interes! :)

Şerban Tomşa spunea...

Domnule doctor,
:)

Karina,
nu, nu... Asemenea oameni sunt slabi şi nefericiţi... Ca să fii puternic trebuie să fii conştient de propriile calităţi şi defecte... De infinitul din tine, dar şi de limitele peste care nu poţi trece. Ca să fii fericit, e necesar să ai o mentalitate superioară, să fii conştient de miracolul pe care îl reprezintă viaţa din jurul tău... Voioşia puilor de găină care cresc aşteptaţi de satârul bucătarului sau mulţumirea porcului sătul care va încăpea pe mâinile măcelarului nu înseamnă fericire...E inconştienţă.
M-au uimit totdeauna oamenii care condamnă la alţii "păcate" pe care le au şi ei. Am înţeles mai târziu un adevăr psihologic fundamental : că fiecare nu poate vorbi decât despre sine. Noi suntem măsura pe care o aplicăm tuturor lucrurilor şi fiinţelor... Un alcoolic nemulţumit de sine va vedea peste tot numai beţivi pe care se simte dator să-i critice, un obsedat va avea vedenii cu pedofili, un hoţ va fi excedat de necinste, etc.
Oamenii frumoşi pe dinăuntru văd frumosul din ceilalţi. Lumea este o oglindă a ceea ce suntem şi a ceea ce îi dăm : îi trimitem iubire, ne-o va întoarce... :)

Şerban Tomşa spunea...

Liviu,
mă bucur pentru tine, dragul meu... Abia aştept să-l citesc. :)