duminică, 6 februarie 2011

Recunoștința lui Nicolae Ceaușescu

Ceaușescu știa ce înseamnă recunoștința, iar copiii săi au fost bine educați, dacă ar fi să ne luăm după caracterele ireproșabile ale lui Valentin și Zoiei.
În anii 1933-1934, ilegalistul de atunci, Nicolae Ceaușescu, a fost arestat de patru ori. În 1936 a fost reținut din nou și încarcerat doi ani la Doftana. Un tânăr ziarist, care va deveni mai târziu poet celebru, Eugen Jebeleanu, a scris un articol dur și vehement în care lua apărarea adolescentului persecurtat.
Ceaușescu nu l-a uitat pe apărătorul său și, ajuns în vârful ierarhiei de partid și de stat, l-a  încărcat pe Jebeleanu cu privilegii. Când un salariu bun era de 1200 de lei, cei apropiați de cercurile din jurul Uniunii Scriitorilor îmi spuneau că la Jebeleanu în casă se fuma și se bea, zilnic, de 1000 de lei. La casierie, același poet putea trece peste rând pentru a întreba :
- Câți bani ai în casă ?
- Șaptezeci și șase de mii.
- Dă-mi-i pe toți !
Și întindea servieta pentru a fi umplută.
Ca să fiu onest, precizez că sunt informații ( furnizate, în cea mai mare parte, de un important poet optzecist ) pe care nu am avut posibilitatea să le verific. Prin urmare, le fac publice aici, cu rezerva cuvenită.
Ceaușescu l-a decorat pe Jebeleanu și, cu ocazia ceremoniei, a citat din versurile poetului. Suma primită nu l-a mulțumit pe  premiat, așa că acesta s-a dus la localul Uniunii Scriitorilor și a arucat banii pe masă, zicând :
- Luați și beți, că mă piș pe ei !
Evident că Securitatea l-a informat pe Ceaușescu despre gestul scriitorului, după cum i s-a adus la cunoștință și următoarea declarație a lui Jebeleanu, făcută atunci când dictatorul intenționa să desființeze organizația de partid a Uniunii Scriitorilor  :
Cel care a adus țara în halul ăsta de haos are zilele numărate. Dacă știam de pe vremea când era mic că va ajunge mare și ne va persecuta, îl lichidam de atunci, împreună cu soția... Prin desființarea organizației de partid de la Uniune, partidul și-a dat arama pe față... În curând, Uniunea va redeveni Uniune, iar scriitorul scriitor.”
Ceaușescu nu și-a luat însă mâna de pe protejatul său, care i-a supraviețuit și a murit, orb și aproape uitat, în 1991.

P.S. În ciuda versurilor de factură proletcultistă, Eugen Jebeleanu ( 1911-1991)  a fost, în cele mai reușite pagini ale sale ( vezi volumul Hanibal, 1973), un poet adevărat.

21 de comentarii:

pantacruel spunea...

excelenta insemnare, excelenta seria destainuirilor/amintilor de pe acest blog. poate si din motivul asta 'colivii pt idei' este un loc atat de special :)

Şerban Tomşa spunea...

Panta,
îți mulțumesc. :)

Ioana Dunea spunea...

Are atat de multe versuri pe tema data timp de 20 de ani... Dupa "Elegie pentru floarea secreta" isi mai revine. E bine ca mai tine cont si de sfatul unor critici (Manolescu) si mai ajusteaza Surasul Hirosimei in 74. Oricum, pacat!

El Desdichado spunea...

Foarte interesanta postarea. Suculenta. ;D
Ceausescu era recunoscator, dar nu era un om generos, caci un om generos da de la el, nu din buzunarului unui stat peste care este stapan absolut.
Iar in privinta relatiilor dintre fostul dictator si scriitor...ce sa spun, a fost frumos, el ii stipendia, iar ei ''rezistau prin cultura''.

pandhora spunea...

povesti ne sau prea putin stiute...frumos istorisite...

Maria Postu spunea...

Gabriel Garcia Marques marturiseste intr-o carte de interviuri(Parfumul deguayaba)
http://mariapostu.wordpress.com/2010/10/09/convorbiri-cu-gabriel-garcia-marquez/
despre prietenia sa cu liderul cubanez Fidel Castro.Pastrand proportiile, in cazul celor doi scriitori, as zice ca spiritele creatoare pot fi scuzate in anumite imprejurari pentru preferintele lor ideologice.(nu fac aluzie la cazul recent al lui Grosan)Ceausescu a avut multi laudatori dar important e cine te lauda primul, cine-ti arata (*falsa) stralucire si nu cine il urmeaza pe primul laudator.Despre buna crestere a copiilor lui Ceausescu nu stiu prea multe:am citit ca orice cititor romanul lui Petru Popescu, am si scris ceva despre el, (http://mariapostu.wordpress.com/2009/12/20/iubind-in-umbra-comunismului-in-floarepetru-popescu-supleantul/),
am mai auzit ca sotul Zoei e foarte revoltat de felul cum e prezentata Zoe in acest roman si doreste sa transforme numele Ceausescu in brand.

Şerban Tomşa spunea...

El Desdichado,
Ceaușescu avea un bun-simț țărănesc pe care și l-a pierdut către sfârșit. Păcat că a avut atâtea limite !

