marți, 2 noiembrie 2010

Despre frumusețe, venin și pupincuriști

De când mă știu, nu mi-a plăcut să fiu comandat de nimeni. Subofițerii de la bucutăria unității militare în care mi-am satisfăcut stagiul militar - și unde eram veselar împreună cu viitorul celebru regizor Tompa Gabor - au simțit pe pielea lor asta. Dacă n-ar fi crezut, în mod eronat, că sunt un băiat de bani gata, precum ceilalți teriști, poate că aș fi ajuns într-un batalion disciplinar... Nu mi-au plăcut șefii de meserie și oamenii înclinați spre dictatură. Cei care au încercat să-mi lezeze demnitatea au avut de înfruntat situații de nedorit. Nu-mi plac aroganții și insultele. Nu-mi plac proștii cu fumuri. La ironie am răspuns cu ironie, la lovituri de pumn am reacționat cu și mai mulți pumni. Numai bâta n-am folosit-o pe nimeni... . Sunt un individ atipic, care nu poate fi ținut în frâu de nimeni. Fac exact ce cred de cuviință, fără să aduc prejudicii nimănui.  Poate de aceea nu m-am înregimentat în niciun partid politic, unde trebuie să execuți niște ordine. N-am făcut caz de trecutul meu,  deși am fost urmărit și „lucrat” tot timpul de șefi și șefuleți, pe la toate instanțele superioare, ca un recalcitrant ce eram... Am povestit cu alt prilej cum eram urmărit și de fosta Securitate.
În concluzie, s-ar părea că sunt un tip dificil.
Totuși...
Tot de când mă știu mi-au plăcut lucrurile frumoase făcute de semenii mei și nu am cunoscut niciodată sentimentul de invidie. Apreciez ce fac și prietenii, și dușmanii. Mă bucur sincer pentru realizările cunoscuților  mei. Sunt încântat și de lucrurile extraordinare pe care  le fac diferiți necunoscuți.
Îmi place, de pildă, ce scriu mulți autori pe care nu-i cunosc, pe care nu i-am văzut niciodată. Unii sunt consacrați, alții sunt necunoscuți publicului larg. În sfârșit, sunt destui care sunt la început și pe care simt nevoia, în mod dezinteresat, să-i încurajez. Îi cunosc doar din ce scriu și din comentariile pe care le facem pe bloguri... Sunt persoane care nu sunt ocolite de aripa nebună a talentului literar. Sunt scriitori potențiali care se pot împlini azi, mâine sau în mai mulți ani. Știu cât de greu este să răzbați la lumină și consider că este una dintre îndatoririle mele să la întind o mână. A fi scriitor în această lume trecătoare nu e monopolul nimănui : avem loc toți în literatură și sub soare.  Numai înzestrarea artistică să nu ne lipsească. Îi iubesc pe Radu Aldulescu, Horia Gârbea, Tudor Cristea, Călin-Andrei Mihăilescu,  Bogdan Ghiu, Coman Lupu ( s-ar părea că, în cazul lor, sentimentul e reciproc ), Valeria Tăicuțu, Ana Dobre, Pentru Cimpoeșu, Răzvan Rădulescu, I. Groșan, Florina Ilis, Mugur Grosu, Ion Stratan,  Valeriu Cristea,  Al.Cistelecan, Mircea Vasilescu, Daniel Pișcu, Liviu Papadima, Romulus Bucur, C.Țoiu, Valentin Emil Mușat, Ștefan Bănulescu, Stan V. Cristea, Radu Vancu, George Geacăr, Kocsis Francisko, Marin Preda, Ion Mureșan, Gabriela Gheorghișor, Simona Popescu, Ioan Es. Pop, Petre Stoica, Emil Brumaru, Claudiu Komartin, Petru Popescu, Petru Dumitriu, Sorin Stoica, Moni Stănilă, Alexandru Vakulovski, Dan C. Mihăilescu și alți o sută cinzeci de scriitori români... Unii sunt morți, alții sunt plecați afară, iar pe cei mai numeroși nu-i voi întâlni niciodată. Când am avut prilejul, am scris despre cărțile lor cronici și studii literare, foarte apreciate de cei care sunt în măsură să vadă valoarea unor texte literare. Înseamnă că îi pup undeva ?  Sau că alți scriitori care s-au pronunțat despre mine (nemeritat de elogios!) fac același lucru ? Cum se explică faptul că îi laud pe necunoscuții cu care intru în dialog pe net, doar fiindcă sunt sigur că sunt talentați ? Ca să pupi un fund trebuie să-l vezi foarte bine !
În România oamenii care creează sunt copleșiți de numărul celor care parazitează : asta e cea mai grea moștenire a regimului comunist. O specie toxică de paraziți o reprezintă cei care nu văd nimic bun în ce fac semenii noștri, caută nod în papură, cârtesc, insultă, calomniază.  Sunt frustrați, răi, plini de resentimente. Ei spun pe toate drumurile că toată lumea e proastă, hoață, pupincuristă, etc. Pariez că unii dintre ei n-au muncit o zi în toată viața lor. Ce e mai rău e că aceste nulități semnează, precum Farfuridi și Brânzovenescu, anonime veninoase și pline de injurii.  ( De altminteri le e gândul numai la mese, avantaje, bani, cozonaci sau firimituri...) Câtă lașitate intră în acest gest ?  ( Să fim bine înțeleși. Discreția îi face pe unii să-și pună pe față câte o mască de anonim, dar punctele lor de vedere sunt interesante și civilizate. Aeastă atitudine e o alegere demnă, în definitiv, de toată stima. Eu mă refer la cei care își trag ciorapul împuțit al bunicii pe ochi numai pentru a înjura și a da cu pietre. Consider că, dacă faci asta, este obligatoriu să-ți declini identitatea.) Credeam că indivizi care nu suportă realizările altora, mici sau grandioase, și care se îmbolnăvesc când văd că doi oameni sunt prieteni există numai în anumite medii și nu au niciun pic de cultură :  niște țațe de pe șanț .  Eroare ! Și printre scriitori sunt asemenea creaturi. Probabil că ăștia nici nu merită numele respectiv... Regret că nu-i pot vedea la față pe acești curajoși bărbați !  Ei reprezintă întunericul cu care ne luptăm tot timpul. Un fel de mori de vânt,  românești...  Macină și ei ceva... Dar nu produc decât venin.
Ce-ar fi să-i ignorăm ?
Istoria literară a dovedit că Alexandru Vlahuță n-a fost un foarte mare scriitor. Dar el a spus, cu un prilej oarecare, o vorbă mare : Oamenii răi nu vor fi niciodată fericiți.
Consider că răutatea gratuită este o formă gravă de prostie...

