miercuri, 29 septembrie 2010

Membru al Uniunii Scriitorilor din România

Am fost primit în Uniunea Scriitorilor din România. Gândindu-mă la unii dintre noii mei colegi, mă simt mândru și onorat.
Țin să mulțumesc, în mod special, celor care m-au ajutat și care sunt, fără excepție, scriitori importanți ai literaturii române de azi. Nu știu în ce ordine să-i iau, ca să nu supăr pe niciunul. Cred că e corect să folosesc un criteriu cronologic. Așadar mulțumesc următorilor creatori cărora le voi rămâne mereu îndatorat :
Ion Stratan, care nu mai este printre noi și care m-a încurajat în toți anii ( mulți, foarte mulți ) în care nu am scris nimic ;
Tudor Cristea, care mi-a întins o mână în cel mai greu moment al vieții mele și mi-a rezervat un capitol în ultima sa carte ;
Stan V. Cristea, care vegheaza, frățește, asupra destinului meu literar ;
Constantin Țoiu, care m-a comparat, primul, cu Urmuz și a scris vreo trei articole în acest sens, în România Literară ;
Alexandru Cistelecan, care a publicat prima recenzie scrisă cu profesionalism,  dspre Biblioteca lui Noe  și mi-a dedicat un capitol în volumul Al doilea top ;
George Geacăr, autorul primei cronici despre romanul meu de debut ;
Ana Dobre, care a scris cu competență și înțelegere despre tot ce am publicat ;
Valeria Manta Tăicuțu, care a scris, de asemenea,  cu competență și înțelegere despre toate cărțile mele ;
Mădălina Ghiu, care mi-a publicat cea mai importantă carte ;
Radu Aldulescu, care m-a comparat cu Kafka, în Luceafărul, și a dat, prin prestigiul semnăturii sale, o nouă dimensiune acțiunii mele literare ;
Horia Gârbea, care, pe lângă faptul că a scris inteligent despre mine, m-a sprijinit în mod hotărâtor  și a avut cea mai importantă contribuție în  procesul validării mele ca membru al USR ;
Călin-Andrei Mihăilescu, care m-a susținut necondiționat ;
Coman Lupu, care mă onorează cu prietenia lui de aproape 30 de ani ;
Kocsis Francisko, care m-a sprijinit moral tot timpul, deși nu ne-am văzut niciodată ;
Daniel Pișcu, care mi-a sărit în ajutor la cel dintâi semn pe care i l-am dat ;
Gabriela Gheorghișor, Ada Chifor, Liviu Comșia, Dumitru Augustin Doman și Ștefan Vlăduțescu, care au scris cu entuziasm despre mine.
E bine să nu ne uităm niciodată datoriile.
De ce am ajuns aici atât de târziu ? Aș putea să spun : mai bine mai târziu decât niciodată ! Dar sunt dator cu niște explicații. Le voi da pe scurt.
În copilărie visam să ajung scriitor : ca Marquez, ca Ștefan Bănulescu. Nu știu de ce, dar nu-mi plăcea Marin Preda... Am debutat, la 18 ani, în Luceafărul. În același an am obținut Marele Premiu la Festivalul Național de Poezie Dimitrie Bolintineanu. În anii studenției, pe vremea când mă împrietenisem cu Ion Stratan, am scris și am publicat poeme și eseuri. După un an, am început să fiu urmărit de Securitate și am avut un accident straniu, în urma căruia am stat vreo trei luni prin Spitalul Studențesc. S-a ales praful de toate proiectele mele.
Vreo 22 de ani n-am scris nimic.
Am revenit abia în 2003, cu Biblioteca lui Noe.
De aceea, ca scriitor, mă simt cu peste 20 de ani mai tânăr decât sunt în realitate.
Sunt în măsură să depun mărturie că, dacă nimeni nu-i întinde mâna ( așa cum au făcut cu mine Tudor Cristea, Horia Gârbea, Radu Aldulescu și Mădălina Ghiu ), un autor este își ratează țintele, oricât de mare ar fi valoarea lui. Cunosc numeroși poeți și prozatori, rămași anonimi, mai talentați decât foarte mulți condeieri consacrați.
Nu pot prevedea ce-mi va rezerva viitorul, dar am luat câteva decizii importante :
1. Voi rescrie, în întregime, Ghețarul și îl voi reduce la 250-300 de pagini ( poate și mai puține ), din 407, câte are . Voi face operația respectivă după ce voi finisa romanul pe care l-am terminat în această vară.
2. Voi scoate unele capitole din Maimuțe în haremul nopții și voi reintitula cartea  Maimuțele nopții, așa cum intenționasem inițial.
Amin.

