Moftangiul de casă nouă

Caragiale a descoperit tipuri umane de neuitat. Iată ce scria, printre altele, nenea Iancu despre moftangiu, ca tip reprezentativ pentru bravul nostru popor :

Moftangiul poate avea sau nu profesiune, poate fi sărac sau bogat, prost ori deștept, nerod ori de spirit, tânăr, bătrân, de un sex sau de altul sau de amândouă, el a fost, este și va fi rrromân adevărat... Să te păzească Dumnezeu să ataci Rrromânia lui oricât de pe departe, căci moftangiul român e aci gata sa te zdrobească.

Moftangiul român este:
Din clasele primare până la bacalaureat - anarhist;
De la bacalaureat până la primul examen de universitate - socialist;
De la primul examen până la licență - progresist;
De la licență până la slujbă - liberal;
De la slujbă până la pensie - conservator.
De la pensie încolo, împărtășește principiile tinerimii universitare... Fii sigur că ai să-l găsești oriunde e vreo manifestație mai mult sau mai puțin politică ori nepoliticoasă a studenților mai mult sau mai puțin rrromâni!
Sinonimele cuvântului moftangiu ar fi :  clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreț.
Cum s-ar prezenta, moral vorbind, acest personaj în vremurile noastre ?
Ca și limbutul lui Caragiale, clănțăul din zilele noastre trăiește mai ales în mediul urban și citește ocazional doar ziarul din care, bineînțeles, nu înțelege nimic ori pricepe ce îi convine. Cam ca Nae Ipingescu.
În general, nu e de acord cu nimeni și cu nimic, deși are relații bine plasate din punct de vedere politic, aducătoare de sinecuri și venituri nemuncite.
E conservator în gusturi, intolerant în opinii, patriot declarat, creștin înverșunat și își dă cu părerea despre orice, vârându-și nasul unde nici nu gândești și pretinzând ca opinia lui să fie luată literă de lege. Tot ce face el e important. Ce fac alții sunt fleacuri ori tâmpenii. Se exprimă exclusiv oral, având, totuși, impresia că ar putea scrie mai bine decât cei mai valoroși autori. Iubește discursurile, cuvântările, alocuțiunile.
Aș defini moftangiul ca pe un flecar a cărui ciorbă fierbe mereu prin oalele altora.
Dar poate că unii cititori au descoperit și alte trăsături care definesc, cu mai mult haz, specia social-culturală care l-a inspirat pe autorul Nopții furtunoase.