Şerban Tomşa spunea...

Pandhora,
mulțumesc...:)

Şerban Tomşa spunea...

Maria,
cu Fidel aș fi vrit să fiu și eu prieten. E un tip inteligent și un dictator atipic.
Mircea Oprean are tot dreptul să fie supărat. Petru Popescu este un mare talent, dar, din păcate, și un mare oportunist. A încercat să-i cucerească pe cititori și prin mijloace străine marii literaturi. Și el nu avea nevoie de asemenea gesturi !

Şerban Tomşa spunea...

Ioana,
Manolescu nu era membru de partid.

abbilbal spunea...

Nici Nicu nu a avut o educaţie mai proastă decât fraţii lui şi nu a făcut mai multe prostii decât copiii aleşilor de azi.
Mai trebuie spus că pe Nicu îl regretă mulţi sibieni de rând care au fost ajutaţi de el.

Cât priveşte brandul "Ceauşescu" parcă ar fi mai valoros decât frunza Elenei Udrea. Nu de alta dar Ceauşescu a fost cunoscut în toată lumea, după cum şi stejarii cresc aproape în toată lumea, aşa că nu sunt ceva specific României.

Şerban Tomşa spunea...

Abbilbal,
câtă savuroasă dreptate ai, dragul meu prieten !
Nu l-am pomenit pe Nicu, fiindcă nu-l cunosc bine. Nimic de rău, așadar. Am auzit că ar fi avut un suflet mare. Nu pot decât să regret că a avut o soartă atât de tristă !

El Desdichado spunea...

Eu cred ca tomai ''taranescul'' din Ceausescu a facut ca Romania sa fie una din cele mai intunecoase inchisori din blocul socialist.

Ioana Dunea spunea...

Ma referam la observatia lui Manolescu:"un plus de concentrare" care ar face din Surasul Hirosimei o opera memorabila. Apare in "Literatura romana de azi" (Manolescu/Micu), deci cu 4 ani inainte de Metamorfoze. Mai tarziu, in 74, Jebeleanu renunta la "Sfarsitul zilei", "Visul negustorului", "Visul poetului" si alte parti.

Ioana Dunea spunea...

S-a dat la topit? Habar n-aveam. La mine in casa a scapat un exemplar din grija tatalui. O sa ma uit mai cu drag la el :)
Apare la pg. 107 Jebeleanu (m-ati facut sa verfic), dar doar en passant: ca a debutat sub infulenta lui Barbu ca si Theodorescu si Boureanu.

Şerban Tomşa spunea...

El Desdichado,
e posibil. Nu-mi dau seama. Țărasnii adevărați au dispărut de multă vreme. Mai sunt, ici și colo, puțini oameni cu educație tradițională.

Şerban Tomşa spunea...

Ioana,
am înțeles.
E posibil să se fi tras un tiraj în care să fie băgat și Jebeleanu. Nu mai știu. Toată povestea a spus-o Manolescu prin 1980, la o întâlnire amicală cu membrii generației optzeciste.

Micawber spunea...

@ Serban Tomsa

In interesul adevarului, trebuie spus ca antologia lui N. Manolescu aparura la BPT in 1968 si care a provocat atata agitatie NU a fost data la topit, in ciuda mitului pe care il vehiculati, vad, si dvs. E drept, nu s-a pus in vanzare, dar tirajul a fost pus la pastrare intr-un beci de la Casa Scanteii sau Uniunea Scriitorilor unde a stat bine merci pana la inceputul anului 1990, cand a fost adus in librarii. Am un exemplar (volumele I-II, desigur) care a avut exact soarta asta si cunosc povestea la prima mana. E drept, e nitel rocambolesca, dar e purul adevar.

Şerban Tomşa spunea...

Micawber,
informația este binevenită. M-ar interesa chiar cine a avut ideea și curajul de a păstra tirajul.
Sigur că nu se schimbă fondul problemei :
1. Jebeleanu nu a fost mulțumit de felul în care a fost tratat de Manolescu ( en passant, cum spune Ioana Dunea ) și l-a „pârât” la forurile care diriguiau cultura. E un gest reprobabil, repetat de Titus Popovici, când a apărut romanul Bunavestire de Nicolae Breban. Atunci Manolescu și-a pierdut, temporar, rubrica din România literară.
2. Volumele au fost retrase din circulație.

andreiradu spunea...

:)
Bun regasit, tuturor!

E ma intreb, retoric evident, cum ne-am fi comportat fiecare daca am fi fost la carma tarii (atunci sau acum)?
Cati dintre cei care comentam am fi fost fara de pata, ajunsi in varful varfului (motzul motzului)?
Cati ne-am fi comportat asa cum pretindem celor de la carma?
...

Şerban Tomşa spunea...

Andrei,
ai pus fosrte bine problema ! Probabil că majoritatea dintre noi s-ar fi comportat mult mai rușinos decât cei pe care îi judecăm.
Eu am vrut să subliniez fondul uman valabil al celui care era la conducerea statului.
Nu țin partea nimănui, dar am citit într-o revistă literară stenograme ale unor ședințe ale CC. Acolo Ceaușescu, chiar fără să se priceapă la literatură, își exprimă niște păreri mai civilizate decât mulți scriitori care erau vehemenți și intoleranți cu colegii lor...