31 de comentarii:

pantacruel spunea...

FELICITARI, serban!
(sunt convins ca vor curge felicitarile ca de anul nou in urmatoarele minute. chiar cind scriu asta, eto'o marcheaza al 4-lea gol pt inter si face o fotografie apoi cu aparatul unui reporter! nu primeste cartonas galben, desi ar fi patit asta daca isi scotea tricoul...)

* scuze pt aceasta paranteza.

1. (abia) astept aparitia noului roman.

2. cit despre rescrieri... (parerea mea sincera este ca viata unui scriitor e prea scurta sa rescrie un roman). stiu ca marii creatori regreta primele opere/scrieri si nu sunt NICIODATA multumiti de munca lor. tocmai de aceea, as spune ca mult, mult (infinit) mai important este sa scrii carti noi decit sa repari carti vechi.

* scuze si pt aceasta opinie exprimata direct pe blog (ar fi fost mai indicat sa o fac pe mail).

orice alegere vei face insa,
astept cu interes urmatoarele tale scrieri. :)

Irina Alexandra spunea...

Şerban, te felicit din suflet. Nici nu ştii câtă încredere îmi dă faptul că ţi-au fost recunoscute munca şi talentul. Mulţumiri, succes şi mult drag.

SOmeONE spunea...

Desi era doar o formalitate si cititorii tai nu ar fi fost "jenati" de lipsa acestei distinctii, inteleg ca este o realizare importanta pentru orice scriitor si te felicit, simplu si sincer, Serban! :)

Ryanna spunea...

e bine...e bine că iată într-adevăr poţi spune,”mai bine mai tîrziu decât niciodată”..decât,”uneori mai târziu înseamnă prea tîrziu” precum spunea regretatul Octavian Paler..nu ştiu de ce am în ultimul timp o trimitere mai mereu către acest scriitor,deşi sincer,nu prea mă dădeam în vânt dupâ scrierile sale în trecut....dar viaţa îşi are misterul ei,şi uneori rămân la ideea cum că de fapt în tot ce facem până la urmă suntem aleşi să facem anumite lucruri,şi nu le alegem noi...aici poate fi şi răspunsul la întrebarea ta pe care o pui tot mai des,de ce multe valori rămîn pe veci în anonimat şi date doparte...
acum „gheţarul”...eu spun că e bine cum ai gîndit strategia,şi sunt convinsă că tirajele vor fi pe măsură..mult succes în continuare!..cei mai mari scriitori ai lumii au fost mulţi dintre cei care au debutat după prima tinereţe...şi personal sunt mulţumită că filingul meu în ce priveşte viitorul carierei tale,[dacă iţi aminteşti ce iţi spuneam mai pe la început după ce am citit romanul „gheţarul”],nu m-a înşelat şi iată,eu un simplu cetăţean,o să povestesc într-o zi cu mândrie nepoţilor mei ce vor citi romanele tale,că am avut şi eu o trecătore comunicare cu tine şi o să le dăruiesc exemplarele originale apărute în primă ediţie a minunatelor tale cărţi..mult succes,multă sănătate,şi numai fericire în continuarea visului împlinit!:)...
ryana....

Şerban Tomşa spunea...

Panta,
știi bine că și ție îți datorez câteva lucruri foarte importante... Am vrut să te trec pe listă, dar nu știam dacă ești de acord să-ți deconspir adevăratul nume.
Ai dreptate în ceea ce privește rescrierea. Și așa am pierdut destul timp. Dar nu pot lăsa Ghețarul așa...
Să fii sigur că țin cont de părerile tale : când scriu, mă gândesc și la tine...

Anton spunea...

Felicitări şi succes pe mai departe, domnule Ştefan Tomşa!

