vineri, 17 decembrie 2010

Ninge peste femeile frumoase

Ninge peste câmpie și peste palmele noastre întinse, cerșind un miracol.
Ninge prea devreme sau poate prea târziu.
Când ninge,  toate femeile devin fascinante, iar zăpada este un dar al lor pentru bărbații singuri.  Ninge cu ojă, pudră și ruj decolorat.
Ninsoarea este lecția de poezie pe care ne-o dă Dumnezeu. Cu un gest leneș, feminin, El transformă lumea în ficțiune. Acum ne putem gândi la orice, fără a fi pedepsiți. Albul lumii sparge coliviile sufletului nostru și eliberează păsări întârziate care nu mai au o casă la care să ajungă…
Ninge ca în Mirceștii „vărului Alecsandri” ( după cum îmi scria cândva un prieten ), ca în basmele copilăriei, ca în Mama Rusie, ca în Scandinavia, ca în povestirile lui Fănuș Neagu. Ca în Siberiada lui Mihalkov…
Când ninge, purtăm nume rusești, suedeze și norvegiene : Ingmar, Karin, Knut, Alioșa, Sonia, Natașa, Nikita, Seriojenka, Olaf, Kristine...
Acum știm să zburăm și să ne desfacem în inconfundabile geometrii de gheață, fragile.
Ne putem închipui că suntem oriunde dorim, că putem face, în fiecare clipă, ce vrem. Rătăciți, aproape de Polul Nord, în urmărirea unui ren pe care vrem să-l fotografiem. În grotele de început ale omenirii, în jurul unui foc. Răsfățați în paginile unei cărți răsfoite de o femeie tristă. Iar prietenii ne așteaptă într-un iglu, la lumina unei lanterne, fericiți și obosiți.
E timpul să ne dezghețăm zâmbetele și să ne strângem mâinile. Știm că va ninge și când noi nu vom mai putea privi viscolele.
Ninge cu cești minuscule de cafea în care ne putem citi viitoarele întâlniri.

La mulți ani, Karina !

24 de comentarii:

Maria spunea...

:)

Blue Freedom spunea...

Ce frumos!
:)
Dar eu cred că toţi oamenii sunt mai frumoşi iarna. Ador să-i privesc cum merg prin nămeţi, încotoşmănaţi precum copiii; cum li se îmbujorează obrajii, iar ochii le strălucesc şi sunt mai mereu grăbiţi şi cu bagaje... Îmi plac chiar şi cheflii. Capătă alt haz decât l-ar avea în alte anotimpuri.
Şi mai am un obicei de iarnă. De când eram copil, mi-a plăcut să ies prima şi să las urme în zăpadă. Am păstrat obiceiul şi dacă merg prin parc, alerg de năucă prin locurile unde zăpada e neatinsă.
Cred că iarna scoate la iveală copilul din noi mai abitir decât orice altceva. Poate de aici şi frumuseţea pe care o vedem cu seninătate, pretutindeni.

Scorchfield spunea...

Cele mai frumoase femei le vezi iarna; din cauza frigului care le îmbujorează natural obrajii, din cauza îmbrăcăminţii inegal repartizate picioarele devin mai subţiri.
Din cauza gheţii apar botinele şi bocancii care fac glezna mai subţire, dacă ea se vede.
Din cauza vântului rece, o glugă sau o căciulă de blană pune ochii în valoare, în dauna părului şi a cerceilor.
Dar cel mai îmbătător eveniment este acela când aceste îmbrăcăminţi de iarnă sunt luate şi atârnate în cuiere; un parfum amestecat cu cel al corpului primenit dăruieşte bărbatului cele mai frumoase mirosuri...

P.S. Cred că m-am întins prea mult; scuze :)

karina spunea...

Superb! O consider un cadou delicat, venit din partea unui suflet special!

gabi c. spunea...

Cred ca suntem facuti doar ca sa visam !. In vis poti fi orice si oricine sau poti face orice. Eu ma duc acum sa joc un tenis cu Federer. Sau poate un fotbal cu Nadal la sala bineinteles, ca afara ninge cu spume.

Nima spunea...

"când noi nu vom mai putea privi viscolele".
Ha !:d
Va ninge cu NOI !


La multi ani, karina !

Eu aleg pe ...Niki...:d

Fanfan spunea...

Cand ninge suntem cu totii mai albi :)
astazi, pe strada, nu puteam deschide ochii din cauza fulgilor ... ce nu reuseam sa vad imi imaginam :)

Şerban Tomşa spunea...