P. S. Anonimii plini de ranchiună nu au apărut pe blogul meu, unde nici n-ar fi tolerați, dar i-am văzut asudând din greu pe site-urile unor prieteni care nu le-au făcut niciun rău...

35 de comentarii:

Anonim spunea...

Când citesc despre toate astea şi când te văd aşa supărat, iar îmi vine să dau bir cu fugiţii.
E trist şi adevărat ceea ce spui. Mereu a fost mai uşor să surpi sau să dărâmi ceva - orice, până la urmă, decât să construieşti. Iar, demolatorii au şi ei partea lor de glorie, nu?
Părerea mea este să continui în ceea ce faci. Că-i încurajezi sau îi cerţi, "puii" vor înţelege. Dar dacă măcar o mică parte din ei vor reuşi să crească, atunci domnia ta ai împlinit o menire aleasă.
Cum îmi spunea cineva: e aşa simplu să faci rău, încât cei care fac un bine par că lucrează în mină.
:)

Anonim spunea...

Mi-a plăcut mult cum ai spus:
"aripa nebună a talentului literar".
Chiar-că!
:)

Şerban Tomşa spunea...

Blue,
crezi că mă va împiedica vreodată cineva să fac ceea ce cred că e bine ?... :)

Anonim spunea...

Nu. Şi mă bucur că-i aşa.
:)

SOmeONE spunea...

Frumoasa, pasionata retorica! Intr-adevar, in peisajul virtual prolifereaza tot mai mult aceasta specie de anonimi virulenti care au mereu un dinte veninos contra oricarui argument de bun-simt. De ce "victima" aleasa este mai "influenta", adica se bucura de un oarecare consens, de ce satisfactia anonimului este mai mare in a sarja. Bineinteles, dupa ore si ore de "gandire", eventual si vreo douazeci de ciorne aruncate la cos. Altminteri, provocati la o discutie in timp real, ma indoiesc ca le-ar reusi un discurs cat de cat coerent. Singurele fraze spontane ar fi, probabil, injuraturile triviale.
Da, e perfecta sugestia ignorarii acestor... nefericiti. :)

Mugur Grosu spunea...

reverenţe!
cu siguranţă, sunteţi un om fericit! :)

SOmeONE spunea...

Si pentru ca tocmai am aflat o veste, ma grabesc sa te "perii": sincere complimente pentru proaspatul premiu din partea Asociației Scriitorilor București! La mai mare!

