lui El Desdichado
ar fi trebuit să mor ieri
o pisică dansa pe pervazul unei ferestre
lovind în răstimpuri cu lăbuța colivia unui canar
ar fi trebuit să mor ieri
am stat câteva momente pe cheiul dâmboviței unde așteptasem un alt tramvai
după ce văzusem împreună cu tata
primul film din viața mea
ar fi trebuit să mor ieri
m-am oprit pe o bancă din cișmigiu
unde stătusem toată noaptea cu un prieten
după ce îl înmormântaseră pe marin preda
ar fi trebuit să mor ieri
m-am odihnit o oră pe treptele facultății de drept
unde cândva îmi așezam capul în poala emiliei
tramvaiul lui cristian mă așteaptă după colț cu discreție
21 de comentarii:
Excelenta! Imi place cand scrieti poezie.:)
Sper ca ati rezolvat problema cu FB-ul! :(
El Desdichado,
mulțumesc.
Să știți însă că sunt într-o perioadă neagră. Contul mi-a fost spart, într-adevăr, și nici acum nu pot intra pe el. Ieri nu-mi mai intrau nici mail-urile și apoi mi-a căzut și net-ul. Cel care l-a reparat s-a minunat. A refăcut toate legăturile pe o rază de doi km, ca să-l rezolve. :(
Bianca,
sunt plin de bune intenții. Sper să nu se înțeleagă altceva. ( Numai asta mi s-a întâmplat în ultima vreme. )
Si eu ,"ar fi trebuit sa mor ieri ", luand-o inapoi, pas cu pas, prin statiile tramvaiului din mine ...
Tristetea ta, Serbane, o vom consuma , noi, cei ce te citim si te gandim de bine .
Cu stima !
Nima,
mulțumesc.
Mă înclin.
Nu trebuie să scriu nimic
http://www.julianbaker.com/expose/Pulp-Fiction.html
prin asta expun totalul meu!
Atat de putine comentarii la un poem genial...Unoeri, cititorii nostri , prieteni, amici, cititori curiosi sa vada ce am mai comis, se tem sau trec nepasatori pe langa lucrurile cu adevarat importante de pe un blog, un poem pe care mi-ar fi placut sa-l scriu eu, la fel ca atatea alte mii de lucruri spuse, straite, inventate inaintea mea de altii...Da, ar fi trebuit sa mor ieri cand in urma mea mergea un tramvai in care nu m-am putut urca, sau mergea un tramvai pentru care eu eram invizibila, sau mergea un tramvai ...numit, pur si simplu, dorinta...Dar nu am murit, sunt vinovata oare ca nu am murit si ca traiesc, gandesc, iubesc putinul meu loc sub soare si cum imi pot rascumpara vinovatia de a trai, oare?
Serban,
Si perioadele astea negre au rostul lor (oricum sunt inevitabile), iar unul dintre ele este scriere unor astfel de poezii.
Trist-amarui poem si totusi senin.
Paradoxal. Minunat!
Scorchfield,
am văzut, e în spiritul tău ( fațetă a spiritului tău ! ), crud, cinic. Lipsesc luxul și rafinamentul cultural. Ceea ce, în definitiv, te caracterizează. :)
Maria,
tu și El Desdichado scrieți poeme mult mai frumoase decât mine. De fapt, fiecare rând al tău e un poem.
Scriu versuri doar când sunt disperat ori îndrăgostit. :)
Liviu,
fiind fratele meu, ești, ca de obicei, prea bun cu mine.
Mulțumesc. :)
Serban,
Chiar mi-a placut poemul tau foarte mult. Nu fac complimente aiurea!
Cand nu imi place, zic "critici", dincolo de orice fratie. De fapt, critic liber NUMAI cand stiu ca sunt inteles. Altfel, tac! :)
Liviu,
îți mulțumesc, dar știu că tu scrii poeme extraordinare. Mai bune decât ăsta. Treaba e că amândoi nu prea avem timp să ne ocupăm de ceea ce ne place.
Acum depinde si de metabolismul fiecaruia, dar de multe ori, din punct de vedere creativ, perioadele negre sunt fecunde.
Va multumesc mult ptr. dedicatie, eu tot mai sper ca in viitorul apropiat sa stam la un paharel sau mai multe. :)
El Desdichado,
ar fi frumos. :)
Ne trebuie o moarte din când în când...
Silvana,
da, dar unii dintre noi au parte de prea multe morți. :)
"Aflase că imposibilitatea de a acorda pur şi simplu cuiva libertatea e de fapt o mântuire". *
Sigur s-a bănuit că ultimul meu comentariu de aici nu avea legătură cu contextul postării, off-topic cum se duce vestea... :)
____________________
* Mari Akasaka, Vanille, Nemira, 2007, pag. 58 sus
Scorchfield,
splendid ! :)
:) Tocmai de aceea mă aventurez pe internet, dau de oameni ca tine Şerban!
Scorchfiel,
sunt la fel de bucuros și onorat, că te cunosc. :)
Trimiteți un comentariu