Karina,
fiindcă a fost/este ziua ta,îți urez să ai parte de o viață lungă și plină de bucurii ! Să fii înconjurată mereu de iubire și să ne dăruiești în continuare din Lumina ta...
LA MULȚI ȘI FERICIȚI ANI !

Şerban Tomşa spunea...

Maria,
:)
Mai treci... Te urmăresc și eu...

Şerban Tomşa spunea...

Blue,
și eu făceam urme pe zăpadă împreună cu legendarul meu motan, Tom. Din copilărie până acum am tot făcut uriași oameni de zăpadă. Tom a murit de câțiva ani și anul acesta voi sta la gura sobei și voi scrie...

Şerban Tomşa spunea...

Scorchfield,
ce frumos... Mereu mă surprindeți... Reușiți acum să explicați în bună măsură inefabilul... Aveți dreptate... E logic și minunat...

Şerban Tomşa spunea...

Gabi,
da, nu știm decât să visăm... Copiii care se ridică acum nu știu ce înseamnă să visezi. Îi compătimesc, sunt handicapați...Am surprins un puști de 12 ani care își negocia o femeie pentru așternut...
Dar nu știu de ce îmi este milă și de noi... Visarea excesivă dăunează grav sănătății...

Şerban Tomşa spunea...

Nima,
da, îl punem și pe Niki... Îmi dezvălui de fiecare dată perspective minunate... Vom fi și fulgi de zăpadă ? Aș vrea să fim ceva mai puțin fragil...:)

Şerban Tomşa spunea...

Fanfan,
dacă te-aș întâlni într-o vară pe Bulevardul Elisabeta ( una dintre obsesiile mele : cum era str. Mântuleasa pentru Eliade ), te-aș recunoaște după albul feței...
Ți-am spus eu că zăpada transformă totul într-o ficțiune ? :)

karina spunea...

Ce să dau sorții, copil ca să mă lase??

Multumesc...Voi fi fericita, numai daca sunt inconjurata de prieteni fericiti...

Tu scrii asa de frumos... eu ti-am pictat cuvintele cu fulgi de nea!

Scorchfield spunea...

Maestre, am postat şi o poezie pentru a fi întregirea celor scrise mai sus... :)

P.S. Aşa mă cuprinde, la fel ca aici, dorinţa de a scrie.

lolablau spunea...

La multi ani, Karina! A fost si ziua mea...iata ca suntem cica sagetatoare:P
La multi ani, blonda Karina cu nume nemtesc-polonez...cu privire albastruie de copil.
Asa o faptura frumoasa care picteaza frumos de s-ar indragosti si femeile de ea...
Sa fii sanatoasa si fericita.Si sa ai noroc sa-ti indeplinesti dorintele.
Foarte frumos textul, maestre.

Blue Freedom spunea...

:)
Motanul Tom e musai să fi fost negru! Cel puţin eu aşa-mi imaginez tabloul şi zâmbesc.
"Zăpada transformă totul într-o ficțiune"...
Ce frumos şi cât de adevărat!

karina spunea...

lolablau, la multi ani, fericiti! la multi ani tuturor sagetatorilor...multumesc pentru felicitari.
Si..Serban, mosul are un cadou pentru tine:) sacul e plin pentru toti prietenii mei:) Sa-l asteptam cu sufletul curat si cantec de colind...

Şerban Tomşa spunea...

Lola,
ți-am urat LA MULȚI ANI pe blogul tău, dar o fac și aici, din toată inima Păcat că mă vizitezi foarte rar... :)

Şerban Tomşa spunea...

Blue,
motanul Tom era negru, cu nasul, gura și burtica albe... Poate vom scrie cândva o carte despre motanii negri... :)

Şerban Tomşa spunea...

Karina,
..... :)

lolablau spunea...

va vizitez des, dar eu scriu multe prostii si aparente 'rautati' asa ca prefer sa tac:) ca sa nu va supar, ca eu sunt suparatoare si nestatornica, nu din rautate( e prea greu de dus) ci din impulsivitate. ca un cor de gugustiuci debusolati:)
va multumesc pt gandurile bune, si cred ca toti cititorii dvs. va iubesc si aveti multi ingeri de oameni pe aici.

Şerban Tomşa spunea...

Lola,
și eu sunt impulsiv, dar în cinci minute îmi trece orice supărare... Când sunt enervat, nu pun note elevilor și nu scriu nimic. Sunt convins că ai o inimă generoasă și ești foarte tolerantă...