luni, 4 aprilie 2011

Adevărul

Bătrânul trăia singur și se comporta ca un înțelept. Nu căuta să-și facă prieteni, nu intra în conflict cu nimeni și le ignora pe femei.
Își făcuse o băncuță de lemn la poartă și privea de acolo, impasibil, cum se agită lumea. Așa și muri după după ce suferi un atac de cord, într-o seară de vară.
Rudele sosite de la oraș l-au îngropat în grabă și au plecat înapoi, nu înainte de a se interesa dacă printre săteni nu există vreunul dornic să cumpere casa rămasă. Moșul fusese pus într-un cavou, cu fereastră. Sicriul său avea, de asemenea, capacul prevăzut cu un mic geam prin care putea fi văzut răposatul. Acesta rămase îmbujorat și aproape zâmbitor - ai fi zis că e gata să pufnească în râs de pocinogul care i se întâmplase - mai multe luni după înhumare. Oamenii au început să privească mormântul cu respect și să se închine când treceau prin zonă. Vestea s-a lățit peste tot și televiziunile au făcut mare tămbălău pe tema asta. Un cercetător gras și asudat descinse într-o dimineață în localitate, dornic să lămurească miracolul. El păru lămurit după primele discuții cu vecinii și mărturisi :
- Adevărul e că mortul s-a hrănit numai cu mezeluri și a băgat în el atâtea E-uri că o să mai stea proaspăt și vesel vreo cinci ani.
Un localnic îi altoi savantului doi pumni, pentru erezie, iar musafirul se urcă în mașină, șchiopătând și ștergându-și cu batista sângele care îi curgea din nas.
În studenție, pe când locuiam în 6 Martie, am fost martorul unei discuții dintre doi studenți de la altă facultate. Unul dintre ei avusese examen la filosofie și se întorcea la culcușul său, bucuros că a trecut de momentul difcil, dar cu spaima încă întipărită pe chip.
- Ia zi, mă, ce ți-a căzut ? îl întreba un coleg, ieșit în ușa dormitorului, în pijamale și cu țigara aprinsă între degete.
- Păi, mi-a căzut adăvăru', a răspuns proaspătul examinat.
- Zău ? Și ce-ai zis despre adăvăr ?
- Am zis că adăvăru' e adăvăr, nu e minciună.
- Și profesoru' ce-a spus ?
- A spus că adăvăru' e că mai mult de cinci nu poate să-mi dea.

Ah, adevărurile pe care nu le descoperim la timp, pe care nu vrem să le vedem, care ne surprind nepregătiți să luăm contactul cu ele și care ne macină, încet-încet, până fac din noi niște ignoranți ori niște mincinoși.

25 de comentarii:

Karina spunea...

adevarul e infinit si e viu, se schimba odata cu lumea, se confunda cu nemarginirea.

Scorchfield spunea...

Adevărul?!
Câţi au murit pentru a-l nu spune şi câţi pentru că l-au spus!

P.S. Am vrut să dau un citat aici, dar era prea lung, aşa că l-am postat la mine, special pentru acest comentariu, la această postare. :)

pandhora spunea...

cand aveam 9 sau 10 ani am primit de la bunicul meu DEX-ul...m-a entuziasmat in mod deosebit cadoul pentru ca avea multe planse colorate...plante,animalle,roci...
ca sa invat sa folosesc un dictionar bunicul meu m-a intrebat"ce este adevarul?"...
"ceva...adevarat"...am zis eu....
sa cautam in dictionar a continuat el...si asa am aflat ca "adevarul este un lucru in concordanta cu realitatea"....cam asa suna definitia cu aproxiamtie...asa mi-o amintesc pentru ca nu am mai cautat-o niciodata...
in timp am mai invatat ca realitaile fiearuia dintre noi difera....

silvia spunea...

Adevărul surprinde întotdeauna. Adevăraţii ignoranţi sunt cei care cred că ştiu care e adevărul, care dorm liniştiţi cu adevărurile lor sub cap...

Povestirea îmi aduce aminte un pic de Sfînta lui Marquez.

Liviu Drugă spunea...

Adevarul e ca un singur adevar imi este cunoscut, al meu. Culmea e ca si asa, cu unul singur, imi este foarte greu. Intr-un fel, afland de adevarurile altora (cel mai adesea prin arta), greutatea ta se mai usureaza.

Am zis! :)

andreea toma spunea...

Fiecare are propriile adevaruri...modul in care percepem realitatea difera de la om la om...asa ca si adevarul este ceva relativ.

gabi c. spunea...

Adevarul este plin de E-uri!

