Oglinda spartă

Casa de Asigurări a stabilit niște condiții pe care un bolnav trebuie să le îndeplinească pentru a putea fi internat într-un spital românesc : să-și piardă cunoștința, să aibă febră cinci zile consecutiv, etc. Cu alte cuvinte, nu vor mai fi internați decât pacienți care au intrat în comă ori au decedat. Cu câteva zile în urmă, cineva, persoană împortantă, spusese inimaginabilul lucru că profesorii muncesc 16 ore pe săptămână, în timp ce el trudește 16 ore pe zi.
Nu pot spune decât că trăim într-un ospiciu în care, precum într-o celebră povestire a lui Edgar Poe, nebunii au făcut o răzmeriță și au preluat conducerea ostilităților, băgându-i pe doctori și asistente medicale în cămăși de forță și încuindu-i cu grijă în camere prevăzute cu gratii. Poate chiar asta a fost așa-zisa Revoluție din '89.  Acum e limpede că toată clasa politică e compusă din incompetenți și iresponsabili. Ei țin de o preistorie a politicii, având o mentalitate feudală și criminală. Sunt urmașii celor mai proști activiști de pe vremea lui Ceaușescu, gen Postelnicu, Bobu și Dincă. Activistul de pe vremuri avea credința fermă că toate problemele se rezolvă prin ședințe în care oamenii sunt culpabilizați, amenințați și porcăiți. Urla, bătea cu pumnul în masă, trasa sarcini. Nimănui nu-i trecea prin cap să ceară părerea uni specialist căruia să-i dea mână liberă să ia niște măsuri practice, de natură tehnică, prin care se putea îmbunătăți situația.  Imaginea din oglindă a lui Ceaușescu s-a spart în mii de cioburi și din acestea au ieșit, precum puii de reptilă din ouă, toți parlamentarii și miniștrii de după 1989. Fiecare dintre ei poartă în subconștient modelul tătucului  și un tip de gândire totalitaristă. Am asistat cândva la o ședința de partid în care primul secretar, beat turtă, țipa la doi primari și-i făcea cu ou și cu oțet. Adunarea se ținea în sala de mese a unui liceu teleormănean. Stăpânul turmei județene s-a referit și la cei câțiva profesori care luaseră până atunci cuvântul. Fuseseră trei. Doi propuseseră niște niște soluții viabile, iar al treilea, un mâncător de căcat emerit care a fost director de școală vreo 30-40 de ani într-un oraș apropiat,  cuvântase cam așa : „Mult stimatul și genialul tovarăș Ceaușescu, conducătorul nostru iubit a spus... Mult stimata și iubita tovarășă Elena Ceaușescu a zis...” Secretarul de partid a glăsuit, la rândul său  ( împleticit și confuz din pricina viclenei țuici de prune ) : „Dintre primii trei vorbitori, numai al treilea a înțeles politica noastră de partid. Ceilalți doi nu s-au ridicat nici la nivelul unui elev de clasa întâi ! ” Am aflat mai târziu că politrucul era atât de pornit împotriva primarilor, fiindcă un amator de promovare îl informase că edilii îl făcuseră prost, în cursul unei beții. Pe urmă, activistul a plecat la braconaj cu oamenii săi de încredere și a omorât două căprioare. La terminarea ședinței, mă luase cu frig și îmi venea să vomit.
- Ce părere ai ? l-am întrebat pe un oportunist, profesor și el, dar cu o funcție de conducere.
Așteptam ca omul, oricât de lichea era, să-mi împărtășească scârba pe care o încercam față de statul nostru socialist.
- Sunt absolut impresionat de ce a spus tovarășul prim' , mi-a răspuns mârlanul, cu lacrimi de emoție în ochi.
( Pe ăsta, ultimul, un delator plin de zel, l-am mai văzut o dată plângând în public, ca să facă impresie bună șefilor. La o ședință ținută într-o școală din același oraș, a participat și inspectorul de teren, un învățător incompetent și escroc, care le lingea și le călărea pe învățătoarele și profesoarele evaluate pe unde se nimerea : la toatetă, pe după uși, în birouri, în paturile conjugale. Inspectorul priapic ținuse același vechi și răsuflat discurs, dur și frizând analfabetismul, cu care îi speria pe profesori. Imediat după el a luat cuvântul lingăul care a izbucnit în lacrimi și a spus : „ M-ați impresionat profund, tovarășe inspector...” În vremea asta, inspectorul-învățător moțăia la masa prezidiului, luptându-se cu somnul adus în grabă de vinul greu pe care îl  băgase în el la masa unor prieteni conjuncturali. )
Constituția noastră a fost făcută de un activist de teapa celui evocat aici. Toți politicienii cu funcții importante în Republica de după 1989 sunt tot activiști care discută, insultă, jignesc, nu se pricep la nimic și își vâră nasul unde nu le fiebe oala. Ba au implicat în politică și categorii sociale al căror statut este incompatibil cu minciuna, înșelătoria și corupția. Ultimul corifeu al lor face un fel de pamflete orale, inferioare celor compuse de Vadim, în care profesorii sunt puși la punct cu severitate, medicii sunt sfătuiți să-i trateze numai pe morți, iar polițiștii sunt eliminați din viața publică.  Inteligentul Silviu Brucan contribuise din plin la instaurarea socialismului în România. După 1989, el a schimbat macazul și ne învăța cum să edificăm capitalismul.  Noi am încredințat operațiile făcute pe creier unor chirurgi proctologi, adică ălora care știu să te opereze la cur.
Niște refugiați africani au fost găzduiți câteva zile într-un spital românesc. Oamenii de culoare își făceau nevoile printre noptiere, urinau în așternuturi și se împreunau pe sub paturi.  Ce să le reproșezi, din moment ce ei credeau că e spitalul lor ?
Cam așa înțelegem noi să construim capitalismul și să facem reformă.
Sunt curios care vor fi efectele descentralizării în țara noastră.