Şi - inevitabil! - trei dări cu părerea care, evident, nu vă sunt necesare, însă simt nevoia să vi le spun în buna tradiţie "iată nişte opinii pe care nu le-aţi cerut, dar eu vi le ofer":

În principiu, "Pantacruel" are mare dreptate - rescrisul romanelor vizavi de timpul ce ni se s-a dat. Dar înţeleg nemulţumirea surdă ce vă bântuie, măcar prin faptul că şi eu am încercat această stare de spirit faţă de unele scrieri publicate deja.

De asemenea, deşi mi se întâmplă adesea să mă gândesc la ceea ce ar spune cineva anume - la părerile căruia ţin în mod deosebit - privitor la ceea ce am scris, întotdeauna meditez asupra acestei chestiuni după ce am terminat. NICIODATĂ ÎNAINTE SAU ÎN TIMP CE SCRIU. Dacă nu aş proceda astfel, cu siguranţă n-aş mai scrie nimic.

În privinţa autorului căruia nimeni nu-i întinde mâna şi a sorţii lui vă dau perfectă dreptate. Sigur, important e să nu bagi în seamă asemenea neajunsuri şi, deşi poate o să ai impresia că vocea-ţi răsună în pustiu, să mergi mai departe. Deviza lui Johny Walcker merită urmată! Deşi, să fiu sincer până la capăt, e al dracului de istovitoare.
Din fericire, iată, nu e cazul dumneavoastră.
Felicitări încă o dată şi mult spor!

Şerban Tomşa spunea...

Irina Alexandra,
îți mulțumesc...
Spre deosebire de mine, tu vei prinde trenul la timp. Abia aștept să citesc prima carte semnată de tine. Mă bucur că exiști și că scrii...

Şerban Tomşa spunea...

Sorin,
poate că pentru unii scriitori nu înseamnă mare lucru. Vezi Marius Ianuș, care a mărturisit că își face un titlu de onoare din a nu fi niciodată membru al prestigioasei instituții. (Poate că acum, când trece prin momente mai grele, și-a schimbat opiniile... ) În orice caz, nu înseamnă că cineva se ratează dacă nu este primit în USR.
Pentru mine însă acest eveniment înseamnă mult, în condițiile în care voi avea prilejul să mă întâlnesc cu oameni pe care îi apreciez foarte mult...

Şerban Tomşa spunea...

Ryana,
îți mulțumesc că gândești așa frumos despre mine... Paler a fost un om mare, iar cărțile sale vor fi citite totdeauna, ca și cele ale lui Albert Camus, cu încântare și de generațiile care vor veni...
E un lux și o mare bucurie să am un cititor ca tine. Manolescu spunea într-un cerc de studenți că, potențial, foarte mulți oameni sunt scriitori, dar nu toți se apucă să scrie... Ai fi fost un bun scriitor... :)

Şerban Tomşa spunea...

Anton,
vă mulțumesc pentru cuvintele frumoase. Felicitări și dumneavoastră pentru admirabila povestire postată pe blog, pe care tocmai am citit-o.
Părerile dumneavoastră mă interesează în cel mai înalt grad, fiindcă sunt avizate și pline de adevăruri la care nu putem ajunge decât prin experiențe care ne costă mult....
Așa e : ne gândim la cineva la începutul sau la sfârșitul scrierii...Uneori prea târziu...
Mă bucur că putem comunica. Ținem legătura.

Şerban Tomşa spunea...

Sorin,
„Pentru mine însă acest eveniment înseamnă mult, în condițiile în care voi avea prilejul să mă întâlnesc și să comunic cu oameni pe care îi apreciez sincer...”

happyendstory spunea...

Felicitări, Şerban!
Fără să am pretenţia că m-aş pricepe, cred că acest fapt e încă o formă de recunoaştere şi elogiere a talentului domniei tale, una dintre cele mai importante pentru un scriitor român.
Mă bucur sincer şi-ţi doresc să ai în continuare multă inspiraţie şi forţă creatoare, astfel încât să realizezi tot ce ţi-ai propus.

Cu drag,

Şerban Tomşa spunea...