Şerban Tomşa spunea...

Karina,
așa este. De aceea piesele de teatru ale lui Camil Petrescu, mult lăudate, cu „adevăruri absolute”, mi s-au părut, încă din adolescență și în ciuda toleranței mele extreme, găunoase și neconvingătoare...

Şerban Tomşa spunea...

Scorchfield,
am văzut postarea și mi-a plăcut. :)

Şerban Tomşa spunea...

Pandhora,
în termeni filosofici, adevărul este relația dintre afirmațiile, ideile și teoriile noastre și o anumită realitate. Despre o pisică nu putem spune nici că e adevărată, nici că e falsă. Putem susține că aceasta este, pur și simplu. Dar afirmația că pisica e neagră poate fi taxată ca fiind adevărată sau falsă. Așa că bunicul tău avea dreptate.:)

Şerban Tomşa spunea...

Silvia,
îți mulțumesc pentru aprecieri.
Ai dreptate : ignoranța fudulă e o formă ( dintre infinetele existente ! ) de prostie...

Şerban Tomşa spunea...

Liviu,
da, avem fiecare adevărul nostru. Cum noi suntem un fel de gemeni, poate că avem același adevăr. :)

Şerban Tomşa spunea...

Andreea,
da, e adevărat ce spui. Și, după cum ai văzut, sunt de aceeași părere. E necesar, desigur,să tolerăm și adevărurile celorlalți. Din păcate, avem de-a face cu prea mulți ipochimeni care încearcă să ne impună adevărurile lor, cu valabilitate obligatorie și pentru noi. :)

Şerban Tomşa spunea...

Gabi,
:) Ce frumos !
Adevărurile sunt pline de multe lucruri care dăunează grav sănătpții...

andreea toma spunea...

Serban
Acei oameni au vederi prea inguste...nu accepta ca altii ar putea vedea lucrurile altfel. Se cred detinatorii adevarului suprem, care, dupa parerea mea, e o utopie.

Şerban Tomşa spunea...

Andreea,
e greu mai ales când te izbești de ei toată ziua...

profir spunea...

Interesanta postarea. Te face sa te gandesti mult mai atent la detalii pe care nu le observai sau le considerai neinteresante.
Si sa citez un clasic " Inteligenta este capacitatea cu care intelegem ca totul este de neinteles"

profir spunea...

va deranjeaza daca va adaug la lista mea de bloguri?
Imi permit sa va mai rog ceva, daca doriti sa aruncati un ochi pe blogul meu www.profir.blogspot.com astept o recamrca pozitiva sau negativa despre ce scriu.
Va multumesc anticipat!

abbilbal spunea...

"Adăvărul" este adevăr doar când nu este minciună. Şi cum minciuna perfectă se numeşte adevăr, pentru că nimeni nu-l crede, putem spune că adevărul este o iluzie.

Şerban Tomşa spunea...

Profir,
vă mulțumesc. Da, e o definiție bună a inteligenței. :)
Îmi face plăcere să comunicăm și v-am trecut și eu pe lista mea de bloguri.

Şerban Tomşa spunea...

Abbilbal,
ce frumos !
Știam un bătrân, fost „chiabur, care era un om de spirit cum rar mi-a fost dat să întâlnesc. Îmi ieșea totdeauna înainte, când treceam la școală, și pălăvrăgeamm amândoi câteva minute. Până într-o zi când am aflat că murise de inimă.
Cândva, omul se întorcea de la furat porumb de pe loturile CAP-ului și a fost întrebat de unde vine. „De la furat !” a răspuns el. „Păi, mata spui așa, de-a dreptul ” l-a apostrofat un cetățean. „Păi, da, a zis bătrânul. Când spui adevărul, nu te crede nimeni.” :)

Fanfan spunea...

in unele situatii adevarul este ca si un castron de galuste cu prune :) fiecare se serveste cu adevarul lui ;p

Şerban Tomşa spunea...

Fanfan,
da, e foarte sugestiv și frumos ce zici : fiecare cu gălușca sa. :)

Horia Gârbea spunea...

Vorba lui Grișa Gherghei: „Adevărul e că se fură, realitatea e că se bea”.

Apropos de E-uri, o mătușă a mea, exhumată la 7 ani pentru spălarea osemintelor etc. a fost găsită întreagă. Explicația științifică a fost aceeași: conservanții. Și murise în 1980!

Şerban Tomşa spunea...

Maestre Horia Gârbea,
Grișa a spus o vorbă mare. :)
Morții se conservă din pricini simple, iar fenomenul are efecte neașteptate. Am mai auzit de asemenea cazuri. :)