Goe și fiii

După ce a terminat facultatea și a fost repartizat, ca profesor, la o școală din Întorsura Buzăului, poetul Alexandru Mușina a trecut într-o zi pe la cămin și ne-a relatat lucruri care țineau parcă de un realism dement, împănat cu burlesc și imagini grotești. Ne spunea, de pildă, că acolo femeile beau în cârciumă, cot la cot cu bărbații, până cad sub mese. Că mulți sunt atinși de sifilis și că au răni deschise pe față și în jurul gurii.  Că școlarii sunt oligofreni...
S-a întâmplat ca Mușina să aibă prima oră de curs la clasa a VIII-a. Mirosise el că școala semăna cu un batalion disciplinar și și-a făcut socoteala că, dacă se va da dur, îi va intimida de la început pe elevi și nu va mai avea probleme după aceea. ( Mușina e înalt, dar are o figură blândă, calină, de motan afectuos și puțin sictirit.)
- Șeful clasei în picioare, a ordonat poetul, încecând să-și îngroașe vocea,  după ce a intrat în sala de clasă și a aruncat, energic și autoritar, catalogul pe catedră..Vreau să notez absenții !
- Hă, hă, hă, hă, hă, au râs toți ca de o glumă bună.
- De ce râdeți, mă ? a întrebat descumpănit Mușina.
- Hă, hă, hă, hă... Păi, șeful clasei a rămas repetent !  a urlat un handicapat din prima bancă.
Iată că au trecut anii și elevii lui Mușină s-au făcut mari, și-au deschis afaceri sau sunt șomeri și muritori de foame. În schimb, urmașii dlui Goe, prostul eternizat de Caragiale, au devevenit senatori, deputați și miniștri. Nu vreau să comentez evenimentele politice : mă țin cât pot de departe de lupta animalică pentru ciolan care caracterizează toate taberele aflate într-un veșnic conflict. Spun doar că ar fi normal ca adversitatea dintre membrii diferitelor partide să meargă numai până la un punct. De acolo înainte să funcționeze un fair-play necesar. Așa ar fi civilizat. Ura nu are ce căuta în orice fel de confruntare. Cum rămâne cu iubirea și cu iertarea creștină ? Sunt ele doar praf în ochi ? Și, de asemenea., opinez că e bine ca politicienii să recunoască meritele reale ale opozanților lor. Altfel, totul se transformă într-o dispută între urangutani. Și cineva care se coboară până aici nu merită stima nimănui. Am înțeles că, din păcate, nu ne mai interesează cultura și valorile umane create în mii de ani de civilizație.. Nu ne interesează nimic. Dar nu mai avem pic de demnitate ? Revenind la Goe, e necesar să recunoaștem că am stat totdeauna prost la capitolul educației în familie. Cu oricine individ te poți înțelege, fie el cult sau analfabet, dar omul care nu are cei șapte ani de acasă e un rinocer veritabil, cu care nu poți avea niciun fel de dialog.   Pe vremuri, în localitatea în care trăiesc, era un preot foarte respectat, înțelept, cu o morală impecabilă și având multe vorbe de duh. De pildă, cineva se plângea că a fost bătut de fiul său și cerea sprijinul parohului. „Proști părinții, Ioane ! Proști părinții care l-au crescut și l-au educat !”, spunea scurt omul lui Dumnezeu, vrând să sugereze că chiar el, Ion, e vinovat pentru comportamentul copilului. Preotul avea, evident, dreptate. Vă aduceți aminte de familia lui Goe ? Cum se comportă mamițica, tanti Mița și mam'mare ?  Ca niște mahalagioaice nesimțite. ( „Mam'mare își face cruce, apoi își aprinde o țigară...” „Și mam'mare se hotărăște să stea în coridor, pe un geamantan străin...” )  După logica admirabilului popă, aproape toate persoanele publice care se crăcesc azi pe micile ecrane, „vedete” sau parlamentari, sunt copiii domnului Goe. Sau Goe în mai multe variante. Inculți, fără educație, grobieni și inumani, ei au pierdut contactul cu realitatea ( unul dintre ei, de zeci sau de sute de ori milionar în euro, spunea că ar putea trăi, el și familia lui, cu 1500 de lei pe lună ! ) și se închină unui singur zeu : propriul buzunar.
În timp ce francezii îl puneau pe Malraux în scaunul de ministru al culturii, noi cocoțăm acolo numai prostovani de doi bani. ( Las la o parte pe Pleșu și Caramitru care n-au rezistat prea mult și rămân la părerea mea că singurul om politic care a promovat adevăratele valori a fost Petre Roman. Dacă ne uităm cine au fost miniștrii cabinetului său, ne dăm repede seama de acest adevăr. ) Cine a ajuns, printre multe alte nulități, în funcția respectivă la noi ? Păi, un oarecare domn I. Altminteri, cu bani mulți, pus la patru ace și trăind după standarde la care prozatorul Radu Aldulescu nici n-ar putea visa. (  În treacăt fie spus, m-a consternat un articol al lui Cărtărescu în care cunoscutul autor își exprima fierbintea recunoștință, dacă nu era bătaie de joc ( și nu era ! ), că un om de importanța și anvergura lui Mircea Geoană i-a făcut nesperata onoare de a veni, pe o ploaie puternică, la o lansare de carte organizată de el, umilul autor al Levantului ! Câtă ipocrizie ! Ce caterincă !)  Ce este domnul I. ? Păi, e un om foarte valoros, e textier de muzică ușoară și, probabil, organizator de dansuri tribale, în junglă. Și ce face I. ? Apare pe posturile de televiziune și începe să debiteze enormități. ( Sunt parlamentari, cum e mediocritatea patentată numită G., care stau mai mult prin studiourile de televiziune, iar la serviciu, adică la Parlament, se duc de trei-patru ori pe an ! Mai bine de Crin Antonescu : el nu se duce deloc la slujbă. Ce, e prost ? El vrea să ajungă Președinte. Știe el ce știe. Au ajuns acolo alții mai reduși decât el...  Și nu mă refer la Băsescu...) Ce spune dl  I. ? Citează din Marin Preda, fără  să fi deschis un op scris de teleormănean.. În opera lui Preda, povestește eruditul versificator, există un personaj numit Cocoșilă care are o replică favorită : „Pe ce te bazezi ?”. Asta îi întreabă și el pe guvernanți : pe ce se bazează ei când iau nu știu ce măsuri, etc. Cine a răsfoit măcar cărțile lui Marin Preda știe că replica „Pe ce te bazezi ?” aparține lui Paul Ștefan ( „A lu' Parizianu”) din Delirul, nicidecum lui Cocoșilă, care era expert în înjurături și avea și el două vorbe pe care le folosea mai mereu : „Ești prost !” și „ Mănânci căcat !”. Probabil că atunci când le uitiliza, avea de-a face cu oameni de teapa maestrului I.
Pentru fiecare om e important altceva. Nu trebuie neapărat să ne pricepem la literatură. Dar dacă nu cunoaștem domeniul, e bine să nu ne băgam, fiindcă mirosim a proști.
Și mai puneți mâna și citiți și dumneavoastră câte ceva din sectorul în care activați, domnule I., deoarece un om poate să trăiască foarte bine chiar dacă nu deschide o carte, dar dacă are pretenția de a fi cineva sau de a mâna niște turme de inconștienți la vale, e absolut necesar să-și mai subțieze mintea cu niscaiva tratate.
Dacă nu, du-te, prietene, și sapă șanțuri ! Că asta nu cere carte și niciun fel de pricepere.