Oricum, voiam sa iti spun mai demult o chestie, Serban... Cel mai mult si mai mult apreciez la tine ca nu ti-ai pus pe frontispiciu "Blog de scriitor"! S-avem pardon de la ceilalti confrati de-ai tai, naturalmente! :))

Ryanna Pop spunea...

hai că, na,am nimerit şi eu cu gândul şi intenţia taman la postarea ta cu;"...şi pupincurişti"...acum fără nici o legătură,...vreau să te felicit pentru premiul obţinut din partea ASB pentru geniala ta carte „Gheţarul”,şi îţi doresc ca acest moment să se repete la tot ce vei face de aici încolo ptr.literatură ....şi gata..acum chiar că "dispar":)..numai zile senine,şi fericire alături de cei dragi sufletului tău!:)...

Liviu Drugă spunea...

Serban, ma alatur si eu urarilor lui SOmeONE: Mari si Fierbinti Felicitari pentru premiul primit din partea ASR!Ma bucur pentru tine!!

Liviu Drugă spunea...

Serban, ma alatur si eu urarilor lui SOmeONE: Mari si Fierbinti Felicitari pentru premiul primit din partea ASR!Ma bucur pentru tine!!

Nima spunea...

Admiratie !Stima !Bucurie !

...adaug la PREMIUL ASB >:<

Light spunea...

"Dar el a spus, cu un prilej oarecare, o vorbă mare : Oamenii răi nu vor fi niciodată fericiți. "

Vesnic au ceva de bombanit in barba,cam totul le pute, deh...evident,he, exceptand curtea proprie.

Cand toata existenta lor ingurgiteaza mental doar "uscaturi" si se bea apoi cu nesat apa otravita, este imposibil sa aiba ochi buni pentru viata senina, cu miez, cu sens, a celorlalti.
Culmea, la o prima evaluare pozeaza bine ca ar detine ceva talent si sensibilitati sufletesti, insa isi dau in petec mai devreme decat se asteapta, pentru ca ; poate curge DIN ACELASI IZVOR, SI apa dulce SI apa amara ( otravita) ?

Pe CINE minte ?

Serban, imbratisare mare....pentru acea salba la gatul fiintei tale si nu doar....
L.C.
:)

Anonim spunea...

Bun regasit, tuturor!
Felicitari Serban.

Eu cred ca aceasta "mancatorie" s-a dezvoltat mai abitir la nivelul superior, pentru ca acolo miza este mult mai consistenta, decat la nivelul inferior.

Doua paliere roase de aceleasi metehne umane, insa cu mize diferite: jos, subzistenta; sus, recunoasterea, faima, banii etc.
Si consecintele sunt diferite.
De sus, se traseaza o traiectorie, nu tocmai elevata, rafinata, morala etc. Iar de jos se copiaza!

Nu voi intelege, probabil niciodata, de ce oamenii de cultura simt nevoia de a se calca pe bombeuri, cand in fapt, este loc sub soare pentru fiecare!
Vorbeam de Sorescu si Fanus Neagu, doua fiinte total deosebite (din toate punctele de vedere) care petreceau ceva timp impreuna, insa o parte din timpul acela auzeai barfe fel de fel!
Si exemple de astfel de cazuri as putea da la nesfarsit.

Ce ma linisteste este faptul ca aceiasi "mancatorie" se gaseste si in alte tari, nu numai la noi. E specific naturii umane. Da, e o diferenta, iar ea consta in masura!

Serban, cei buni, pana la urma, se ridica precum undelemnul din apa, oricate eforturi ar face cei "invidiosi" de a amesteca cele doua substante!
Toate cele bune.

Liviu Drugă spunea...

Serban, imi permit sa il completez, peste timp, pe conu Vlahuta: "Oamenii rai nu vor fi niciodata fericiti, insa oamenii buni pot fi" Vreau sa spun prin asta ca bunatatea nu este nici pe departe o garantie a fericirii.

Anton spunea...

Felicitări pentru premiul primit şi la cât mai multe şi cât mai prestigioase pe mai departe!
Spor în continuare!

Anton spunea...

@ SOmeONE
Vai, şi eu am pus pe "frontispicu" ironizata titulatură "blog de scriitor"! N-am făcut-o ca să mă dau deştept - sunt măcar (deocamdată...) suficient de lucid ca să nu fiu bântuit de asemena închipuiri. Nu-s omul care să-şi pună pe uşă o plăcuţă pe care să scrie "Familia profesor doctor-inginer Cutărescu", iar frontispiciul blogului are alte rosturi.
Am făcut-o, pur şi simplu, pentru ca lumea care s-ar aventura pe blogul meu să fie lămurită din start cam cu ce o să aibă de a face. O chestie de acelaşi gen cu "Electroputere Vasile -blog de microbist" şi, speram eu, la fel de nevinovată. În fond şi literatura asta e un fel de microb. Acuma nu că zic, da' spun şi eu!

mateius vasile spunea...

Felicitari pentru premiul ASB! Il meritati! Felicitari!

Dan Ioanitescu spunea...