Happyendstory,
îți mulțumesc pentru vorbele frumoase...
Într-adevăr, judecând chiar și după criteriile foarte dure de validare, se poate spune că e și o formă de recunoaștere a talentului cuiva...
Mă bucur că mă vizitezi și aștept să redeschizi ușile blogului tău...

Nima spunea...

Fii steaua in jurul careia sa ne lasam noptile sa se-nvarta !

FELICITARI !!!

Şerban Tomşa spunea...

Nima,
mulțumesc pentru cuvintele și gândurile minunate...
Aș vrea să fiu o stea cu condiția să recunoașteți că voi străluciți și mai tare...

pantacruel spunea...

als spunea...

am vrut sa-i las dlui tomsa mesajul de mai jos, dar n-am reusit pt k pe blogul sau imi cerea nu'sh ce parola...
il postez aici, cu multumiri:

'felicitari si mult succes pe mai departe!
lista dvs gratulatorie e cu atit mai frumoasa cu cit gratitudinea e o rarissima avis...'

Liviu Drugă spunea...

Serban, cum eu te-am felicitat deja, bucurandu-ma in continuare pentru bucuria ta, imi ramane constatarea ca ma voi putea mandri peste ani spunand ca "l-am cunoscut pe Serban, inainte sa fie membru in USR" :)

Şerban Tomşa spunea...

ALS,
vă mulțumesc pentru cuvintele frumoase și încurajatoare. Tocmai mă gândeam că postarea mea cam miroase a laudă... Adevărul e că am vrut să mulțumesc unor oameni deosebiți care au ochi să vadă și ce fac confrații lor mai puțin cnoscuți. Numai dacă nu s-ar supăra vreunul... ( Prin 2006, C. Țoiu s-a mâniat pe mine din motive puerile și de atunci n-am mai comunicat în niciun fel ! )
E o mare bucurie că putem „vorbi”...

Şerban Tomşa spunea...

Liviu,
cred că și eu mă voi putea mândri că te-am cunoscut înainte și după... știi tu ce. Îți mulțumesc.
Ideea de a face această postare mi-a venit în urma felicitărilor tale anterioare! Am perceput brusc evenimentul ca pe o realizare... :)
Ai putea să-ți continui memoriile astfel : „ După primirea în USR, n-a mai fost nimic de capul prietenului nostru Șerban...” :)

xia spunea...

Te imbratisez cu drag Serban!!!

Şerban Tomşa spunea...

Xia,
și eu... Și eu... :)

George Adam spunea...

Felicitari Serban, era si timpul unei recunoasteri mai oficiale! La inca 300 de romane, liniste sufleteasca si bucurii nesfarsite alaturi de cei dragi!

Ramona spunea...

Felicitari!!
Si multumesc pentru fiecare popas de suflet pe care mi-l ingadui pe blogul domniei tale.

Dan Ioanitescu spunea...

SERBAN,
MA BUCUR FOARTE TARE PENTRU SUCCESUL TAU.
FELICITARI DIN TOATA INIMA!
LE MERITI PE DEPLIN!

Şerban Tomşa spunea...

George,
mulțumesc... Am cam pierdut mult timp. Și încă pierd cu școala și celelalte... M-am bucurat pentru acest pas. Oricum, apreciez că mai există mari scriitori care apreciază, în mod dezinteresat, ce scriu și alții. Credeam că Valeriu Cristea fusese ultimul...

Şerban Tomşa spunea...

Ramona,
mulțumesc... E o bucurie să te am oaspete... Te voi căuta și eu.

Şerban Tomşa spunea...

Dan,
mulțumesc... Mă bucur că ești prietenul meu. Să considerăm că e un succes al întregului grup de amici de pe net... Poate că vom sărbători cândva... Pâna a nu muri, până a nu face diabet sau un pui de cancer...

Nima spunea...

:)))Acum , ca te iubim , nu ai voie nici sa mori, nici alte boli !

Şerban Tomşa spunea...

Nima,
nu-mi rămâne decât boala literaturii... :)

Nima spunea...

Da, asta ai voie !
Agraveaz-o !:)))

Şerban Tomşa spunea...

Nima,
:)
Se agravează singură. Numai timp suficient să mai am... :)