vineri, 17 septembrie 2010

O femeie coborând dintr-un autobuz

Viespi apatice sparg boabele de chihlimbar ale strugurilor.
Praf.
Secetă. Brotăceii verzi strigă înnebuniți de sete. Dimineața e toamnă, la prânz e vară.
Recitesc Hammett și îmi dau seama, cu dezamăgire, că el este părintele filmelor de acțiune care ne îndobitocesc de mulți ani încoace.
Pe strada mare au turnat două straturi de asfalt foarte groase . Ies cu bicicleta să văd dacă voi mai putea ieși, cu Peugeot-ul , de pe străduța îngustă pe care locuiesc. Asfaltul se înalță ca un zid la ieșirea din fundătura mea, depășind în înălțime spoilerul automobilului pe care îl conduc. Mă opresc să discut cu niște bătrâni. Trăncănim o vreme, ei sunt de părere că voi putea circula în continuare cu mașina mea cea lipită de carosabil, eu mă îndoiesc. Asfințitul ne bate drept în ochi și un autobuz oprește în stație. O femeie tânără și frumoasă ( genul acela care nu îmbătrânește niciodată sau o face foarte târziu și cu multă distincție )  coboară, se asigură pentru a traversa, mă salută și își continuă drumul. O cunosc, dar în liniștea aceea poleită de ultimele raze ale soarelui îmi apare ca o necunoscută misterioasă, mergând printr-un orășel la fel de enigmatic.
Și atunci mă încearcă părerea de rău că nu-i pot pune sub gleznele-i fine o altă stradă pe care să pășească, că nu-i pot  oferi un bilet pentru un alt destin, că nu pot picta aerul din jurul ei cu fluturi galbeni, mulți fluturi galbeni, ca în Veacul de singurătate al lui Márquez...

10 comentarii:

karina spunea...

Superb!

Anonim spunea...

Aş fi vrut să găsesc cuvintele potrivite ca să pot descrie ce am simţit citind ceea ce ai scris.
Nu reuşesc. :(
...
Mulţumesc

pantacruel spunea...

aproape poem :)

Ryanna Pop spunea...

@Serban,
ai un talent uluitor de a romanta si cel mai urat aspect de viata...poate nu ma exprim eu corect,dar orice citesc eu in paginile tale,ma face sa ma simt ca intr-o poveste de viata,sau da,ca sunt intr-o sala de cinematograf si urmaresc un film rupt din realitate..iar femeia tanara si frumoasa...daca ar sti ea ce gandesti[si stie ,asta pt.ca noi femeile posedam acel al saselea simt:)]deja cred ca si-a procurat biletul pt.alt destin..mai raman doar fluturii galbeni[doamne chiar cat de frumosi pot fi!}]sa-i roiasca in jur:)...un weekend magnific sa ai!..

Träume von Rosen spunea...

noua mea 'casa' virtuala e aici:
http://derunsichtbareblog.blogspot.com/
sunt ex-mewsette.

Şerban Tomşa spunea...

Karina,
mulțumesc... Încerc să trăiesc frumos...:)

Luminița,
mulțumesc... De e ești modestă ? Tot femweile înțeleg mai multe decât bărbații... :)

Panta,
de fapt, chiar asta am vrut să scriu... :)

Ryana,
vreau „să prind” în cuvinte tot ce este mai frumos. Nu-i așa că atunci când povestim ceva, lucrurile par mai colorate, mai interesante decât sunt în realitate ?...:)

Mewsette,
te-am căuat și nu erai acasă. Mulțumesc pentru adresă. Te voi vizita cât mai des... :)

karina spunea...

Melodia am primit-o personal de la un bun prieten Bogdan Plech si s-a potrivit perfect aici...

Light spunea...

-Visul scurt-

Viaţă, nu-mi călca visul cu talpa de plumb
nici aripa nu-mi rupe, cu mâinile vitregi
nu cer nici lumină, nici soare, nici nori
căci umbra mi-e caldă când aripi întind,
şi zbor pe eşarfe brodate în mine,
când râd, când plâng, când eşti doar o punte
mă 'nalţi, mă cobori în ţărână şi pulberi
tu viaţă de iarbă, cu gust trecător,
cu firul crescut pe zidul meu rece,
te vreau doar o clipă pierdută in vise
(Light)

Serban, servus si bine te-am re-gasit, permite-mi sa-mi manifest incantarea ca te revad....
O toamna mumoasa ! :)

Şerban Tomşa spunea...

Light,
și eu sunt bucuros că te „revăd”...
E foarte frumos ce mi-ai scris. :) Îți mulțumesc și te mai aștept...

Catwalk spunea...

Biletul pentru un alt destin...original.Imi place!