Draga Serban,

Dumnezeu te iubeste. Si noi, pe-aici, pe langa tine, astia cativa comentatori de-ai tai. Si ceilalti cititori, fireste.

Felicitari! Din toata inima! Pentru ca se intampla in timpul vietii tale.
Esti pe val! Tine-te bine!
Hai, ca mai ai inca un pic! Scrie!

Un taciune si-un carbune
Spune Serbane! Spune!

Ca_cuvantul din poveste inainte mult mai este!
:)

Liviu R. spunea...

AI PRIMIT UN PREMIU PENTRU BLOGUL TAU! NU ESTE O FARSA SAU O LEAPSA, ESTE UN PREMIU PENTRU PASIUNEA SI TALENTUL CU CARE ITI SCRII BLOGUL,ESTE O INVITATIE DE A FACE PARTE DINTR.UN GRUP

SELECT AL CELOR MAI POPULARE SI MAI INTERESANTE BLOGURI ! REVENDICA ACEST PREMIU AICI
http://balantza.blogspot.com/p/most-wanted-blog.html
COMPLETAND TOTODATA LISTA PREMIANTILOR .. :) ! Acceptand premiul ,accepti deasemenea si calitatea de membru MWB, care presupune printre altele,propunerea de noi membri(bloguri valoroase) transmitand premiul MWB mai departe....
afla mai multe pe pagina grupului! BINE AI VENIT IN GRUPUL 'MOST WANTED BLOG'!

Şerban Tomşa spunea...

Blue,
:)

Şerban Tomşa spunea...

Sorin,
așa e... Ieșirile pline de furie ale unora nu duc la nimic bun. Am uitat să precizez că anonimii furioși nu au intervenit pe blogul meu, ci pe ale unor prieteni literari... :)

Şerban Tomşa spunea...

Mugur Grosu,
mă înclin și eu...
Cu fericirea e mai greu... :)

Şerban Tomşa spunea...

Ryanna,
îți mulțumesc pentru cuvintele frumoase... Mă bucur că nu m-ai uitat și îmi fac probleme că n-am avut suficient timp să comunicăm mai frecvent...

Şerban Tomşa spunea...

Liviu,
îți mulțumesc... Da, nu e obligatoriu să fii fericit, dacă ești bun. Eu, de pildă, încerc, dar prostia care mă caracterizează uneori îmi strică planurile. Plus că nu sunt chiar „bun”...:)

Şerban Tomşa spunea...

Nima,
reverențe...
Mulțumesc, mulțumesc... :)

Administrator spunea...

Felicitari, Serban ! :)

Şerban Tomşa spunea...

Light,
îți mulțumesc că îmi dăruiești din bunătatea ta... :)

Şerban Tomşa spunea...

Andrei,
da... Trebuie să-i înțelegem pe toți... Aproape că m-aș lăsa porcăit de oricine, numai să fiu sigur că persoana care o face e mai puțin nefericită...
Nefericirea altora mă îmbolnăvește. Pe a mea o suport mai ușor...

Şerban Tomşa spunea...

Anton,
vă mulțumesc... Sunt sigur că vom ieși toți la lumină, mai devreme sau mai târziu. Vă doresc succes și dumneavoastră, ca și lui Liviu :

Şerban Tomşa spunea...

Mateius Vasile,
bun venit pe blogul meu ! Vă mulțumesc pentru cuvintele frumoase. Vă voi citi și eu...

Şerban Tomşa spunea...

Dan,
iubirea despre care vorbești vine nițel cam târziu, cam ca în „Dragostea în vremea holerei” de Marquez. De altfel multe evenimente din viața mea par copiate din cărțile columbianului... Dar mai bine mai târziu decât... Îți mulțumesc pentru gândurile frumoase... :)

Şerban Tomşa spunea...

Mugur Grosu,
am vrut să scriu :„Mă înclin și eu până la pământ”...

Şerban Tomşa spunea...

Liviu Rădulescu,
nu-mi dau seama despre ce premiu e vorba...

Şerban Tomşa spunea...

Maria,
îți mulțumesc... Te mai aștept... :)

SOmeONE spunea...

Domnule Anton, imi pare rau ca ati luat-o atat de personal. Si nu sunt malitios. Oricum, remarca mea continea si un avans de scuze, ma grabesc sa le completez.
Ma gandeam ca "Electroputere Vasile" ar avea, intr-adevar, nevoie de a-si defini "obiectul de activitate", pe cand unul ca d-voastra - fara sa incerc sa va "indulcesc" - nu. Pur si simplu se vorbea despre anonimii cu boala protagonismului si, din cate am putut eu sa observ, titulaturi de genul celei amintite nu fac altceva decat sa ii atraga. In rest, gusturile nu se discuta. Cu respect! :)